Din satul plin de viata de-altadata
"M-am saturat de-atatea evolutii
Durerea mosilor, de bun ramas.
As vrea-napoi odorul cu traditii
Cuvantul sfant rostit fara de glas.
As vrea-napoi iubirea si placerea
Fiorul dulce-al clipelor ceresti
Si cinstea, demnitatea si tacerea
Ce-au fost candva averi imparatesti.
Satul de fiare si prostii moderne
As vrea iar lumea simpla de demult
In linistea frunzarului ce-si cerne
Cantarea fericirii, cer prea mult?
E prea mult, oare, prispa cu-nserarea
Povesti soptite-n taina in pridvor
Magii din spuma lumii cu-ntomanarea
Un susur cald, adanc, linistitor
Din satul plin de viata de-altadata
In care ne-am trait candva iubirea
Ce a plecat pe drum ingandurata
Sa-si caute prin vremuri fericirea.
Bordan
poezie preluata de aici: Era atunci, era frumos...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu