duminica am vazut o oglinda care ma iubea-
s-a apropiat incet, nici nu stiu cand a ajuns aproape de mine;
in ochii sai n-am indraznit sa privesc mai mult de o secunda
intr-o tandrete nepamanteana m-am zarit
in ochi strain,- pentru prima data
in ochi strain,- pentru prima data
purtatoare de-O taina necunoscuta.
duminica, o oglinda care ma iubea s-a asezat, intr-un final,
aproape de mine;
nu cred ca stia ca ma iubea
aproape de mine;
nu cred ca stia ca ma iubea
nu era prilej de tulburare, desi o emotie din vremea copilariei
strabatea, cu viteza luminii
o distanta din ce in ce mai mare.
o distanta din ce in ce mai mare.
duminica- ziua nasterii mele-
fix de ziua mamei mele care iata, cum le potrivea-
am vazut, pentru prima oara, in acest oras
un chip strain
care raspundea tristetii cu o duiosie de invidiat.
e joi, e ora 1 si 11 minute
cand iti scriu tie ce-as vrea sa scriu, de fapt, intregii lumi:
iata, ai fost insultat iar eu ti-am ascutat tacerea
si in tacere m-am cutremurat.
si in tacere m-am cutremurat.
caci era o tacere, era, cu adevarat.
eu nu stiu sa tac in felul acesta-
cand tac, mii de ganduri ma dau de gol
mii de microexpresii isi fac culcus in negraitele-mi vorbe
dar tu, tacand in felul acesta
dar tu, tacand in felul acesta
ai fost, pret de o clipa, cel mai frumos nemuritor;-
iata, un gest, si ti-ai castigat vesnicia!
de lespedea tristetii cand te-ai apropiat-
as fi vrut, cat as fi vrut sa pot invia bucuria.
dar iata, m-am ales in schimb cu un poem ratat
caci duminica e ziua data spre odihna
gandului mult prea impovarat.
gandului mult prea impovarat.
de fapt, abia acum imi dau seama ca totul s-a petrecut intr-o
interesanta zi de sambata
cand copiii dansau pe ringul de dans
cand priveam nedumerita in jur si nu intelegeam mai nimic
in afara de faptul ca un singur om, un singur om mi-a confirmat
ca-n ochii lui as putea parea un om
cat de cat normal;
a fost cel mai frumos dar primit
de cand m-am reintors in acest oras.
nu ca l-as fi meritat, n-am oferit nimic la schimb
decat o searbada zi de sambata posomorata
transformata intr-o vesnica duminica
de neuitat.
si pe cuvant:
nimic nu-i mai frumos pe lumea asta
nimic nu-i mai frumos pe lumea asta
decat sa poti sa ii privesti pe unii dintre cei indreptatiti
sa se indreptateasca-
cum TAC.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu