- ce mai vezi?! m-a intrebat
gandul gandului care se furisa pe nestiute
- ce mai vezi, tu, zaneteco, ametita pamantului
ce mai vezi dincolo de visul visului celui trufas?!
- vad o mama invelindu-si pruncul
si un prunc imbratisandu-si mama
vad un prunc certandu-si unul
si pe unu dezvelindu-i taina
vad albina cautand petala
Margaretei care n-are chip-
un Pilat din Pont dialogand pe drumul
unui rosiatic clar de luna
din al vagabondului sange ivit
mai vad felinare stinse-n noaptea nuntii
imbratisate, insa, de-un arbore stravechi
un gingas si sfios de felinar mai vechi
si-o buburuza vie si rosie ca vantul.
mai vad un tanar brun ce a-nteles ideea-
mai vad ceva ce-as vrea si n-as mai vrea sa spun
mai vad, din cand in cand si
cate-un aspru span
.....
si dincolo si-n toate astea
eu
fara de voie, fara Dumnezeu
dormind sau suspinand sau retezindu-mi parul
si incercand sa nu-ti tot tulbur somnul
cu fiecare zgomot de foarfeca ivit
dintr-un natang cosmar, pe cand eram un chip
cu doua, patru fete si inca si mai multe
daca-ntr-o buna zi le-as tot simti pierdute
n-as mai visa cosciugul in care, despletita
adoarme chipul aspru de fata obosita
ce n-a facut nimica, decat sa-si aminteasca
cum ca a fost odata
a fost ca niciodata.
si-n pulsul de poveste sa-ti bata Dumnezeu
si sa iti aminteasca ca ai trait ateu
desi ai vrut sa rupi gardul ghimpat de ganduri
mult prea ucigatoare, mult prea mult multe randuri
tacerea ce-altadata odihna iti parea
sa se prefaca-n ganduri astazi pana si ea
pana si ea sa stie ca vremea e aceea
ca insasi ea, tacerea sa-si freamate durerea
si de n-as fi nebuna mai ca as adormi-
dar uite, rasul asta ma-ndeamna iar a FI-
ales a fost, se spune, cu mult mai dinainte
ca fiecare suflet ce naste din cuvinte
sa fie potrivit cu vremea-n care vine
sa nu se poate plange, sa nu poata apune-
ci sa-si invinga spaima de a se sti-n sicriu
sa rada si de-acolo, sa strige: inca-s viu!
o, nebunie sfanta, ai coborat in noapte
si cat o sa dureze acest altcumva vis?
sunt sau nu sunt faptura, sunt viata sau sunt moarte?-
dar iata ca-n mormantu-mi zac vise fermecate
dar iata ca-n mormantu-mi
surade un suras
care nu-i nici sirena si nu-i nici verde fata
e doar a celui Singur-
Firescului proscris.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu