azi
nu mai avem cuvinte-
nu ne-au mai ramas decat tacerile arborilor
cu brate de om cuprinzandu-ne
pana dincolo de marginile pamantului.
cu ochii zeilor
scrutand adancul cel necunoscut
pana unde pulsul stelelor cuvantatoarelor
clipesc catre constelatia care nu are nume.
cand inima ii va fi cuprinzand intregul
cand glasul Pescarusului
va domoli patima naravasului nepatruns
atunci Cineva ii va boteza Fiinta
cu un nume ce nu are nume
cu un nume al Omului
Numinosului-
Fratelui soare
Oftatului pamant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu