Vesnic pomenirea Ei!

cand ma gandesc la Vesnicie 

simt un gOl in stomac si o stare de paralizie-

imi imaginez ca-mi culc trupul in sicriu pret de o clipa

apoi o trambita ingereasca ma trezeste iar 

intru existenta cea mizilica

mai lasa-ma, rogu-te, o secunda

mai lasa-ma, rogu-te, o clipa

mai lasa-ma, rogu-te, un fir de nisip

un an, un timp

cand ma gandesc la ne-Fiinta

simt o naduseala, un spin in orbita- 

un adjectiv ce refuza sa-mi vina in minte:

ce bine! ce bine! ce bine!

daaar cand imi vine fratele Iuda IN minte

ma cuprind chinurile facerii, pandaliile

pana-n ultima secunda am tot sperat, am crezut!

Da! era un tip misto dar mult prea ades
mohorat, abatut, pre-facut...

- hai! pleca! du-te odata si fa-ti treaba aia murdara!

scuipa pe iubire, vinde-ti sufletul, 

tradeaza-ti prietenii pentru o tigara-

- nu era o tigara, erau zece! erau douazeci!

de fapt erau mult mai multe decat poti tu 

cu capul tau visator sa pricepi!

- hai, du-te! si fa o data ceea ce ti s-a cerut sa faci!

iti ajung cei 30 de arginti 

sau mai vrei si o cafea adusa 

direct la pat?!

iarta-ma! si iarta-ne!

sau mai bine, stii ce?!?

ia mai bine lasa-ma! si mai bine lasa-ne!

uite-aici langa mine un tip misto, un cersetor

un pusti cu parul carliontat de al marii fior-

mai bine stau cu el o vreme la taclale-

impartim o cafea, o patura albastra de plaja, o paine

un vers eminescian, o initiere, 

o imbratisare.

el imi zice ca sunt o capra-

(vorbim pe fata, cum s-ar zice)-

eu ii zic ca e sufletul meu pereche-

el rade, apoi se-'nspaimanta, 

eu raman o capra cu o patura de plaja pierduta

cu un suflet-pereche 

vesnic intr-o copilareasca deruta!

dar ce bine, ce bine, ce bineee-

m-am ales cu o vesnica amintire!!!

Vesnic pomenirea ei!

Vesnic pomenirea ei!

hei hou ho!!! si hei hei hei!!!

Ce sa zic?!? 

Fie, Doamne, cum vrei Tu! 
FIE!

Sorescule, tu esti, ma?!?

Tu ma bantui de acolo, de Sus?!

Nu ai somn, prietene?!?

Ce faci? Ma trezesti asa, cand vrei tu?!?

ai sa-mi spui un ceva in al vesniciei 
vers?!?

vai de creierul gol al omului- 

sopti glasul Sorescului-

prin care poate sa vorbeasca cine cand are chef!

.....