un dans al unor astre

Celui care mi-a vegheat "caderea"...

un gand istet s-a pogorat in mine

fal fal si iarasi fal batea a dor

l-am intrebat: cum te numesti, straine?

dar n-a raspuns! tacea, tacea cuminte

caci gandul asta n-avea niciun dor.

prin dansul infinitelor celule

simteam cum gandu-acesta isi cauta culcus

si imi parea ca-mi indulceste fierea

si imi parea ca parca-ar vrea sa nasca

a stelelor visare- lin urcus.

ieseam din vizuina-ntunecata

si gandul asta, printre oameni, ma-nvartea in dans

n-aveam pereche, fiecare stea

se pogora sa-mi fie-n noapte- soarta!

si n-aveam trebuinta de nimic-

stiam ca fiecare-n dans pluteste

stiam ca ziua, noaptea o vesteste

stiam ca noaptea grea- e maica mea.

stiam ca noaptea grea renaste stele

stiam ca rand pe rand cate o stea

in dorul ei de zbor- inspre pamant purcede

si nu era-n cadere steaua mea...

era in dans, un dans al unor astre-

si astrele acestea, rand pe rand

cand se-ntoarceau si imi trageau cu ochiul

stiam si-ntelegeam ca sunt pamant.

si ca-n pamant va adormi candva

tarana trupului si haina grea

si langa trup, Viata va veghea-

pana cand steaua-mi se va inalta.

si-apoi, din inima acelei stele

gandul tacut scria povesti, destine-

imi rescria visul copilariei

scria visarile ce VOR sa FIE.

c-un ochi usor deschis...

Mereu am crezut ca am nevoie de o balanta care sa-mi echilibreze destinul. 
Ani de zile am crezut ca nu pot trai fara aceasta masura, fara acest echilibru perfect. De buna seama, aceasta ar trebui sa fie justitia divina... mi-am spus. Dar apoi a venit o zi, apoi a venit o primavara, apoi a venit un spin in inima si-un cucui. Si balanta aceasta a inceput si-a tot inceput sa se incline, fie intr-o parte, fie in cealalata. Si s-a tot inclinat si s-a tot inclinat. Nu-mi dau seama daca era prea multa frica sau prea putina iubire. Dar cumva, in spaima acestei pierderi a echilibrului, am ales sa ma las in voia puterii care incepuse sa incline balanta. Sa trec prin frica, sa las, pur si simplu, lumea sa se rastoarne ca sa pot afla cu cine-am sa ma-ntalnesc dincolo de catastrofa. I-am alungat pe toti salvatorii. Sau poate ca aflasem deja ca adevaratii salvatori nu sunt aproape niciodata la vedere. Adevaratii salvatori fac tot posibilul sa ramana ascunsi. Si numai Dumnezeu hotareste cand sa se iveasca urmele ca ei au fost acolo mereu. Lucrarea intru salvare cred ca se face in taina! Am inteles asta atat de tarziu...

Si da! am zis. Fie! 
Prea suntem cuminti, prea suntem farisei... Prea nu avem curajul sa actionam in acord cu propriile noastre suferinte, traume, iubiri si credinte! Prea ne vrem perfecti in ochii celorlalti oameni, fara nervi, fara frici, fara pacate, fara incercari, fara vise. Fie! - am spus, si m-am lasat in grija Celui ce stiam ca vegheaza mai presus de aceasta balanta a justitiei, a echilibrului precar, a unei perfectiuni perfide. Si am lasat vantul sa vina... si i-am ingaduit sa-mi rastoarne balanta. N-am mai opus rezistenta, cum ar veni! Si pret de o secunda, doua, sau trei... am crezut ca-mi voi pierde mintile. 

Apoi s-a facut liniste. Apoi a inceput sa-mi bata in inima o rugaciune. Apoi mi-am amintit de vremea copilariei. Apoi mi-am amintit de primele vise. Apoi balanta parca s-a intors, din orizontala, pe verticala unui nou sens. Un sens pe care l-am pierdut candva, singurul sens al acestei existente: acela de a ramane OM in orice imprejurare, atat cat iti ingaduie puterile sufletului. Dar nu om-fariseu. Sa spui intotdeauna ce gandesti si ce crezi, pana cand insasi gandul cel mai ascuns ti-i va des-coperi pe oameni FRUMOSI si BUNI.

Nu, Dumnezeu nu e drept! 
Daca Dumnezeu ar fi drept, nu s-ar mai mantui nimeni!

Dar ca sa-L poti pricepe dincolo de aceasta justitie, trebuie sa lasi balanta aia sa se incline... si sa se incline... pana unde poti tu, pana unde te tine puterea, credinta! Dincolo de aceasta rasturnare, ai sa vezi lumea dintr-un alt unghi. Ai sa-i vezi cu un alt fel de ochi pe oameni. Ai sa vezi o lume in care inima fiecarui om are o poveste pierduta, o trauma, un vis sfaramat, o drama, o tragedie. Si apoi, daca vrei si-ai sa te incumeti- ai sa vezi chiar mai departe. Ai sa vezi dorul omului de a-si depasi aceasta trauma, acest handicap, acest vis spulberat. Ai sa vezi vointa omului, ai sa-i vezi curajul, ai sa-i vezi frumusetea, aripile. Tu alegi cum sa vezi lumea! Tu alegi cum sa-i vezi pe oamenii din jurul tau. Dar nu te mira daca-ntr-o zi, ei iti vor spune pe nume! Un nume de care tu poate n-ai habar... si care vine sa-ti desluseasca cum te porti tu in raport cu cel ce ti-e aproape(le).

Da, stiu, astazi ploua. Astazi ploua si n-am inspiratie. 
Am visat azi-noapte un poem legat de aceasta balanta a justitiei. Suna bine, avea logica si acum, asternute aici, cuvintele par ca nu mai au nicio valoare. Dar poate o scanteie tot se va aprinde in mintea sau in inima vreunui om care isi poarta cicatricea sufletului la vedere! Pe acesti oameni ii iubesc! Ii iubesc enorm. 

Si da, langa astfel de oameni pot fiinta si eu cu cicatricea mea, fara sa tulbur!
Langa astfel de oameni, viata mea are farmec!
Langa astfel de oameni, inima mea bate altfel si inventeaza uneori un poem!
Uneori il scriu, alteori aleg sa-l pastrez pentru lumea de dincolo, lumea viselor mele. Acolo-as vrea sa ma-ntalnesc cu toti acesti oameni, care au dus lupta cu demonii lor, dupa masura puterilor lor. Care au dus lupta cu propria lor umbra doar pentru ca au vrut sa-i vada pe cei din jur mai buni, mai iertatori, mai increzatori. Aici vad sensul luptelor noastre, aici vad vremea potrivita a razboiului cu propriul egou. Iar cand acest razboi se metamorfozeaza intr-un spectacol, intr-un poem, intr-o pictura... inteleg sensul vietii, al razboiului, al luptei, al artei. 

Vesnic pomenirea Ei!

cand ma gandesc la Vesnicie 

simt un gOl in stomac si o stare de paralizie-

imi imaginez ca-mi culc trupul in sicriu pret de o clipa

apoi o trambita ingereasca ma trezeste iar 

intru existenta cea mizilica

mai lasa-ma, rogu-te, o secunda

mai lasa-ma, rogu-te, o clipa

mai lasa-ma, rogu-te, un fir de nisip

un an, un timp

cand ma gandesc la ne-Fiinta

simt o naduseala, un spin in orbita- 

un adjectiv ce refuza sa-mi vina in minte:

ce bine! ce bine! ce bine!

daaar cand imi vine fratele Iuda IN minte

ma cuprind chinurile facerii, pandaliile

pana-n ultima secunda am tot sperat, am crezut!

Da! era un tip misto dar mult prea ades
mohorat, abatut, pre-facut...

- hai! pleca! du-te odata si fa-ti treaba aia murdara!

scuipa pe iubire, vinde-ti sufletul, 

tradeaza-ti prietenii pentru o tigara-

- nu era o tigara, erau zece! erau douazeci!

de fapt erau mult mai multe decat poti tu 

cu capul tau visator sa pricepi!

- hai, du-te! si fa o data ceea ce ti s-a cerut sa faci!

iti ajung cei 30 de arginti 

sau mai vrei si o cafea adusa 

direct la pat?!

iarta-ma! si iarta-ne!

sau mai bine, stii ce?!?

ia mai bine lasa-ma! si mai bine lasa-ne!

uite-aici langa mine un tip misto, un cersetor

un pusti cu parul carliontat de al marii fior-

mai bine stau cu el o vreme la taclale-

impartim o cafea, o patura albastra de plaja, o paine

un vers eminescian, o initiere, 

o imbratisare.

el imi zice ca sunt o capra-

(vorbim pe fata, cum s-ar zice)-

eu ii zic ca e sufletul meu pereche-

el rade, apoi se-'nspaimanta, 

eu raman o capra cu o patura de plaja pierduta

cu un suflet-pereche 

vesnic intr-o copilareasca deruta!

dar ce bine, ce bine, ce bineee-

m-am ales cu o vesnica amintire!!!

Vesnic pomenirea ei!

Vesnic pomenirea ei!

hei hou ho!!! si hei hei hei!!!

Ce sa zic?!? 

Fie, Doamne, cum vrei Tu! 
FIE!

Sorescule, tu esti, ma?!?

Tu ma bantui de acolo, de Sus?!

Nu ai somn, prietene?!?

Ce faci? Ma trezesti asa, cand vrei tu?!?

ai sa-mi spui un ceva in al vesniciei 
vers?!?

vai de creierul gol al omului- 

sopti glasul Sorescului-

prin care poate sa vorbeasca cine cand are chef!

.....

Iubire inseamna...

iubire inseamna

sa te hotarasti, dintr-o data sa tasneti ca o nava spatiala pana la cer-

ca poate de-acolo, din inalt 

vezi si tu mai bine pe unde rataceste

sufletul perechii atomului din care ai fost candva

spulberat.

iubire inseamna

cand ai ajuns cu mintea si cu creierul pana in luceafarul stelelor

sa te apuce brusc dorul de suspinul ratacitorului

care a ramas trist si insigurat la marginea 

pamantului dorului.

iubire inseamna

sa-ti infingi bine talpile in lumina stelara

si sa te arunci apoi in gol, cu capul inspre apa-pamant

stiind inca de la facerea lumii ca Lumina 

n-are sa te tradeze nicicand!

chiar daca gandurile desarte ale unei lumi in dezordini

vor incerca sa puna stapanire pe inima si sufletul lui-

sa-l convinga sa nu ia in seama steaua chemarilor lui

care i-a aterizat din inaltul cerului fix in amintirea 

unei nopti dintr-o vara...

iubire inseamna

ca tu sa continui sa-i bati in inima mai ales atunci cand il simti

dez-nadajduit, neincrezator, neputincios, fugar, las, ranit

sa-i bati in inima si sa-i amintesti ca tu poti sa vezi in launtrul lui:

ca de-aia ai cazut tocmai din cer

sa te poti furisa pana in adancul ascunsului lui-

acolo unde el nu-si mai poate pricepe nebuloasa abisului

nici visul curatului Prunc

nici plansul Copilului.

iubire inseamna sa-i poti vedea spaimele din adancul strafundului-

sa te imprietenesti cu ele pana se preschimba in triluri

iubire inseamna sa-ti ridici privirea 

si sa vezi mai presus de Toma Necredinciosul

Iuda Iscarioteanul sau chiar Sfantul Petru.

Iubire inseamna sa regasesti zambetul Inviatului

care a scapat de toata iscoada Irodului

care a cam inchis gura tentatiilor desertului

si acum alearga iar catre marginea lumii

incercand sa-ti rapeasca- la nesfarsit- locul ce duce 

catre vama minunii-

incercand sa-ti reaminteasca bucuria, briza libertatii-

simtul umorului.

Caci unde nava spatiala, 

aruncat in gol cu capul inspre apa- pamant, 

incredere in lumina, libertate, simtul umorului 

nebunie intru Bucurie nu e- 

nimic nu e!

cautand finalul care sa se potriveasca...

era tarziu de tot

cand ceasul batea ora clipelor nenascute

zgomotele unei lumi neintelese

se raspandeau in desisul invapaiatului dor;-

licuricii nu apareau

si nimeni nu se-ntreba daca undeva, in noapte

Cineva paseste pe al apelor zbor.

Tacere era in mine-

si lacrima n-avea raspuns sa intrebe

ora exacta!

                               Tu acolo-

                               Eu aici-

Nimeni,-

Niciodata;-

supra- Vegheat

supra- Vegheata

*

***

*****

*******

*********

soul-fegii

fal fal fal...

trece prin mine un gand 

care scurma si ara-n pamant

fal fal fal si iarasi fal

prin norii adancului

prin roua pamantului

trece gandul vantului

prinde pleata murgului

spre cararea vrutului

sa trezeasca dorurile

sa-mpleteasca visurile

sa uitam de vrajba noptii

sa culegem roua sortii

fal fal fal si iarasi fal

de povesti cu oameni dragi

de inimi, surori si frati

de pamantul nascator

de dorul de Dumnezau

trece-un gand prin iarna rece

soarele mai ca-l petrece

trece-un gand de primavara

aducand raza solara

inviind pe ghiocelul

firavul si mielul Mielul

nascator pe curmatura

dintre iarna si furtuna

dintre prima verilor

din colbul ideilor

din zapada lupilor

lupilor caruntilor

fal fal fal si iarasi fal

vin ideile din crang

din cararea muntilor

si din fruntea cerbilor

si din cercul ielilor

hrana sanzienelor-

din clipeala stelelor

din linistea noptilor

vin ideile pe rand

inventand iar dansul sfant

catre zborul pestilor

pestii infinitilor

fal fal fal si leru-i ler

m-as intoarce iar spre ger

si spre cerul gerului

unde-i focul focului

sa m-arunc din punct in unghi

pe un ghiocel marunt

sa ma-nchid in el, sa dorm

pana m-o trezi din somn

visul visului din cer

sa ma-toarca iar la el:

la visul Copilului

la curatul I-ului

la vocala Maicutii

la pasunea inimii

unde om nu si-a vandut

sufletul curat de prunc

fiindca dracu n-a patruns

unde Mielul fu' impuns.

fal fal fal si iarasi fal

ta ta ta caprita ta

do do do-ul dorului

re re re-ul renului

mi mi mi-ul mielului

fa fa fa-ul faunului

sol sol solul Omului

la la la-ul lacrimii

si si si-ul sincerii

lacrimilor inimii.

poate ca nu ne mai ramane decat...

asadar-

nu ne-a mai ramas nimeni de care sa radem

asadar-

nu ne-a mai ramas nimeni de care sa ne batem joc-

de azi incolo ne vom lua la doua parale proorocii

pe Mama Pamant, pe Copilul- Imparatul din noi!

apoi ii vom lua si pe Ingeri la doua parale-

si poate-n felul asta vom ajunge eroi

eroi ai prezentului

mocnind in vascosul noroi...

nu pot- inima- sa dau dreptate batjocurii,

caci ea este ucigatoare de om-

nu pot -inima- sa dau dreptate calailor

pentru ca am aflat cate ceva
despre fascinatia victimei
fata de calaul sau.

sangele unuia curge prin sangele altuia,

fratilor!

a fost odata ca niciodata
ca de n-ar FI nu s-ar povesti:
un Copil care, atunci cand a venit vremea batjocurii

s-a suit de buna voie pe crucea pamantului
din care nu facea parte.

Copilul 
n-a scuipat nici macar o data inapoi.

stia de la bun Inceput ca, facandu-se OM

 sangele tuturor va curge prin venele Sale:

sangele cainilor, sangele cersetorilor, sangele fiarelor, 
sangele curcubeului, sangele caprioarelor,
sangele tapilor ispasitori.

si-a luat mana cea sangeranda-

a dus-o la gura

apoi a sarutat-o cum nimeni pan' la El
n-a indraznit sa o faca.

atunci pamantul s-a cutremurat de fiorul Dragostii

s-a rupt pe la mijloc, in doua

si din adancul sau arid si uscat

o inima vie si-a dezvaluit

Legea cea Noua.

asadar-
poate ca nu ne mai ramane
decat sa ne plecam genunchii

sa ne impreunam mainile

si din adancul 'celei inimi nascute acum doua mii de ani-

sa varsam o lacrima si sa cerem indurare Cerului.

nu batjocoriti Ingerii nimanui!
nu batjocoriti Profetii nimanui!
nu va injurati Mama, nu va invinovatiti Tatal
nu va aruncati in gol fara sa probati intai
Sfanta pocainta-a Sfintilor!

e un joc pe viata si pe moarte:

suntem toti in unu

si unu e in fiecare dintre noi.

forever human

"My house was burning and people just stood watching. And no one would even move to try to stop the fire. For them it was just a spectacle. And only she did not stand aloof. She tried to save my house, but the people didn't see her. If they could see her, they might have tried to do something. Only she was trying to save my house. The fire was devouring everything. It was raging with such a malice as if it was taking revenge on me. It raged with an increasing vigor, not suspecting that it is not everlasting, either. It burned as long as there was something to burn. And when it went out, only black coals and ashes remained from its recent power. Yes, the power and greatness of fire was illusory. And only she, the child of heaven, is not illusory. Only she doesn't change, forever beautiful, forever sublime, and forever human."

cantul unui licarit de stea in 8 colturi

photo: Poiematike

...si am plans plansul

pe care ei nu-l mai puteam plange

si am trecut pragul fricilor lor

si le-am imbratisat umbra si umbrei i-am zis:

nu esti singura! nu te mai tangui atata!

esti doar victima propriilor dez-iluzionari!

nu te mai tangui atata!

le-am rostit vorbele

pe care ei insisi le gandeau despre lume.

da! le-am dez-valuit gandurile-

le-am auzit de la departare tradarile

le-am intuit inca de dimineata apusul miscarilor

nu e mare scofala sa te prinzi unde duce un drum-

e suficient sa privesti inclinarea umbrei.

si-apoi am scos furia din ei-

si am luat asupra mea 

batjocura tradarilor lor.

si am rostit ceea ce ii inspaimanta!

si-am stat pe loc cand trupurile lor s-au revoltat si au plecat
spre un alt loc

lasandu-si umbrele la malul unui tarm curat-

am stat pe loc si le-am spalat

si-am scos din stofa noptii al stelelor dor 
si stelele, in fulgi de zapada
le-am transformat

apoi i-am anuntat pe fiecare in parte

sa vina sa-si ia umbrele de pe nispipul infierbantat

caci sunt numai bune de purtat.

unii mi-au raspuns-

altii m-au iubit-

altii m-au urat si mai tare.

si-n timp ce degetul aratator si-l ascuteau

m-am facut aer, pamant, foc-
si-am trecut umbra prin fiecare anotimp-
ca fiecare sa-si poata invia
rostul mortii sale.

- ai dat margaritare porcilor?! m-a intrebat.

- nu stiu, n-am vazut nicaieri vreun porc...

imi amintesc ca cineva m-a sfasiat-

imi amintesc ca cineva m-a muscat-
imi amintesc ca cineva m-a abandonat-

dar daca ma luptam cu Ingerul Domnului?!

n-am vazut niciun porc in afara de mine,  

inteleptule mag.

si magul a zambit

si-a mangaiat barba si a lacrimat.

si am stiut ca mi-a tesut in craniul luminat- un gand de-al lui

ca sa ma apere, in bezna noptilor-
de proprii mei talhari
cu ghiare si cu cioc.

si-am devenit, pentru o vreme, stea-

doar pentru ca am plans un plans ce nu era al meu-

si-am maniat un om cu o manie care nu era a mea-

si am dansat un dans ce nu fusese scris in talpa mea-

si-am suportat batjocura de dragul unui Om.

si-am amutit apoi 

de darul magului-

de soapta umbrelor-

de cantul unui licarit de stea