exista o neascultare necesara
de care cred ca se bucura pana si
Marele Anonim.
asa ca ingaduie ghimpelui din inima
sa respire intru nadejde, intru speranta
salveaza amintirea neprihanita din talpa insangerata.
fugara talpa fi-va curand vindecata.
nu te teme!
nu te teme!
frica e ucigasul mintii, ai spus.
bucura-te oriunde ai fi.
bucura-te, caci vestea e buna.
ingaduie, in sfarsit,
umbrelor care te inspaimanta
sa plece in pustiu
sa se ascunda prin grote sihastre
fi-vor ademenite de istetimea calugarului cel iscusit
vapaia rugaciunilor are sa le invaluie intr-o clipita
are sa le afle numele
iar cand numele umbrelor fi-va rostit-
renaste-vor intr-o noua formula maiastra
exista o neascultare necesara-
oricat ar parea
de stupid.
sa ramanem oameni pana la capat,
sa lasam umbrele sa-si duca luptele cu cei care-au fost rostuiti
pentru astfel de trante.
cat despre noi-
licuricii acestia mici care suntem-
ar fi bine sa ne continuam dansul indragostirilor pana la sfarsit
imbratisati in hora bucuriei
si cutremurati pana la refuz de tainica povara:
ramai om, omule, ramai om,
pana la capat!
cand cazi, ridica-te!
cand te inspaimanti, cere ajutor!
cand te bucuri, imparte bucuria cu toti cei care sunt pregatiti
s-o primeasca!
cand dansezi, danseaza.
cand plangi, aminteste-ti ca veninul inimii
invoca si dorul vindecatoarelor regasiri.
cand dormi, dormi!
caci ochiul cel inchis in afara
cu putin noroc, se desteapta intr-un puls mai senin.
povesteam intr-o noapte instelata de vara
despre soarta poetilor asasinati
si despre nebunia lor.
nebuni in ochii tuturor-
pentru ca indrazneau sa cerseasca un zambet
o bucata de paine
o cafea, un cartof prajit
un gand, un gest, o idee
un sfat, un citat, o clatita cu cascaval
pentru a invata sa devina mai buni, mai indrazneti, mai lucizi
intr-al trezirilor dor, dintr-o data.
cersetori ai darurilor suntem-
cersetori de care Bunul se induioseaza-
cersim Imparatia Cerurilor, caci nu suntem vrednici altfel s-o cucerim-
cersim macar cu intentii bune?!
cand se indura Steaua de noi
cersim macar o inima mai intarita, mai incapatoare,
mai buna?!
cersim comoditatea,
cersim durerea,
sau veninul cunoasterii il cersim?!
ce-ar fi iubirea far de osanda?!
sarutul dat pe obrazul scuipat
primeste, deodata, curatenia unui crin.
ce-ar fi gustul vinului celui vechi
pana cand n-ai simtit amarul pelin?!
ce-ar fi prietenia care n-a cunoscut
al defaimarilor chin?!
sa stam departe o vreme, zici-
sa luam o pauza, zici-
sa ne fie bine intai cu noi insine
sa ne relaxam si noi putin...
testul prieteniei
testul rabdarii
testul iertarii
testul rabdarii
eu nu ma caiesc c-am adunat in suflet si noroi
dar ma gandesc la tine...
amintirea e, mai ales
a celor care ne-au ingaduit sa retraim clipa
cand ne-am vazut, cu adevarat,
sufletele-
-cum de stii ca te privesc?- ai zis.
- nu stiu nimic, as fi vrut sa-ti spun.
stiu doar ce simt in clipe binecuvantate precum acestea.
asta e deocamdata, cam tot ce stiu.
si ce nu stiu.
sa pornim o hora, zic
daca tot s-a trezit luna cea noua-
si unu sa-l cheme pe-al doilea
si impreuna sa-l gandeasca pe-al treilea
si-apoi sa formam si o quadratura a cercului
si-apoi sa rugam steaua sa se indure de noi
si sa gandeasca atatea colturi cate sunt necesare
intalnirilor celor de suflet;
sa ne iertam unii pe altii-
sa ne iertam unii pe altii-
sa ne iertam, zic
acum, cata vreme suntem inca aici.
exista o neascultare necesara-
exista o revolta necesara-
exista o greseala necesara-
exista o spaima necesara-
exista o sfada necesara!
exista un razboi-
care e mai bun decat o pace falsa,
adica proasta, nu?
lipsita cumva de inteligenta...
si cred ca
ar fi bine uneori sa tinem cont
si de nimicnicia noastra.
asadar-
iertati-ma,
fratilor de pretutindeni-
pentru tot ce am fost
sunt
si voi fi-
