duminică, 9 februarie 2014

'nspre taramul Tainelor


”Fiece suflet poartă pe aripile-i zbucium, 

şoaptele Cerbilor, baladele Ciutelor 

şi-un doru lin, un licăr spre liniştea cuminte, 

fără de teamă de-a păşi 

Pragul Porţii-nspre Tărâmul Tainelor 

unde doinele-şi împletesc surâs senin 

din izvoarele zămislite de roua ce mângâie flori de colţ 

agăţate de Cerul fără de sfârşit…  ”  ( Sibilla )

...acel tip de fantastic care, aşa cum spunea Nicolae Steinhardt, "nu amăgeşte şi nu duce pe alte tărâmuri ale iluziei, nu e simplă schimbare de decor: fantasticul credinţei. Care nu tăgăduieşte realitatea, ci o transcende; care nici nu e fantastic pentru că nu distrează mintea cu un alai (o comedie) de alte lumi posibile tot neesenţiale, ci o solicită să se concentreze asupra realităţii, transfigurând lumea şi metanoizând eul".

  


 “Tună cerbu’ mândru-n codru nime-n lume nu-l vedeare  

Aşa bine că-mi intrare numa’  Pătru arcaş mare  

Pe cerb el că mi-l vedeare.

Patru dete-al săgeta Cerbul către el grăia:

– Petre nu mă săgeta că eu sunt închipuire  

Eu nu sunt ce par a fire Io-s Ioan, Sântul Ioan  

 Io-s Ioan cel năzdrăvan pe pămant am venit eu  

să scap oamenii de rău.”


De remarcat e faptul că alb. yll “stea” provine din IE *sāw-el- “Soare”.
“Sântion” ar putea însemna “solar” sau “stelar” – trimiţând la mitul cerbului cu stea în frunte. Atributele lui Ion Sântion îl pot aminti şi pe zeul grec Pan- zeul cu coarne, protector al turmelor, păstorilor, vânătorilor şi al naturii sălbatice. Durududu dududu ... :) 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu