”Fiece suflet poartă pe aripile-i zbucium,
şoaptele Cerbilor, baladele Ciutelor
şi-un doru lin, un licăr spre liniştea cuminte,
fără de teamă de-a păşi
Pragul Porţii-nspre Tărâmul Tainelor
unde doinele-şi împletesc surâs senin
din izvoarele zămislite de roua ce mângâie flori de colţ
agăţate de Cerul fără de sfârşit… ” ( Sibilla )
...acel tip de fantastic care, aşa cum spunea Nicolae Steinhardt, "nu amăgeşte şi nu duce pe alte tărâmuri ale iluziei, nu e simplă schimbare de decor: fantasticul credinţei. Care nu tăgăduieşte realitatea, ci o transcende; care nici nu e fantastic pentru că nu distrează mintea cu un alai (o comedie) de alte lumi posibile tot neesenţiale, ci o solicită să se concentreze asupra realităţii, transfigurând lumea şi metanoizând eul".
“Tună cerbu’ mândru-n codru nime-n lume nu-l vedeare
Aşa bine că-mi intrare numa’ Pătru arcaş mare
Pe cerb el că mi-l vedeare.
Patru dete-al săgeta Cerbul către el grăia:– Petre nu mă săgeta că eu sunt închipuire
Eu nu sunt ce par a fire Io-s Ioan, Sântul Ioan
Io-s Ioan cel năzdrăvan pe pămant am venit eu
să scap oamenii de rău.”
De remarcat e faptul că alb. yll “stea” provine din IE *sāw-el- “Soare”.
“Sântion” ar putea însemna “solar” sau “stelar” – trimiţând la mitul cerbului cu stea în frunte. Atributele lui Ion Sântion îl pot aminti şi pe zeul grec Pan- zeul cu coarne, protector al turmelor, păstorilor, vânătorilor şi al naturii sălbatice. Durududu dududu ... :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu