ca si cand te-ai lasa scufundat intr-un altul
de dragul lui sorbind pana la fund paharul si
otrava sarpelui
parul lui buclat, ca un lan de grau-
intrebarile niciodata far de raspuns
in imperiul fartatului.
ca si cand ai pieptana teama altcuiva
si ai impleti-o intr-un spic auriu
ea, prizoniera fiind, ar incepe sa-ti faca promisiunile spanului:
hai, te rog, da-mi drumul putin
putin de tot, o secunda cat o unda
sa-mi amintesc sa respir
sa-mi amintesc rostul meu
intr-a muririlor tainica
pieptanatura
atunci o desfaci putin
cat sa-ti amintesti rostul ei-
amintirea mortilor
curmatura sortilor
si leru-i ler
si atunci din el
se vor ivi umbre:
inversunari, razvratiri, indoieli
vor face hora in jurul lui
usor usor, in dansul lor, se vor preface in idei-
si trupul lui, cazut la pamant
abia dac-si va aminti
abia daca va intelege prin ce a trecut
caci unii-si amintesc mai mult
iar altii mai putin
fiecare dupa puterile lui-
iar cand durerea va trece
va fi fericit ca ne-am cunoscut.
Atunci ii voi striga precum Sophie:
gaseste-ma! gaseste-ma in viitor!
Iar el va pasi cu incredere in prezent-
stiind de-acum ca prezentul
nu-i nimic altceva decat
viitorul trecutului.
Si toate-si vor afla atunci rostul lor-
un rost nascut din cenusa
un rost ivit din rugina...
Numai durerea
Numai durerea
Numai durerea
parea-va ca a fost este si fi-va
mult mult mult
mult prea putina...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu