"Oamenii care au un suflet fin, multă
mărime de suflet şi sunt sensibili trebuie să ia aminte, pentru că
diavolul îşi bagă coada sa şi-i face şi mai sensibili, putând ajunge la
melancolie sau chiar – ferească Dumnezeu – la sinucidere. Diavolul
niciodată nu merge contra, deşi pe noi, oamenii, ne pune să mergem
împotriva semenilor noştri şi să ne certăm. Pe cel trândav îl face mai
trândav. Îl odihneşte cu gândul: “Te doare capul, n-ai dispoziţie. Nu-i
nimic dacă nu te scoli să te rogi”. Pe cel evlavios îl face mai
evlavios, ca să-l arunce în mândrie, sau îl îmbrânceşte să se nevoiască
mai presus de puterile sale, încât să-l istovească şi să lase după aceea
toate armele lui duhovniceşti, pentru ca mult-nevoitorul de mai înainte
să se predea. Pe cel cu inimă aspră îl face şi mai aspru, pe cel
sensibil, exagerat de sensibil.
Şi vezi câţi oameni se ticăloşesc cu
insomnii şi iau medicamente, unii pentru că au o oarecare sensibilitate,
alţii pentru că şi-au zdruncinat nervii lor. Rar poti vedea un om
echilibrat. Oamenii au devenit baterii. Cei mai mulţi sunt ca şi cum ar
avea electricitate. Cei care nu se mărturisesc primesc influentele
diavoleşti, au un magnetism diavolesc, pentru că diavolul are stăpânire
peste ei. Putini sunt oamenii, fie ei băieţi ori fete, ori vârstnici de
sunt, care au o privire curată. Demonizare! Ştii ce înseamnă demonizare?
Să nu te poţi înţelege cu lumea."
merita citit intregul articol:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu