"19. In seara aceleiasi zile, cea dintai a saptamanii, pe cand usile locului unde erau ucenicii erau incuiate de frica iudeilor, a venit Iisus in mijlocul lor si le-a zis: "Pace voua!"
20. Si dupa ce a zis aceste vorbe le-a aratat mainile si coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat cand au vazut pe Domnul.
21. Iisus le-a zis din nou: "Pace voua! Cum m-a trimis pe mine Tatal, asa va trimit si Eu pe voi."
22. Dupa aceste vorbe a suflat peste ei si le-a zis: "Luati Duh Sfant!"
23. "Celor ce le veti ierta pacatele, vor fi iertate; si celor ce le veti tinea, vor fi tinute."
24. Toma, zis Geamanul, unul din cei doisprezece, nu era cu ei cand a venit Iisus.
25. Ceilalti ucenici i-au zis deci: "Am vazut pe Domnul!" Dar el le-a raspuns: "Daca nu voi vedea in mainile Lui semnul cuielor si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede."
26. Dupa opt zile ucenicii lui Iisus erau iarasi in casa; si era si Toma impreuna cu ei. Pe cand erau usile incuiate, a venit Iisus, a stat in mijlocul lor si le-a zis: "Pace voua!"
27. Apoi a zis lui Toma: "Adu-ti degetul incoace si uita-te la mainile Mele; si adu-ti mana si pune-o in coasta Mea; si nu fii necredincios, ci credincios."
28. Drept raspuns Toma i-a zis: "Domnul meu si Dumnezeul meu!"
29. "Tomo" i-a zis Iisus, pentru ca M-ai vazut ai crezut. Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut!"
Cat de frumos se incheie Saptamana Luminata! Si cat de frumos ne este prezentata aici puterea Credintei, biruinta binelui asupra raului, a dreptatii asupra nedreptatii si mai ales a vietii asupra mortii! Si pentru ca Toma a fost un Sfant Apostol, pe nedrept numit de catre noi, nevrednicii, "Toma necredinciosul", simt nevoia sa vin in apararea acestui celui numit "Geamanul", adica "indoit", poate nu intamplator numit astfel.
Daca ne-am aminti putin scenele din filmul lui Mel Gibson si evenimentele prin care a trecut Mantuitorul in Saptamana Patimilor, cu siguranta am reusi sa-l intelegem mult mai bine pe acest Apostol, care, ne spune Giovanni Papini in carte sa "Viata lui Iisus" : "Toma era unul dintre cei mai zdruncinati apostoli, pana in adancul sufletului, de cele intamplate pe Golgota." Iudeii incercau sa-l omoare pe Lazar, cel inviat, Iisus fusese rastignit si batjocorit, deci in aceste zile apostolii nu se mai gandeau la Invierea Domnului ci la prigoana. Si iata ca Mantuitorul apare in mijlocul lor, chiar daca usile erau incuiate, apare in Trupul Sau spiritualizat si le spune : "Pace voua!" ca ei sa nu cumva sa creada ca este vreo naluca. Dar Apostolul Toma lipseste de la acest eveniment. (Oare de ce?- cand ceilalti se tem si stau incuiati, el hoinareste singur, purtandu-si tristetea pasilor pe carari nestiute?)
Sincer, nu pot sa nu ma gandesc la ce a simtit el in clipa in care ceilalti zece Apostoli i-au spus: "Am vazut pe Domnul!" Sunt sigura ca i-a crezut, doar era vorba despre cei zece Apostoli, de cei in care el avea, cu siguranta, cea mai mare incredere! Daca am lua in vedere si tristetea lui la gandul ca el nu a fost de fata in acel moment, poate am intelege cu atat mai bine reactia lui sincera, curata, poate putin copilareasca: "Daca nu voi vedea in mainile Lui semnul cuielor, si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede!"
Toma are curajul sa fie el insusi, lucru care cu siguranta nu-i usor! Cat de mult ne dorim sa parem in ochii celorlalti desavarsiti, nu-i asa? Si poate ca de multe ori nici nu avem curajul de a spune ce simtim sau ce credem de fapt in sufletul nostru, acolo unde nimeni nu ajunge cu privirea cea lumeasca. Dar Toma are curajul sa fie sincer si sa arate ce are pe suflet. El este sceptic si neincrezator, dar este cinstit si sincer. Crede ce spun Apostolii, dar nu stie el pentru el daca nu cumva era vreo naluca? Sa nu uitam ca si ceilalti Apostoli au pus la indoiala marturiile femeilor mironosite. Atunci, de ce sa-l numim doar pe el Necredinciosul? El se indoieste, dar lupta cu aceasta indoiala, recunoscand-o, in primul rand. O indoiala, odata recunoascuta, poate fi mai usor inlaturata, facand loc Adevarului sa patrunda in suflet.
Vestea Invierii Domnului a venit atat de repede, aproape ca moartea nu L-a atins pe Mantuitor acolo pe cruce, prin urmare, pastrand in ochii mintii scenele dure din Saptamana Patimilor, cu siguranta Invierea Domnului nu era un lucru usor de crezut! Dar ceea ce pare a fi o necredinta a sa, poate ca nu e tocmai asa. Toma nu spune nicaieri ca nu-i crede pe Apostoli; spune ca el insusi nu va crede, caci vrea sa-si intareasca el insusi aceasta credinta in invierea aceluiasi Hristos care a patimit pe cruce, Cel cu semnul cuielor. Bineinteles ca se simte si mahnirea si regretul ca nu a fost de fata, alaturi de ceilalti Apostoli. Iisus stie de mahnirea lui Toma, caci El cunoaste si cele mai ascunse ganduri ale sufletului omenesc si dupa alte opt zile apare din nou in mijlocul Apostolilor si ii inlatura aceasta indoiala: "si a venit Iisus, usile fiind incuiate..." si le-a spus din nou "Pace Voua!" Sa nu uitam, legat de acest salut al Mantuitorului :"Pace Voua!", ca singurii numiti Fiii lui Dumnezeu sunt "facatorii de pace!":
"Fericiti facatorii de pace, ca aceia Fiii lui Dumnezeu se vor chema!"
Si ce raspunde Toma cand il vede pe Mantuitor? Poate ca aceste cuvinte ar fi drept sa ne ramana in minte mai puternic decat indoiala lui: "Domnul meu si Dumnezeul meu!" Iisus stie ca Toma are nevoie de aceasta "atingere", ii cunoaste durerea si suferinta pierderii Invatatorului sau si spaima din Saptamana Patimilor, si iata, i se arata si lui, celui care recunoate pe fata ca se indoieste si ii spune: "Adu-ti degetul incoace si uita-te la mainile mele; si adu-ti mana si pune-o in coasta mea; si nu fi necredincios, ci credincios."
Iar prin raspunsul sau, Toma il recunoaste pe Fiul lui Dumnezeu, pe Mesia, pe Omul Adevarat si Dumnezeul Adevarat! Dupa Inaltarea la cer a Mantuitorului si dupa pogorarea Duhului Sfant, el va propovadui Evanghelia in India si din dragoste de Dumnezeu va patimi mai apoi moarte de martir, fiind strapuns cu sulite de catre ostasi pagani.
Raspunsul lui Iisus :"Tomo, pentru ca ai vazut ai crezut. Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut!" ne arata intaietatea credintei in actul mantuirii. Aceste cuvinte nu ii sunt adresate numai lui Toma, ci tuturor acelora care vor alege crestinismul peste veacuri. El fericeste cu aceasta marturie pe toti cei care, peste veacuri si milenii, vor crede in cuvintele Sale relatate de Sfintii Apostoli in Cartile Sfinte, chiar daca nu i-au atins ranile. "Credinta este adeverirea celor nadajduite, dovada lucrurilor nevazute." spune Sf Apostol Pavel
Dar indoiala lui Toma? A fost intr-adevar un pacat atat de mare? Oare nu avem cu totii nevoie de aceasta "atingere"? Oare nu am avut cu totii, in vreme de restriste si grele incercari nevoia de a intelege rational, in loc sa ne incredem, pur si simplu, in judecata lui Dumnezeu? Iisus stie neputintele noastre, stie toate fricile si temerile noastre cele mai ascunse, tocmai de aceea ne da, de atatea ori, posibilitatea de a "a-L atinge"; nu cum l-a atins Toma, caci suntem majoritatea dintre noi nevrednici de a ne ridica la curatenia si credinta acestui Apostol. Dar prin Taina Spovedaniei, prin apropierea de invatatura Mantuitorului, si a Sfintilor Parinti, Iisus ne da aceasta sansa, de a fi "atinsi" de El sau de a-l atinge cu "degetul mintii", stiind ca acest tip de indoiala este chiar vitala atata vreme cat nu este una distructiva, ci vine in intarirea si revelarea Adevarului lui Dumnezeu si a Invataturii lui Hristos. "Cauta si vei gasi", "Cere si ti se va da!", "Bate si ti se va deschide!"
Sa-l numim atunci pe Toma, macar "Fericitul necredincios", chiar daca este numit necredincios din perspectiva noastra omeneasca, caci un om care vrea sa stie nu este neaparat necredincios. La prima vedere, da, cuvintele lui par ale unui necredincios, dar aceste cuvinte, analizate dintr-o perspectiva mai larga, ne ajuta pe noi toti sa intelegem mult mai bine Invierea lui Hristos! Este o indoiala constructiva, caci lui Toma, acest Sfant Apostol, i s-a inchinat o duminica deosebit de frumoasa, "Duminica Tomii", prima duminica dupa Sfintele Pasti. Sa nu uitam ca el, "intarziatul" (sau privilegiatul) la Adormirea Maicii Domnului, s-a invrednicit a vedea Minunea Ridicarii la Cer a Fecioarei Maria! A fost, cu siguranta, un Apostol iubit de Dumnezeu!
Sa avem si noi parte de astfel de indoieli care sa ne conduca spre cunoastere, spre interiorul nostru si spre miezul Adevarului, indoieli care sa ne ajute mai pe urma sa intlegem ceea ce mintea noastra omeneasca limitata nu poate patrunde! Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu!
HRISTOS A INVIAT!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu