Lui Ciprian...

Celui cu care alergam in vremea copilariei mele de cartier- cartarescian, trebuie sa-i trimit astazi un gand, dincolo de granitele si hotarele timpului... Imi amintesc atat de clar trecerea de la copilarie la adolescenta, momentul cand deodata ceva nu mai era la fel in joaca noastra; roseam, ne fastaceam si nu stiam cum sa fugim mai repede unul din fata celuilalt. Pe urma lui Ciprian a inceput sa-i inmugureasca razvratirea pe tampla, iar mai apoi, cu toate ca aveam doar 20 de ani, stateam deodata doi straini unul fata de celalalt, el alesese (n-am sa inteleg niciodata de ce?) lumea interlopa...

... l-am visat, uitasem complet de el, nu am mai vorbit despre el de ani de zile... si l-am visat! Imi amintesc ochii lui verzi, (as fi jurat ca am uitat cum aratau), iar acum il vad atat de clar in fata mea, cu zambetul lui strengaresc smecheresc :) Alergam pe maidane si mereu ma prindea si le spunea tuturor ca e indragostit de mine... Doamne, cat de mici si de prostuti eram! Un vis sa ma proiecteze atat de puternic in acele trecuturi?

A venit la mine ca atunci, cu zambetul lui larg si strengaresc... Mi-a spus: "Nu cred in "energiile" astea!" Iar eu eram atat de calma, ii explicam ca fiecare trebuie sa-l respecte pe celalalt, chiar daca vedem lucrurile altfel! Zambea, era atat de fericit, cumva, ca nu trebuie sa creada in ce nu vrea! Acest trebuie cred ca l-a facut sa aleaga viata care l-a "sufocat"!

Cu trei ani inainte sa plece dintre noi se pare ca le-ar fi spus celor apropiati cum va muri!

Trebuie sa scriu despre el, asa simt... a fost atat de prezent in visul meu, toata ziua m-am gandit la el si i-am vazut, in fata ochilor, chipul. L-am imbratisat cu atata drag, am simtit ca-i linistesc "arderea", era pus pe harta si apoi, dintr-o data, s-a linistit! Am vrut sa-i dedic acum, astazi, o parte din timpul meu, sau din gandul meu, chiar daca sunt fff obosita! Caci amintirile copilariei si adolescentei mele sunt mult mai frumoase datorita acestui "vecin" :) care acum e undeva, in stele... Dumnezeu sa-ti odineasca sufletul, prietene!

"Rănit fiind de a diavolului răutate, zac acum pătimind durere cumplită, ci cu căldură te chem pe tine, Părinte, vino degraba spre al meu ajutor şi mă scoate din ispite.

De mulţimea primejdiilor şi de năvălirea diavolilor şi de toată fermecarea izbăveşte pe robul tău, Cipriane preafericite, cela ce ai biruit toată meşteşugirea satanei.

Arătatu-te-ai slujitor credincios al Stăpânului, Sfinţite Cipriane, biruind a ispitelor şi a chinurilor mulţime;
biruieşte şi acum, rogu-te, toată răutatea diavolească ce mă chinuie pe mine."

Bunul Dumnezeu sa-ti ierte razvratirea si sa te odihneasca, draga Ciprian!

Maria