Agnus Dei

A inceput Saptamana Patimilor!

Doamne, Iisuse Hristoase, iarta-ne!

"Agnus Dei

Oui tollis

pecatta mundi

Miserere nobis!"

"Mielul Domnului,

care iei asupra Ta

Pacatele lumii

Ai mila de noi!"

Pascal a spus...

- Oricine vrea să joace rolul unui înger devine diavol.

- Cu cât eşti mai înţelept, cu atât îţi dai mai bine seama că pe lume există mulţi oameni deosebiţi. Oamenii de duzină nu observă nici o deosebire între semenii lor.

- Vorbele bune nu costă mult. Nu afectează nici limba, nici buzele. Îi fac pe ceilalţi să fie mai buni. De asemenea, ele produc imaginea asupra sufletelor oamenilor, şi această imagine este cu adevărat frumoasă.

- Trebuie să ne naştem toţi vinovaţi, altfel Dumnezeu ar fi nedrept.

- Vrei ca oamenii sa gândească lucruri bune despre tine? Nu te lăuda.

- Dacă Dumnezeu nu există, nu pierzi nimic crezând în El, dar dacă El există şi nu crezi, atunci ai pierdut totul.

- Adevărul nu-l pătrundem numai cu raţiunea, ci şi cu inima.

- Plăcerea oamenilor mari e să facă oamenii fericiţi.

- Adevărul este atât de întunecat în aceste timpuri şi minciuna atât de fixată, încât n-am fi în stare să cunoaştem adevărul, dacă nu l-am iubi.

- Există doar două feluri de oameni: oameni sfinţi care se consideră păcătoşi şi oameni păcătoşi care se consideră sfinţi.

- În dragoste, o simplă tăcere spune mai mult decât vorbele. E bine ca ele să fie interzise, există o elocvenţă a tăcerii mai impresionantă decât limbajul însuşi. Ce convingător e îndrăgostitul când nu poate vorbi şi cât spirit dovedeşte el!

- Slăbiciunea omului este mai vizibilă la cei care nu-şi dau seama de ea, decât la cei care şi-o cunosc.

- Lumea ne tratează aşa cum vrem să fim trataţi: urâm adevărul, ni se ascunde; vrem să fim măguliţi, suntem măguliţi; ne place să fim înşelaţi, suntem înşelaţi.

- Oamenii se caracterizează (uneori) mai bine când văd răul, decât când văd binele şi este bine să ne obişnuim a profita de rău, mai ales că îl întâlnim atât de des.

- Inima are raţiunile ei pe care raţiunea nu le cunoaşte.

- A-l cunoaşte pe Dumnezeu este departe de a-l iubi pe Dumnezeu.

- Nu m-ai căuta dacă nu m-ai fi găsit deja.

- Cine-L cunoaşte pe Hristos, cunoaşte rostul tuturor lucrurilor.

- Cine va găsi secretul de a se bucura de un bine fără să se supere de contrariul lui va găsi dezlegarea: aceasta este mişcarea perpetuă.

- Mândria atârnă în balanţă tot atât cât toate mizeriile noastre luate la un loc.

Vindecarea prin gandire

un link despre cauzele subtile ale bolilor:

http://www.valeriu-popa.santamia.ro/vindgand/litera_A.htm#an25

Ingmar Bergman

„Nu pot sa nu gîndesc la faptul ca, manipulînd un instrument atît de rafinat cum este cinematograful, ne-ar fi imposibil sa nu luminam cu el sufletul omenesc, sa nu aruncam asupra acestuia o lumina infinit mai vie, sa-l dezvaluim mai brutal si sa anexam cunoasterii noastre noi teritorii ale realului“ Ingmar Bergman

Pur si simplu il iubesc pe Bergman... si, drept urmare, va recomand toate filmele lui!

Ingmar Bergman s-a nascut in 1918 in Uppsala, Suedia. Temperamentul aproape despotic al tatalui sau, Erik Bergman, pastor luteran, adeptul unei educatii rigide si aproape sufocante, l-a facut pe viitorul regizor sa se indeparteze de tata si sa se apropie de mama, Karin Bergman, care ii va fi cel mai bun prieten si cea mai apropiata fiinta. O parte din vointa puternica a mamei se pare ca i se transmisese si fiului, dar in egala masura relatia tensionata dintre parinti l-a marcat si avea sa ii inspire subiectul unora dintre peliculele si piesele sale de teatru. La varsta de 9 ani Ingmar Bergman a facut un schimbcare ii va marcarestul vietii : o cutie de soldati de plumb in schimbul unei lanterne magice, jucarie care il va fascina si ii va deschide gustul pentru lumea spectacolelor. Va fi pasionat si de teatrul de papusi.

Prima sa reusita avea sa fie Amurgul unui clovn (Gycklarnas afton), din 1953, o poveste din viata artistilor unui circ de provincie, de un realism care a frapat si care anunta aparitia unei noi scoli suedeze de film, in consonanta cu ce se intampla in acea vreme in cinematografia europeana.

Primul sau triumf international avea sa fie abia Surasul unei nopti de vara (Sommarnattens leende), din 1955, pelicula ce amesteca realismul si imaginatia aproape de basm. Urmatorul sau film, Fragii salbatici (Smultronstallet) (1957) este considerat si astazi unul dintre cele mai bune din cariera regizorului, urmat de celebrul A saptea pecete (Det Sjunde inseglet) (1957), realizat in doar 35 de zile. Ambele creatii aveau sa castige premii la Festivalul de Film de la Cannes, impunandu-l pe Bergman ca o voce noua, distincta si originala. Este o pelicula incarcata de simboluri, o calatorie onirica in lumea imaginata de Bergman. Subiectul este straniu : in secolul XIV, in plin Ev Mediu, un cavaler provoaca Moartea la un joc de sah, iar interpretarea lui Max von Sydow ramane memorabila, ca si scenele de joc, in care tensiunea si tacerea celor doi devin palpabile.

Dupa o serie de filme in care explorase mai ales probleme metafizice, precum sentimentul de vinovatie sau existenta Divinitatii, ori relatiile interumane, adesea crude si distructive, Bergman a simtit nevoia unei rupturi, evidenta in Persona (1966) considerat ulterior de critici un punct de cotitura, de trecere de la metafizica la analiza psihologica. Mergand pe urmele lui Strindberg, Bergman examina de aceasta data tensiunile de cuplu, alteritatea, boala, suferinta, manifeste si in Scene dintr-o casatorie (1974), initial un proiect de televiziune, editat de regizor intr-o pelicula de lung metraj.

Marele succes de critica avea sa se dovedeasca insa pelicula autobiograficaFanny si Alexander, din 1983, care a castigat si Premiul Oscar la categoria Cel mai bun film strain, Ingmar Bergman ajungand sa fie comparat cu Visconti sau Fellini. In ciuda succesului in cinematografie, prima dragoste a regizorului ramasese teatrul, care ii lipsea si care il atragea magnetic.

Temele fundamentale care revin mereu în creatia bergmaniana pot fi sintetizate astfel: iubirea si credinta, speranta si disperarea, nasterea si îmbatrînirea, dragostea de viata si fascinatia mortii. Cineastul propune permanent dezbateri etice si meditatii patetice asupra binelui si raului, asupra vietii si a mortii; e obsedat de întrebari fara raspuns a caror sursa poate fi descoperita în filozofia existentialista a lui Kierkegaard; vede o posibila rezolvare a marilor întrebari existentiale în bucuria deplina – desi trecatoare – a dragostei si în nazuinta spre comunicarea interumana.

Regizorul si actorul se întîlnesc într-o superioara si pasionanta investigatie asupra sensurilor existentei umane, realizînd o permanenta alternanta între reflectarea strict realista a lumii obiective si o fina analiza a miscarilor subiective ale constientului si subconstientului. Este deosebit de interesant de urmarit aici un fapt de creatie caracteristic aproape întregii opere bergmaniene: între real si ireal, între prezent si trecut, între vis si realitate se stabilesc permanent relatii de interferenta si interdeterminare; fapte reale provoaca gînduri ce duc departe în timp, visurile tîsnesc din întîmplari concrete, amintirile se împletesc indestructibil cu idei sau cu gesturi prezente, le determina sau pornesc din ele. Meditatia asupra vietii si mortii devine activa, iar viata însasi a eroului are momente în care devine meditatie...

http://convorbiri-literare.dntis.ro/OPREAaug5.htm

... in cautarea iluminarii ...

Mda, vroiam sa inteleg putin de ce se intampla ce se intampla la locul de munca... in caz ca nu v-am spus, ma aflu pe lista neagra a domnului director :) :) :) Sincer, nu stiu de ce, chiar nu stiu- logic si rational- dar poate ma lamuresc la un alt nivel, unul mai subtil si mai adevarat:

Oameni mergand pe o cale ingusta in cautarea iluminarii

Uneori cautarea idealurilor si sensurilor superioare ne plaseaza in contradictie cu asteptarile sociale conservatoare. Cea care indica sinceritatea calatoriei este abilitatea de a persevera in cautare, oricat te-ar costa. De cele mai multe ori, aceasta cautare aduce multa iluminare, desi uneori produce confuzie. Va trebui sa respingi ceea ce nu are valoare.

Oameni "pe cale".

Negativ
A fi orbit de lumina.

*********************************************************

Rog pe Elful IM sa nu rada prea tare :) :) :) oricum, simt un fel de mare bucurie, asta e, m-am dezechilibrat o zi, dar mai mult nu e bine si nu aduce chiar nici un folos! Fac si eu putin pe niznaiul, bineinteles ca banuiesc de ce sunt pe lista aia, se pare ca le-a interzis si colegilor sa mai lucreze cu mine. Vai, am un zambet larg pe fata si sper eu, luminos: e chiar haios; deci, reprezint un real pericol pentru cel care se crede stapanul universului? Bine, nu eu, stiu asta, ci Fiinta aceea din mine care e ajutata mereu, caci fara acest ajutor as fi fost demult "ca praful ce-l spulbera vantul de pe fata pamantului..."

Acum, in clipa asta chiar "simt cum cresc puterile sufletului meu!" :) Dar el cum de stie, cum de simte tocmai de acolo, de peste ocean, de-mi scrie despre Pescarus? Si ce-mi spune el nu e, oare, o confirmare a ceea ce am simtit de prima data cand am cunoscut-o pe Nina, ca nu poate fi o invinsa, de vreme ce a inteles astfel viata: "sa stii sa-ti porti crucea si sa-ti pastrezi credinta!" ??? Nu e viata asta a mea o minune mai mare decat oricare alta minune pamanteana? Nu e propozitia aceasta cel mai frumos cadou de "plecare"? Nu am primit, oare, mai mult decat au primit si vor primi multi dintre cei "selectati" de altcineva sa-i fie lui aproape? Caci iubirea si alchimia nu are nici o legatura cu "a forta", oh, nu! Daca nu se petrece totul in libertate deplina, nu are nici un sens si nici o valoare! Politetea si bunul simt nu e tot una cu alchimia, aceasta alchimie "intamplare a Fiintei mele", cum zice Nini cel Stanesc. Sunt atat de fericita, imi vine sa zboooor... Astazi stiu ca TOTUL, dar absoult totul e in favoarea mea!!! Iar confirmarile legata de talentul meu au venit doar de unde vroiam eu sa vina!!! Nu e totul cum vrem noi sa fie? Nu noi decidem totul, nu noi hotaram la care stapan slujim? Atunci, de ce sa nu fim fericiti? Cand stim ca "asa cum ne sunt gandurile, asa ne este si viata???"

" alb apari si chipul tau clar in lumina lunii-l vad mereu...

vei reveni ca ziua cantand, voi fi mereu cu tine-n gand..."

Phoenix Rising

Raspuns de 19 martie ...

O calareata fara sa, intr-un circ, isi prezinta periculosul ei talent

Poti sa crezi cu pasiune in ceea ce faci, dar ca sa arati asta celorlalti iti poti asuma riscul de a-ti exprima sentimentele cu hotarare si abilitate. Acest lucru, facut corect, nu poate decat sa impresioneze.

Sfidarea gravitatiei. Controlarea propriilor instincte animale. Curaj si stapanire a propriilor energii.

Negativ

Prin "demonstratie" poti pierde acest control si poti cadea. Cautarea de aplauze. A face pe nebunul cu energiile naturii. Alimentarea sau controlul pasiunilor.

Linia 1

Nu poti sa faci pe plac la toata lumea, asa ca fa-ti pe plac tie.

Linia 3

Adu-ti aminte ca Roma nu a fost construita intr-o singura zi. Nu poti vindeca toate relele lumii deodata.

Linia 6

Raul vine pentru a trece, asa cum intotdeauna el cade victima propriei falsitati.

23. Despartire

Aceasta este o perioada in care poate domni haosul. Daca nu copleseste un om, il face mai puternic. Adversitatea poate scoate ce este mai bun dintr-un om. Este timpul unei increderi neconditionate si tacute. Rabdarea va mentine lucrurile impreuna.

Lumanare...?

Un tanar tinand o lumanare aprinsa intr-un ritual devotional

Exista aici un sentiment de profund respect si ceremoniozitate. Lumanarea reprezinta lumina ce ilumineaza constiinta, iar "un tanar" sugereaza un aspirant pe calea sa. Situatia ta poate avea dezvoltari noi si o vitalitate sanatoasa. Raze de speranta curata iti vor da forta spirituala. Aprinde o lumanare si afirma-ti intentiile.

Idealuri simple.

Negativ
Fundamentare naiva sau promisiuni nesincere.

Doamne Ajuta! :)

Herto Valus

Acest mesaj antic cuprinde invataturile preotilor zamolxieni catre norod:

"Bucurosi cei ce-s cutezatori
Ca a lor este victoria
In plaiurile cele sfinte
bucurosi cei ce plang, ca aceia
In dalbe ceruri s-or mangaia.

Bucurosi cei blanzi, ca aceia
Vor mosteni intreg pamantul.
bucurosi cei care flamazesc
Si inseteaza dupa stiinta,
Ca aceia se vor satura
Si niciodata n-or mai rabda.

Bucurosi aceia care muncesc,
Pamantul facandu-l gradina,
Ca ei vor culege roadele
In Gradinile Cerurilor

Bucurosi vor fi si cei milostivi
Ca aceia se vor mantui
Bucurosi cei curati in suflet
Ca s-or alimenta doar cu lumina

Bucurosi facatorii de pace,
Ca Fii cerului s-or chema
Bucurosi cei prigoniti pentru
Dreptate, ca a lor este Raiul."

Herto Valus, Cartea Secreta, cf. Adrian Bacurescu, Dacia Vrajita, Ed. Vrajita, 1999, p. 95- 96

Cand copiii plang...

Nimic fara Inger ...

Am visat noaptea trecuta o nava imensa; eu eram capitanul ei... :) Ce lupta am dus cu valurile gigante de abia daca imi mai amintesc! Ce a ramas din toata nebunia e senzatie de sufocare, felul in care valurile ma loveau si pe mine si nava, care pana la urma s-a scufundat... atata doar ca eu nu acceptam nicicum infrangerea! Credeam ca inca imi pot salva nava, imi amintesc cum priveam in urma la valul gigant care se forma, cum stiam in vis ca ma va face una cu pamantul (mai bine zis, oceanul!) si cu toate acestea, speranta mea refuza sa moara! Am luptat dincolo de limita fortei mele ... ceilalti au renuntat, imi amintesc cum tineam nava de o funie si cum trageam de ea, imi amintesc forta mea incredibil de mare si faptul ca in cele din urma vasul totusi a disparut... iar eu tot trageam , luptam, incercam imposibilul... Imi amintesc valurile care se formau si treceau mult peste mine, senzatia de sufocare dar si certitudinea ca nu voi muri... hmmmm...

La un moment dat a aparut o Fiinta gigantica, feminina, foarte stralucitoare, s-a uitat la mine cu multa compasiune si admiratie cum stateam extenuata, aproape invinsa, in timp ce nimeni nu mai credea in posibilitatea rezolvarii situatiei... a venit zambind catre mine si mi-a spus in plina stralucire: am venit sa te ajut! A luat funia, a tras incet si nava mea a reaparut din adancurile cele nemarginite la suprafata :) Eram atat de fericita, stiam cumva ca doar credinta mi-a salvat nava! Dar visul nu s-a terminat aici... conduceam linistita nava cand am primit un telefon... era Fiinta, care mi-a spus: "pericolul nu a trecut! trebuie sa te arunci in apa acum, fara frica! Niste muste enorme vor veni asupra noastra a tuturor... cei care vor fi atinsi de ele fara sa aiba protectia noastra vor muri. Arunca-te in mare si vino la mal, fara frica... aici iti vom da protectia cuvenita!" M-am aruncat intr-o secunda in marea nesfarsita... imi amintesc si in clipa aceasta cum ma tot duceam la fund si caderea nu se mai termina... deodata am ajuns rapid, cu viteza gandului la mal. Fiinta ma astepta acolo... m-a dat cu o crema alb galbuie, de cularea aurului pe maini, pe fata, pe corp si mie imi placea senzatia aceea de siguranta... M-a dus apoi intr-o sala unde erau o multime de copii galagiosi... Fiinta spunea ca nu stie cum sa-i linisteasca, erau foarte agitati! I-am rugat sa se aseze si i-am intrebat: "voi stiti ca in fiecare zi a saptamanii trebuie sa purtam anumite culori?" Erau fascinati, au inceput sa-mi puna intrebari legate de asta... le-am povestit multe, nu prea imi mai amintesc ce, din pacate! Fiinta s-a intors in incapere si ma privea din nou cu multa dragoste si admiratie; m-a intrebat : " cum ai reusit sa faci asta, sa-i linistesti atat de repede? " I-am raspuns ca ma pricep la copii, caci si eu sunt unul!" A zambit... au fost multe lupte in vis, eram si prin Mexic la un moment dat, eram cautata de niste raufacatori, am tot ascundeam de ei, nu prea imi mai amintesc visul, a fost atat de multa informatie si totul foarte intens! Dar ce e important e ca nava a fost salvata si ca mustele acelea nu m-au prins... sa mai zic ca "Musca, desi inofensiva, exprima mai ales hartuirea si agasarea. Cel ce viseaza este persecutat de anturaj sau de instinctele sale. El are sentimemntul ca se zbate dejeaba, mai ales daca in vis mustele sunt vivace si numeroase. In plus, musca este legata de tema mortii. Ea se hraneste cu excremente ori cu corpuri in descompunere si reprezinta prin urmare deteriorarea unei situatii, dar si coruperea trupului..." iar valurile:- val urias, tsunami - mari pericole in plan emotional si sentimental, criza, panica, emotii de necontrolat, stari interioare dure, evenimente grave in plan sentimental sau emotional, complicatii mari in iubire;

Exista si un fel de botez impus care cheama la ordine o constiinta in plina inflatie rationala, moralista sau sentimentala: "tunu vrei sa te scufunzi in inconstient; ei bine, va veni el sa te caute pe tine!"

VANTUL: este asociat suflului, logoosului, cuvantului, notiunii de creatie. Imprevizibil, invizibil, insesizabil, el este "subsanta transformatoare a sufletului numita Mercurius in alchimie care este, in acelasi timp, Spiritul care salasluieste in fiecare fiinta vie." Simbolizeaza Spiritul- din lat "spiritus" care inseaman suflu si a sufla;

"Vantul sufla incotro vrea si ii auzi vuietul, dar nu sti de unde vine, nici incotro se duce; tot asa este cu oricine este nascut din Duh." Evanghelia dupa Ioan

"Dumnezeu este vantul. El este acel suflu invizibil, mai puternic decat omul." Jung

COPII: imagine a evolutiei Sinelui!

Imi vine mereu, de atunci, urmatoarele cuvinte in minte: "caci El va porunci Ingerilor sai sa te pazeasca in toate Caile tale si ei te vor duce pe maini ca nu cumva sa-ti lovesti piciorul de vreo piatra... "

Multumesc! Multumesc! Multumesc!

Come what may...

"Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le
ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre
sentimente, dragostele noastre, patemile noastre,
urile şi adversităţile noastre. Mă-ntreb: noi, la
capătul vieţii noastre, ce-am lăsa în afară?
Bănuiesc că putem lăsa nişte sentimente. Mai
puţin de ură, întrucâtva de patemi dar... de
dragoste mai ales..." Nichita Stanescu

Litvinenko

Un film documentar care pe mine m-a atins foarte tare...

Documentar-ancheta, avand ca subiect cauza mortii fostului agent rus Aleksandr Litvinenko, realizat de un prieten al acestuia.

Litvinenko

producator: Olga Konskaya

personaj: Alexander Litvinenko, Boris Berezovsky, André Glucksmann, Marina Litvinenko, Andrei Lugovoi, Anna Politkovskaya, Vladimir Putin
operator: Marcus Winterbauer, Sergei Tsikhanovich
compozitor: Oleg Lipatov, Irina Bogushevskaya
scenarist: Andrei Nekrasov, Olga Konskaya
regizor: Andrei Nekrasov

http://www.dreamscanner-productions.com/litvinenko/index.html

Am gasit pe you tube acest filmulet in memoriam:

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Rugati-va neincetat...

Acum, in clipa asta imi vine sa plang in hohote... nu pentru ca nu am incredere sau speranta, dar inca imi este foarte greu sa inteleg de ce unii oameni inzestrati cu daruri de la Dumnezeu aleg sa foloseasca acestea impotriva aproapelui. Degeaba vreau sa ma pun in pat si sa dorm, gandurile nu ma lasa! Unele lucruri nu trebuiesc spuse, caci pot creea panica si nu asta e scopul celor care incearca sa rezolve totul cu pace si armonie... dar nu pot sa merg la culcare asa, ca si cand nu as fi aflat astazi nimic si nu pot sa nu va povestesc de ce e bine, chiar foarte bine sa ne rugam neincetat, mai ales cand simtim ca ne prabusim asa, fara motiv, dintr-o data la pamant, mai ales cand simtit ca cineva ne-a deocheat sau ne-a "furat" toata energia...

Nu ar fi trebuit sa fiu acolo, dar cineva a insistat si a "fortat" destinul! Am crezut ca asa trebuia sa fie... si probabil asa a si fost, caci am invatat acolo despre ce nu trebuie sa fac sau sa doresc sa fac vreodata! Eram mai multi, nu vreau sa dau detalii, nu e important! Dintre toti cei alesi, pana la final am inteles ca a placut trei oameni, printre care eram si eu! Asta m-a facut sa ma simt cam prost, pentru ca simteam ceva, ceva ce nu ma lasa nicicum sa ma apropii de el! Ce? Nu stiu... as spune ceva "murdar", daca ar fi sa fiu sincera pana la sfarsit! Si voi fi, caci numai asa voi invata totul despre mine si despre cei din jurul meu!

Lucrurile au mers bine cata vreme ne implicam si acceptam jocul; doar ca eu intr-o buna zi am plecat in graba de acasa si am uitat sa-mi fac "protectiile magice" :) ... in aceea zi am crezut ca voi muri! Mi-a fost rau, am lesinat, am vomitat si intru-un final mi s-a dat voie sa plec acasa!

Acasa am facut ce trebuia: am spus RUGACIUNEA INIMII, mi-am revenit dar am stiut, am simtit ca nu trebuie sa ma mai deschid niciodata in fata acelei persoane! De atunci ma critica si ma certa in fiecare zi... zbiera si le spunea celorlalti ca nu dat TOT ce am; am zambit si am inceput sa ma rog in gand de cate ori ma certa ... asta l-a infuriat si mai tare iar in fata celorlalti paream o neputincioasa, pentru ca refuzam acest joc! Nu stia nimeni ca e alegerea mea si ca refuz sa merg pe drumul acela sau ca am ales sa merg detasat! Ma priveau toti, imi dadeau indicatii si in tot acest timp zambeam... stiam atat de clar ce trebuie sa fac iar el a si zis: stiu ca poate, doar am vazut-o! Dar nu vrea!!! Ei bine, avea mare dreptate, mai ales ca omul e foarte inzestrat, stie si vede multe! Dar, cu toate mustrarile si criticile si mai ales riscurile, m-am inchis intentionat si am ales sa merg mai departe asa! La un moment dat s-a calmat si m-a lasat in pace! Dar a luat din alte parti tot ce i s-a dat! Flirtrau, se imbratisau, se atingeau, se mangaiau, faceau totul pentru putina atentie! Acum, cineva care a facut acest lucru este foarte bolnav, ma doare sufletul, caci e o fiinta curata care dorea doar putin atentie si afirmare pe un anume plan! Ma doare sufletul, caci boala care s-a declansat nu este ceva minor, nesemnificativ, neimportant... omul acela a creat un puternic dezechilibru, ceva grav, de neconceput, de neiertat! A furat ca sa dea unui alt bolnav, care lui ii era mai drag! A furat de la o persoana curata, naiva, tanara si frumoasa care acum are mari probleme legate de sanatate!!! Dar pentru ca Dumnezeu e bun si da fiecaruia dupa faptele sale, i-a scos si acestei persoane in cale pe cineva cu adevarat inzestrat care , mai mult ca SIGUR o va pune pe picioare!!!

Dragii mei, aveti grija cui va oferiti privirile dragalase, simplele imbratisari ocazionale, zambetele mai mult sau mai putin patimase... poate credeti ca este doar un joc si ca pretul e mic pentru a fi promovat, avansat, scos la rampa... dar nu este asa! Uneori platim mult mai mult pentru lucrurile pe care le primim "gratuit"... zambetele noastre, privirile, imbratisarile, atingerile sunt porti prin care se intra usor in campul energiei noastre, in adancurile noastre! Nu lasati pe oricine sa intre acolo, dragii mei, nu lasati, caci, as spune eu, astazi e o mare criza de "energie", iar cei care si-au pus ceva de-o parte sunt atrasi prin te miri ce mijloace si capcane in mijlocul fiarelor flamande si insetate!!! Nu va speriati, cei care ati ajuns deja aici si continuati sa veniti stiti deja ce spunea Steinhardt: "Ingerii, sfintii si duhovnicii sunt buni, dar nu sunt naivi, creduli: ei stiu ca raul n-are fund, ca omul poate cobori fara sfarsit. Secretul lipsei lor de prostie: ei stiu ca dracul exista. De naivitate si credulitate se poate lecui- fara a cadea in cinism- numai cine crede in existenta diavolului."

... sau ce spunea dragul de Dostoievski: Diavolul ramane stapanul omenirii pana la un hotar al timpului pe care inca nu-l stim. Radeti? Nu credeti in diavol? Lipsa de credinta in diavol e o idee frantuzeasca, e o idee facila. Stiti cine e diavolul? Ii stiti numele? Si, nestiindu-i nici macar numele, radeti de forma lui, dupa exemplul lui Voltaire, de copitele, coada si coarnele lui, pe care tot dumneavoastra le-ati inventat; caci duhul necurat e un duh mare si teribil, si asta nu datorita copitelor si coarnelor inventate de dumneavoastra."

Dragii mei cititori, nu imi face niciun fel de placere sa vorbesc acum, in Postul Pastelui, de infumuratul incornorat, care, simt eu, in perioada aceasta cand Hristos sufera si e pe cale sa se jertfeasca, nesupusul inca crede ca a invins! Vroiam doar sa va rog sa aveti grija ce va doriti, s-ar putea sa ajungeti intr-un timp foarte scurt mai sus decat v-ati imaginat vreodata in aceasta lume, dar poate ca nu stiti adevarat pretul pe care il veti plati la final! Asta am inteles eu din lectia primita astazi printr-o persoana draga, aflata in suferinta! O persona care mi-a marturisit ca, fara aceasta lectie, ar fi fost mereu in cautarea bunurilor materiale si nu s-ar fi apropiat atat de mult de Dumnezeu cum o face acum! Deci, tot ce ni se da este spre mantuirea noastra, sa nu uitati asta! Aveti grija ce va doriti, si nu uitati fraza crestina a lui Satre: "Important nu este sa spui: iata ce au facut din mine, ci: Iata ce am facut eu din ceea ce au facut din mine!"

Drum drept si Lumina, prieteni dragi! :) Nu uitati de Rugaciunea Inimii, de Spovedanie si Impartasanie! Rugati-va neincetat!!!

"Hrisos ne ajuta prin Cuvantul sau, dar ne lasa liberi a decide. Si cum decidem? Avem la indemana doua puteri: Invatatura Sfintei Biserici si dreapta socotinta, care-i act de libertate: libertatea nu-i un drept, e un risc pe care trebuie sa-l asumam!" N. STEINHARDT

"SA CREZI IN DUMNEZEU INSEAMNA SA DORESTI CA EL SA EXISTE SI IN PLUS SA TE PORTI CA SI CUM AR EXISTA." UNAMUNO

La Multi Ani Piticului drag!

Astazi este o zi tare speciala! De fapt, toata luna asta e speciala, se pare ca primavara au aparut tare multi elfi, pitici, samurai, etc. inzestrati :) E o mare bucurie ziua aceasta pentru mine, nici nu am cuvinte prea multe, sincer! Sa-mi aduca Doamne Doamne tot spectatori din acestia in sala, care imi citesc sufletul si ghicesc, dincolo de masca ce rade sau plange, samburele acela care e cu adevarat important! E o mare onoare si bucurie pentru mine sa stiu ca am astfel de spectatori in sala de teatru, e cel mai frumos cadou pe care il poate primi un actor: spectatorul sincer, sensibil, curat care risca, la randul sau, lasandu-se furat de visul si energia actorului...

Pitic drag si frumos, sa-ti ti se deschida in fata un drum de primavara plin de fluturasi si zane luminoase, cu raze de soare magice si ghiduse care sa-ti lumineze poteca ta curata! Ingerul sa-ti fie mereu aproape pe acest drum si sa-l asculti intotdeauna, caci stie El mai bine decat noi ce avem de invatat! Sa ai un an plin de bucurii, de zambete, cu incredere in tine si in Bunul Dumnezeu! Sa ti se implineasca toate visele care sunt in favoarea ta!!! Te imbratisez tare, suflet frumos si curat! SA AI O ZI CU ADEVARAT MINUNATA!!! Imbratisari multe multe multe! Cu draaaaaaaag...



~Magickal Graphics~

My song...

Toata viata asta a mea este un cerc frumooos... sau, mai bine zis, o spirala... :) Acum pare ca sunt foarte aproape de un moment din trecutul meu si in acelasi timp, la ani lumina departare... parca am urcat in spirala, unul spre dreapta, altul spre stanga, ne-am indepartat o vreme atat cat a fost posibil si cat ni s-a permis ca sa nu rupem legatura de aur... Am stiut in tot timpul acesta ca undeva, aproape de mine si in acelasi timp, la ani lumina departare dar paralel cumva este si el, am stiut asta mai ales in vise, dar am facut pe niznaiul... Poate ca asa era mai bine! Dar acum a venit iar vremea sa ne apropiem, poate chiar sa ne imbratisam o vreme, probabil doar pentru a ne departa din nou mai apoi... cine stie? Caci nu conteaza nici cat suntem datori sa platim, nici cat trebuie sa suferim pentru a urca si mai ales a intelege... Important este sa invatam Iubirea!

Si da, este adevarat ca atunci cand nu-ti mai doresti nimic, primesti TOTUL!!! Este incredibil cat de adevarat este si cat de repede se aseaza lucrurile in matca lor atunci cand nu mai vrei nimic, decat liniste si pace in mintea si in sufletul tau! Merita sa incercati, cei care inca nu ati facut-o!

Va imbratisez cu drag!

Cantecul acesta a fost unul dintre cele mai frumose "cadouri" primite vreodata... ITI MULTUMESC!!!

Leapsa

Leapsa de la Pitic... :)

Dacă eram o lună din calendar, aş fi fost: Martie
Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost: Vineri
Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost: rasaritul
Dacă eram un animal marin, aş fi fost: calut de mare
Dacă eram o direcţie, aş fi fost: in sus
Dacă eram o virtute, aş fi fost: smerenia
Dacă eram o planetă, aş fi fost: Soarele
Dacă eram un lichid, aş fi fost: apa de izvor de munte
Dacă eram o piatră, aş fi fost: citrin
Dacă eram o pasăre, aş fi fost: vultur
Dacă eram o plantă, aş fi fost:angelica arhangelica
Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost: curcubeul dupa ploaie
Dacă eram o emoţie, aş fi fost: bucuria
Dacă eram un sunet, aş fi fost: ciripitul pasarilor
Dacă eram un element, aş fi fost: apa
Dacă eram un cântec, aş fi fost: Agnus Dei, Bach
Dacă eram un film, aş fi fost: A saptea pecete, Bergman
Dacă eram o carte, aş fi fost: Cararea Imparatiei
Dacă eram un personaj, aş fi fost: Ioana d'ARC
Dacă eram un oraş, aş fi fost: Ierusalim
Dacă eram un gust, aş fi fost: sarata (ca marea :)
Dacă eram o culoare, aş fi fost: alba
Dacă eram un cuvânt, aş fi fost: iertare
Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost: al trilea ochi
Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost: candoarea
Dacă eram un personaj de desene animate, aş fi fost: Mogli
Dacă eram o formă, aş fi fost: o spirala
Dacă eram un numar aş fi fost: 11
Dacă eram un mijloc de transport, aş fi fost: teleportarea :)
Dacă eram un articol vestimentar, aş fi fost: o ie (de care imi cumpara bunica in copilarie)

Smerenia- Mandria

Ascultarea este neincrederea in judecata proprie in orice privinta, chiar si-n cele evident bune, pana la sfarsitul vietii.

Se mai putea vedea la aceia o priveliste infricosatoare si cu totul ingereasca: venerabili incaruntiti de ani si intr-adevar sfinti, alergand ca niste copii intru implinirea ascultarii fata de superior si facandu-se vrednici de lauda prin smerenia lor. am vazut acolo barbati ce petrecusera cate 50 de ani in ascultare si i-am rugat sa-mi spuna ce mangaiere au dobandit dupa atata osteneala. Unii mi-au spus ca aflandu-se in abisul smereniei, s-au scapat prin aceasta pentru totdeauna de razboiul dintr-insii, iar altii au spus ca au dobandit o completa imunitate fata de ocari si defaimari.

Sa mai stii apoi si aceea parinte ca, din momentul in care cineva s-a daruit pe sine simplitatii si nevinovatiei, diavolul nu mai gaseste nici locul si nici prilejul de a pune stapanire pe dansul.

... se intampla adesea ca cei ce par a suporta si a rezista mai bine ostenelilor, nefiind observati vreme indelungata si nemaifiind pusi la incercare prin mustrari si ocara, ca unii ce sunt socotiti virtuosi, pierd cu timpul virtutile avute caci desi este pamantul bun, aducator de roade si fertil, nemaifiind udat cu apa umilirii nu va produce decat spini, maracini de trufie, de desfranare ori de netemere. Acest lucru l-a cunoscut marele acela cand a scris lui Timotei: ''Mustra-i, povatuieste-i, cearta-i pe ei cu timp si far’ de timp.''

... Si daca nu ne-am invrednicit inca de binele unei astfel de rabdari si ascultari, cel putin sa ne recunoastem slabiciunea stand in singuratate departe de stadionul acesta al atleticelor exercitii duhovnicesti, sa fericim pe nevoitori si sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne impartaseasca darul rabdarii.

Cel ce se fereste si evita mustrarea indreptatita sau nu, acesta refuza sa primeasca insasi mantuirea, iar cel care o primeste, cu sau fara durere, obtine in graba iertarea pacatelor sale.

Cel care intr-o discutie voieste sa biruiasca punctul sau de vedere, chiar de sustine un adevar, sa stie ca sufera de boala diavolului, adica de mandrie si daca savarseste aceeasi greseala intr-o discutie cu egali de-ai sai, s-ar putea sa fie tamaduit prin epitimia ce i-ar da-o cei mai mari. Daca, in sfarsit, se poarta la fel si fata de cei mai mari si mai intelepti, acesta nu mai poate fi vindecat prin nici un remediu omenesc.

Bea cu nesat ca pe o apa a vietii batjocurile pe care ti le aduc fratii tai, caci ei cauta sa te adape din izvorul ce curata orice desfranare. De abia atunci va rasari in sufletul tau curatia desavarsita, iar lumina lui Dumnezeu nu va lipsi din inima ta.

Chip al desavarsitei supuneri sa ne fie, o prieteni, argintul viu, caci el coborandu-se dedesubtul tuturor, ramane totusi curat de orice intinaciune.

http://www.filocalia.ro

Noapte de Martie

Se face moina-n suflet, cu pacla-mpovărată;
Din sloiul amintirii cad picuri tot mai vii,
Şi inima, hrănită, porneşte rar să bată,
Cu sânge alb de visuri şi de melancolii ...

La geamul meu stă noaptea şi vrea să intre-n casă,
În carnea ei de neguri ard stele mari de foc;
Cum n-o poate cuprinde cămara ce m-apasă,
Mă scol şi suflu-n gânduri şi-n noaptea mea-i fac loc.

Ea intră şi târăşte alaiul tot afară:
Se umflă-n mine ape, trec turme de tigăi
Şi aburii launtrici iau chip de primavara,
Cu sâni rotunzi de maguri şi coapse moi de vai.

Sosesc, scăpaţi şi teferi din cuscile-ntristării;
Cocorii bucuriei, solia-ntâiei berzi,
Şi seşurile minţii, miristile uitării
Le-mprourează iarba cu mii de gânduri verzi.

Pe dealurile vremii ierneaza neaua încă;
Dar cântă gura dulce a vântului de sud,
Momiţa, gheaţă-şi crapă pleoapa ei de stâncă,
Surâde şi pe gingeni şi-a prins sărutul crud.

Când pururi veşnicia vorbeşte numa-n şoapte,
De unde-atâta foşnet şi susure şi sfadă?
Mă plec, ascult în mine prin sufleteasca noapte
Şi-aud cum se dezbracă pământul de zăpadă.

Vasile Voiculescu



~Magickal Graphics~

Martie!!!

Astazi incepe luna mea preferata!!!

Alchimie

You are emerging from the dark night of the Soul and entering into the brilliant light of pure Spirit.

The depths of darkness and depression that have marked your life in the recent past will now be transformed into the penetrating light of divine consciousness. In chemical terms, the next step in alchemy is Fermentation, a natural process consisting of two parts. First comes Putrefaction, in which the matter is allowed to breakdown and decompose. The alchemists often added manure to help get the process going. The sign that this preliminary process is nearing its end is a milky white fluid that accumulates on the blackened, rotting material. The dead material seems to come to life again with an influx of digesting bacteria, as Fermentation begins. This new life force changes the fundamental nature of the material in what the alchemists saw as a process of spiritization. Out of the utter blackness of Putrefaction comes the yellow ferment, which appears like a golden wax flowing out of the foul matter. Its arrival is announced by the formation of an iridescent, oily film the alchemists named the “Peacock’s Tail.”

Psychological Fermentation is the introduction of new life into the purified presence that you developed during Conjunction. This child of the Conjunction, however, is really just a gross melding of opposites of the personality that may still be contaminated with traces of ego, so it is necessary to "sacrifice" it to bring about its resurrection on a new level of being. During psychological death or Putrefaction, the child of the Conjunction, which is the strongest presence you can create within your earthbound personality, is exposed to the decadent humidity of your deepest and most clinging psychic components, the psychological manure in which most of us wallow.

This is the dark night of the soul, in which you realize how futile it can be to try to overcome the personal, social, genetic, and even astrological limitations to change. The enthusiasm of the Conjunction turns into a black mood, and there is an extinction of interest in life. At this point, you have to stubbornly persist to achieve enlightenment or relax into the dull slumber of mere physical existence. Like the white light of the Other Side seen by near-death experiencers, we finally leave the darkness and enter the bright light of resurrection as consciousness is restored on a higher level.

Fermentation then begins with the inspiration of spiritual power from Above that reanimates, energizes, and enlightens the blackened soul. It can be achieved through various activities that include intense prayer, desire for mystical union, breakdown of the personality, transpersonal therapy, psychedelic drugs, and deep meditation. In simplest terms, Fermentation is a living, loving inspiration from something totally beyond us, something existing wholly Above in the realm of pure mind. "Separate the Earth from Fire, the Subtle from the Gross" the Emerald Tablet instructs us at this stage.

Like the iridescent "Peacock's Tail" of its chemical counterpart, successful psychological Fermentation is indicated by colorful visions that symbolize the activation of the True Imagination ¾ what the alchemists called their "Secret Fire." Personal awareness and creative abilities skyrocket in this state of consciousness, and Fermentation is the quality we envy in great artists, prophets, and spiritual leaders. Once fermented, a person becomes suddenly alive and irrepressibly hopeful because their attention is diverted from this world to something much greater. This is a time to tune into the full intensity of your thoughts, feelings, and body sensations, since they are offering you a true escape from the mundane world in which you feel yourself trapped. You are undergoing a period of true inspiration during which you should try to keep as grounded as possible. Keep a journal of your thoughts and dreams no matter how strange or irrelevant they may seem, because they may be communicating great insights.

Bodily changes begun during Conjunction reach an entirely new level during Fermentation. The Second Puberty of Conjunction causes the growth of a Second Body, a body of light experienced at first only in the True Imagination. The level of inspiration may become so intense that it is experienced as a palpable, warm light circulating in the body. This living inspiration can even be consciously directed as a healing energy to various parts of the body or to others. As Fermentation progresses, people report feelings of extraordinary grace and "flow" as the physical body raises toward perfection, toward an ideal or archetypal image that is slowly taking on reality within.

http://www.alchemylab.com/quiz.htm