ah, gemui, pier...

"Uneori calcă cineva în inima mea,

Calcă aprins, parcă s-o ia.

O măsoară în jos şi-n sus.

Eu tac, ascult şi adast supus:

O fi boala, o fi moartea

Nu mă răvrătesc, asta mi-e partea.

Mă doare, dar nu mi-e frică

Numai inima se face mică, mică ...

Într-o noapte paşii largi, tot mai largi ...

- Domol, inimă, că te spargi.

Strig la ea -eşti nebună?

Ea-mi bate-n urechi să-mi spună:

Omule, scoală, este EL!

-Care EL? Cine? Stai niţel!

EL, Domnul, gâfâie ea,

Ne măsoară cu pas de stea...

Eu dintr-o dată-mi încordez tăria

Cataracată mă inundă bucuria:

- Oh, Te-am prins, Doamne, nu mai scapi, te ţin prizonier ...

- "Bine, zâmbi EL, ţine-Mă o clipă"

- Ah, gemui, pier...

O clipă, inima mi se făcuse Cer."

 

V. Voiculescu, Prizonierul