Spovedania unui Pelerin Rus catre duhovnicul sau

"- Ah, rugaciunea launtrica este o lucrare grea, este aproape imposibila pentru cei ce traiesc in lume, a exclamat domnul. Noua ne trebuie mult ajutor de la Dumnzeu si ca sa implinim fara lenevie rugaciunea obisnuita.

- Nu vorbiti asa, domnule. Daca aceasta ar fi o sarcina peste puterile omenesti, Dumnezeu n-ar fi dat-o tuturor. Ma voi lauda intru slabiciunile mele ca sa locuiasca in mine puterea lui Hristos, iar Sfintii Parinti ne arata mijloacele ce ne usureaza calea catre rugaciunea launtrica."

"Ceea ce exista este faptul ca suntem departe de noi insine si ca nici nu dorim sa ne apropiem, ca fugim mereu ca sa nu ne gasim fata-n fata cu noi insine, preferam lucruri de nimic in locul adevarului si gandim: mi-ar placea sa am o viata duhovniceasca, sa ma ocup de rugaciune dar n-am timp, afacerile si grijile ma impiedica sa ma daruiesc lor cu adevarat. Dar oare ce e mai important si mai necesar? Viata vesnica a sufletului sfintit sau viata trecatoare a trupului pentru care ne facem atatea griji? In felul acesta gandind oamenii ajung ori la intelepciune, ori la tampenie."

"Cine cauta bucuria, gaseste crucea. Cine cauta crucea, afla bucuria.

"Arbori, iarba, pasari, pamant, cer, lumina, toate imi spun ca ele exista pentru om, ca ele marturisesc dragostea lui Dumnezeu pentru om, totul se roaga, totul canta slava lui Dumnezeu".

"Simteam in inima ca un val, gata sa se reverse si sa inunde toate madularele mele si, cum eu il opream, aveam o durere puternica in inima, dar o durere binefacatoare ce ma indemna numai spre rugaciune si tacere. Am inteles, odata mai mult, de ce adevaratii faptuitori ai rugaciunii neincetate fug de lume si se ascund departe de toti."

"Aceasta fericire nu-mi lumina numai interiorul sufletului meu; si lumea din afara imi aparea sub un aspect incantator, toate ma indemnau sa-L iubesc si sa-L laud pe Dumnezeu. Oamenii, copacii, plantele, animalele, totul imi era atat de apropiat si peste tot regaseam chipul numelui lui Hristos. Uneori ma simteam atat de usor incat mi se parea ca nu mai am corp si ca plutesc usor in aer. Alteori eram cu totul in mine insumi. Si atunci imi vedeam cu claritate interiorul meu si admiram minunata alcatuire a corpului omenesc. Alteori simteam o bucurie atat de mare de parca eu as fi fost imparat. Si in mijlocul tuturor acestor feluri de trairi, imi doream ca Dumnezeu sa-mi ingaduie sa mor cat mai curand si sa pot sa-mi revars recunostinta mea la picioarele Lui, in lumea duhurior."

"La aceste vorbe m-am bucurat in sufletul meu si am laudat pe Dumnezeu,  care cu intelepciune face ca TOTUL SA FIE SPRE BINELE NOSTRU."

din "Spovedania unui pelerin rus catre duhovnicul sau"

Dumnezeu sa trezeasca in noi toti dorul spre aceasta rugaciune a lui Hristos.

Va recomand din toata inima aceasta carte. Doamne ajuta!