in rostul inspiratiei pulsului
imprimat pe cicatricea fatalitatii
un parfum din alte lumi venit
absoarbe
murirea
in absconsul ritual al vietii
respirand maladiv prin bronhiile intuitiei
alunecari indraznete visand-
un cerc
se inchide
definitiv.
urme de cerneala ce improsca haotic
paradisuri terestre aproape
de neinteles
necuprinse sunt cuvintele
pe care ni le-am inventat neputinciosi
ignorand explozia mugurilor insevati
si trairile incifrate
de dincolo de ele
iar noi
impiedicandu-ne la fiecare scrijelire apasata
vom cauta ordinea cuvintelor
si insemnatatea lor
uitand, desigur
de mana aceluia in care pana, tremurand, deseneaza
simfonii complicate
pentru pulsul nostru
ostenit
trairist
vom presupune
noaptea, desigur-
ca glasul celui care ne dicteaza slova
e probabil coada inveninata a unui daimon
greu de stapanit-
imposibil de suportat-
cu-n ochi vanat inchis
si-o respiratie grea
mirosind a frig
si-a iernat
dar apoi
o Intrebare ne va descreti fruntea crispata
si vom gasi linistea intr-o tacere
niciodata
intr-un raspuns-
fi-vom oare pregatiti
a-i intelege
suspinul?
arareori
cand Ingerul fi-va rapus
de trancaneala scancetului nostru
mult prea guraliv
si semnele de intrebare
vor adormi, in fine, linistite
amintiri ostenitoare trezind
inima va revela lentori
(greu de deschifrat
pentru greutatea pamantului)
ce cu blandetea lor neinventata inca vor strapunge
camasa de ciment prea des purtata
prin vremi stravechi
si timpurii
cazand in puls
serenitatile trezite-n noi
vor prabusii Imperii
fi-vom vrajmasii cei mai greu de stapanit
ai unor neguri hade
si singurii netulburati de-al prefetiilor slove
vom ispasi
cu ochiul bland de-acum
Indemnul-
si fi-vom vis senin
si-atat
in ochiul unui vis
si fiara va turba in noi
prin sfere joase
inhaland Lumina
si coborarea
ispasi-va
vina
si Clipa va rasfange
Umbra
Celui
Dintai
Vis
Asculta Radio Vocea Sufletului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu