duminică, 24 februarie 2013

cutreier


"Ma plimb pe pamant,
enigma-n cuvant,
faptura in haina,
o taina in taina,
cand miez, cand vesmant.
Ma plimb pe pamant
sub ceruri de gand.
Prin dumnezeul Vant
bate aripa
semintei ce sunt."

L. Blaga, Cutreier

Asculta Radio Vocea Sufletului

CuVantul


Astazi vantul si-a strigat toata ziua durerea...

- Ce mare lucru? zic unii. S-a innorat putin cerul...
- Ce mare lucru? zic altii. A batut putin mai tare vantul...

Ce pacat ca nu mai sta nimeni sa-i asculte dorul, iubirea, durerea... Parca nici nu-mi vine sa merg sa dorm si iar sa dorm cata vreme striga asa de dincolo de fereastra ta, a mea, a lui, a ei, a noastra... a mea. Si cred ca nici nu am s-o fac pana cand nu simt eu ca o sa se linisteasca. Cum sa mergi pur si simplu sa dormi cand vantul e atat de suparat?! Cum sa te faci ca nu-i auzi suspinul, durerea?! Incet incet parca nu mai auzim nici plansul lumii, nici plansul nostru, nici pe noi insine,  nici unii pe altii, nici dorul vantului, nici cararea gandului, nici vocea cea tainica care e mereu busola magica spre acasa noastra. 
Si uite-asa ... as mai vrea sa-ti zic ceva... 
Si ai sa auzi numai tu, cel care ai invatat sa-mi asculti tacerea.

Noapte buna, prieteni!
Care nu puteti dormi, stati si voi putin, cat de putin... de vorba cu vantul... 
Intrebati-l de unde vine, unde pleaca, pe cine cauta, pe cine iubeste, de dragul cui jeleste asa, pe cine a lasat in urma si care anume muritor l-a suparat... 
Fratioare vant! Te iubesc! Nu mai fi suparat!

Asculta Radio Vocea Sufletului

sâmbătă, 23 februarie 2013

dorul de adanca pace


"Vrei sa stii cum e omul lui Dumnezeu? Invata sa-l recunosti din tacerea lui necontentita, din plansul si din luarea aminte statornica la el insusi.

Vrei sa stii cum  e omul cu inima sparta? Invata sa-l recunosti dupa râul vorbelor lui, dupa simturile lui tulburate si pornirea de a se sfadi pentru a avea dreptate in orice spune.
Cine a gustat adevarul, nu se mai sfadeste pentru el. Cine se aprinde inca pentru adevar, n-a invatat inca adevarul asa cum este el;  cand il va fi invatat cu adevarat, atunci va inceta sa se mai aprinda pentru el. Darul lui Dumnezeu si cunoasterea lui nu sunt motive de tulburare si de ridicarea vocii, caci acolo unde salasluiesc Duhul, iubirea si smerenia, acolo domneste pacea. Gandirea care simte pe Dumnezeu n-are limba pentru a vorbi; ea salasluieste in inima intr-o adanca pace. Intr-un asemenea om nu se aprinde niciun zel, nici o miscare de sfada sau starnire de furie; nu e pus in miscare nici pentru credinta, nici pentru dorinta de ceva anume, nici chiar de dorinta de a face ceea ce e de dorit, ci sufletul sau salasluieste intr-o mare si nespusa pace si intr-o mare linistire."

Sfantul Isaac Sirul 

joi, 21 februarie 2013

500 days of summer


Toti, sau aproape toti am trecut pe acolo, prin caldura devoratoare si patimasa a verii. Ma recunosc perfect in povestea aceasta. Si vara asta a avut o mare putere: aceea de a parjoli, de a topi, de a arde pana la os si la carne pana si arderea. In acea perioada am scris niste poezii care si acum ma infioara.

Apoi a urmat o toamna ca un fel de cadere... o cadere din toate punctele de vedere... parte din anotimpuri, desigur, din parcurs, din cale, din infiorare. Trebuiau sa cada toate spaimele cele ofilite si ruginite, trebuiau sa cada toate... rand pe rand... ca niste frunze, toate... 

Apoi a urmat o iarna ca o indelunga hibernare, ca un somn adanc, ca un fel de moarte...

Apoi "vara" s-a numit pe sine insasi... renastere, prima-vara sau inviere... 

Un film dragut, o poveste frumoasa! 
Care seamana incredibil de mult cu una din povestile vietii mele...
Si poate ca de-abia acum mi-e limpede si mie de ce am ales sa ma nasc pe acest pamant intr-o zi de primavara. Iar inelul din fotografie e cel mai frumos inel pe care l-am vazut eu vreodata! Adica, sa te logodesti cu primavara, cu viata si cu verdele... Ce poate fi mai frumos?! A, da, era sa uit: sakura.

Am plecat la culcare... poate intr-una din aceste nopti voi intelege si de ce am ales sa ma nasc odata cu zorile: ca sa invat sa iubesc noptile, oare?! Iubesc diminetile mult mai mult, dar se pare ca inca stau departe de ceea ce iubeste cu adevarat sufletul meu... sau poate ca nu! Poate ca lumea asta minunata a visului nu inseamna neaparat departe. :) Clar, orele astea sunt periculoase... poti deveni atat de sincer, incat tie insati nu-ti mai esti de ajuns. Sper ca visati frumos! 
Sa va fie dimineata insorita, blanda si buna!

Filmul "500 days of summer" poate fi vizonat ONLINE.

enigmatic spor la tot ce e ascuns


 "Te-ntrebi adesea indoit care-i talcul
intrarii tale-n sfera mea.
Sa fii as vrea nemultumit de raspunsul
pe care apa-n murmur ti-l va da.

Adaos de lumina la caratele amiezii
si enigmatic spor la tot ce e ascuns,
sa fii de fata- implinirea lipsei 
launtrice- mi-ar fi de-ajuns.


Prezenta ta rascumpara un continent iubit,
ce adineauri a cazut invins,
ca un carbune intr-o apa
pentru vraja stins."


Lucian Blaga, Prezenta ta


Asculta Radio Vocea Sufletului

miercuri, 20 februarie 2013

Tarziu de tot Te-am iubit, o. Frumusete!

 
"Încurajat să intru în mine însumi, călăuzit de Tine, 
am intrat în adâncul inimii mele... 
O, adevăr veşnic şi iubire adevărată şi scumpă veşnicie! 
Tu eşti Dumnezeul meu, 
după tine suspin ziua şi noaptea... 
Târziu de tot Te-am iubit, 
O, Frumuseţe atât de veche şi atât de nouă, 
târziu de tot Te-am iubit!
 
Şi iată, Tu erai înăuntrul meu şi eu eram afară, 
şi acolo Te căutam... 
 
Tu erai cu mine şi eu nu eram cu Tine. 
Mă ţineau departe de Tine acele creaturi care, 
dacă nu ar fi în Tine, nici măcar nu ar exista. 
M-ai chemat, ai strigat, ai spart surzenia mea. 
M-ai luminat, m-ai străfulgerat şi, în cele din urmă, 
ai vindecat orbirea mea. 
Ai suflat peste mine parfumul Tău 
şi eu l-am respirat şi acum mă topesc după Tine. 
Te-am gustat şi acum mi-e foame şi sete de Tine!".
 
Sf. Augustin

marți, 19 februarie 2013

lamurire


"Reteaza gandurile ce vin de la demoni prin rugaciune, mutandu-ti privirea de la ele spre Dumnezeu, lucru mai bun decat sa sezi zi si noapte luptandu-te cu ele.

Rugaciunea curata nu inseamna ca nicio inchipuire a unui lucru nu se mai misca in minte, ci ca aceasta nu se mai uita la ele, nici nu ramane sa vorbeasca cu ele."

Lamurire, Isaac Sirul

numai amintirea ochilor si a privirilor cu care ne-am revelat dragostea



"Ce rămâne oare (din noi) în amintirea celorlalţi, după moarte?... Numai amintirea ochilor şi a privirilor cu care ne-am revelat dragostea, pentru oameni şi pentru lume."

"Nu mai sunt demult al acestei lumi; sunt departe de mine însumi, desprins de propriul meu trup - mă aflu printre lucrurile esenţiale."

"Păsările măiestre m-au fascinat şi nu m-au mai eliberat din mreaja lor niciodată."

"În prezent, eu nu mai visez - iar aşa ceva nu este deloc bine!..."

"Un înţelept face din veninul său interior remediu pentru sine; sau precept de tămăduire pentru semeni... Însă cine nu se luptă în contra Răului, s-a şi predat deja inamicului."

"Muncind asupra pietrei, descoperi Spiritul - tăinuit în materie, măsura propriei ei fiinţe. Căci mâinile sculptorului gândesc întotdeauna şi urmăresc gândurile materialului."

"Eu nu doresc să reprezint în sculpturile mele făpturi terestre - hamali grei - ci fiinţe înaripate şi eliberatoare - şi, pentru aceas­ta, nu ar trebui să glorificăm nicidecum munca în sine sau dificultatea efortului. Acestea rămân cele mai nenorocite dintre lucruri şi nu sunt, în definitiv, decât un mijloc, însă până şi Creatorul le-a împrumutat, în drumul său."

"În timpul copilăriei - am dormit în pat. În timpul adolescenţei – am aşteptat la uşă. În timpul maturităţii - am zburat înspre ceruri..."

" Cine nu iese din Eu, n-atinge Absolutul şi nu descifrează nici viaţa."

"Nu putem să-l ajungem niciodată pe Dumnezeu, însă curajul de a călători spre el rămâne important."

"Eu nu creez Păsări - ci zboruri."

" În sufletul meu nu a fost niciodată loc pentru invidie - nici pentru ură, ci numai pentru acea bucurie, pe care o poţi culege de oriunde şi oricând. Consider că ceea ce ne face să trăim cu adevărat, este sentimentul permanentei noastre copilării în viaţă."

"Sunt imbecili cei care spun despre lucrările mele că ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esenţa lucrurilor."

"Trupul omenesc este frumos numai în măsura în care oglindeşte sufletul."

"Nu trebuie să silim materialele să vorbească în limba noastră, ci trebuie să le aducem până la acel punct, unde alţii vor înţelege limba lor."

" Colaborarea intimă între artist şi materialele folosite, precum şi pasiunea care uneşte bucuria meseriaşului - cu elanul vizionarului, îl duc pe rând la esenţializare, la forma ideii în sine... Sculptorul trebuie să îşi pună spiritul în armonie cu spiritul materialului."

"Ceea ce legi tu aici pe pământ - se leagă şi în ceruri."

"Să fii abil e ceva, dar să fii cinstit, asta merită osteneală."

"Plăcerea cu care lucrează artistul este însăşi inima artei sale."

"Când nu mai suntem copii, suntem deja morţi."

"Arta rămâne o taină şi o credinţă. Iar când se face după vreo teorie, este falsă."

" Arta trebuie să apropie, iar nu să depărteze; să umple, iar nu să sape prăpăstii în bietele noastre spirite, şi aşa destul de răscolite de întrebări."

"Arta nu este o întâmplare."

" Arta nu este o evadare din realitate, ci o intrare în realitatea cea mai adevărată - poate în singura realitate valabilă."

" Pentru a ajunge la esenţă, trebuie să te detaşezi de tine însuţi, proiectându-te în acele obiecte, care, astfel, vor putea vorbi în locul tău."

"Eu nu dau niciodată prima lovitură până când piatra nu mi-a spus ceea ce trebuie să îi fac. Aştept până când imaginea interioară s-a format bine în mintea mea. Câteodată durează săptămâni întregi până când piatra îmi vorbeşte. Trebuie să privesc foarte atent înlăuntrul ei. Nu mă uit la vreo aparenţă. Mă depărtez cât mai mult posibil de aparenţe."

"Iubirea cheamă iubire. Nu este atât de important ca să fii iubit, cât să iubeşti tu cu toată puterea şi cu toata fiinţa."

"Oamenii nu îşi mai dau seama de bucuria de a trăi, pentru că nici nu mai ştiu să privească minunile Naturii."

" A vedea în depărtare este ceva, însă a ajunge acolo este cu totul altceva."

"Artistul trebuie să ştie să scoată la suprafaţă fiinţa din interiorul materiei şi să fie unealta care dă la iveală însăşi esenţa sa cosmică, într-o existenţă cu adevărat vizibilă."

"Arta trebuie să odihnească şi să vindece contrarietăţile interioare ale omului."

"Eliberează-te de pasiuni, eliberează-te de pofte, eliberează-te de greşeli – acestea sunt trei precepte, zale şi scut, pentru orice Spirit. Purtând această armură, eşti puternic în contra răului - devii invulnerabil."

"Suferinţele îl întăresc pe om, şi sunt mai necesare decât orice plăcere, pentru formarea unui mare caracter."

"Există un scop în orice lucru. Pentru a-l atinge, trebuie să te lepezi de tine însuţi."

" Lectura viciu şi conversaţia-sporovăială ne împiedică şi meditaţia, şi visarea. Lectura-viciu, fără de studiu, nu ar trebui să rămână nepedepsită."

"Raţiunea de a fi a artiştilor este aceea de a revela frumuseţile lumii."

"Îmi este cu mult mai uşor să prind rădăcini şi să fac să crească în mine forme noi - decât să le cioplesc în marmură."

"Eu vă vorbesc numai despre acea sculptură care posedă viaţa ei proprie; iar nu despre una care ar avea vreo formă asemă­nătoare vieţii. De altfel, întotdeauna: teoriile simple şi pure sunt eşantioane fără de valoare; numai acţiunea contează."

"Lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu este să te pui în starea de a le face."

"Să fii isteţ este ceva, însă să fii onest, aceasta în adevăr merită osteneala."

"Lumea poate fi mântuită prin artă."

"Eu nu sunt nici suprarealist, nici baroc, nici cubist; şi nici altceva de soiul acesta; eu, cu noul meu, vin din ceva care este foarte vechi."

" Du-te! îmbrăţişează Columna infinirii cu palmele mâinilor deschise. Apoi, înălţându-ţi ochii, priveşte-o - şi vei cunoaşte, astfel, într-adevăr, sinele cerului."

" Ţăranii români ştiu de la mic şi până la mare ceea ce este bine şi ceea ce este rău. Tablele lor de valori sunt cuprinse în proverbele, în datinile şi în doctrina străbunilor - ca şi în filosofia naturalităţii."

shamanul Constantin Brancusi :)

 

luni, 18 februarie 2013

oarecumafost?!


Ma gandesc de cateva zile la urmatorul dialog:

"17. Dupa ce i-au scos afara, unul dintre ei a zis: "Scapa-ti viata; sa nu te uiti inapoi si sa nu te opresti in vreun loc din Campie; scapa la munte, ca sa nu pieri.
18. Lot le-a zis: O! nu, Doamne!
19. Iata ca am capatat trecere inaintea Ta, si ai aratat mare indurare fata de mine, pastrandu-mi viata; dar nu pot sa fug la munte, inainte ca sa ma atinga prapadul si voi peri.
20. Iata, cetatea aceasta este destul de aproape ca sa fug in ea, si este si mica. O, de as putea sa fug acolo,.. este asa de mica... si sa scap cu viata!"
21. Si El i-a zis: Iata ca-ti fac si hatarul acesta, si nu voi nimici cetatea de care vorbesti."

Nimicirea Sodomei si Gomorei

Intrebare: 

Oare ar fi scapat Lot de prapad daca nu ar fi dat raspunsul pe care l-a dat?
Oare se stia dinainte ce raspuns va da Lot si tocmai acest raspuns l-a salvat?
Oare cum a fost?! 
:)