intre doua hotare

taceau amurgurile, ca niciodata-

primeneau nevazutul intr-o pasune curata

sagetarea vazduhurilor -

chipuri cioplite in adancuri se prabuseau

si-n templele lor pustiite doar caii salbaticii mai nechezau

o, daca as fi avut macar o spranceana, sa-ti rastalmacesc amintirea

sa-ti impletesc- dintr-o coama de cal- vesnicia

o, daca as fi avut macar o talpa curata

sa pasesc cu ea intr-un inceput de poveste

pe cand a fost odata ca niciodata

ne desferecam graiurile unul spre altul, candva-

acum tampla, iata, 

zace intinsa aici, pe podea ascutindu-si in liniste, pulsul

bum bum, tic-tac, ram pam pam

a fost odata ca niciodata

o craiasa zanateca, o imparateasa

indragostita era de-un nustiuce si-un nustiucum

pe muchii de vise pasea, pana cand haul, marsavul, o absorbise cumva

intre doua hotare prinsa de-acum, necheza 

intr-o necuvantatoare limba, 

straveche si ea