Animals with the Tollkeeper

Cand filmele/ cartile te gasesc ele pe tine... 
ai parte de... habar n-am... necuvinte?!

intr-o directie grava

cand calc stramb pe cate o vocala

 imi reamintesc timbrul unui glas inventat intr-o 
calimara;

mi-ai spus ca esti un fel de shaman

ca tatuajul tribal nu inseamna nimic

cata vreme mirosul trandafirului de pe bratul meu strang 

ar apune;

- nu am niciun tatuaj pe bratul strang, ti-am raspuns!

- totusi, daca privesti mai atent, ai sa vezi acolo o pecete, o iscalire. 

priveste cu ochii spre soare si cu coada ochiului spre bratul cu care ai caligrafiat

din frageda-ti pruncie, prima scrisoare.

despre ce era ea, iti mai amintesti?

- era despre copilarestile zapezi.

- cand ai sa vezi ceva pe bratul tau strang, sa nu zici nimic, 

sa surazi si atat.

- si iubirea, te-am intrebat.

unde mai incape acolo unde exista dreptate?!

- iar schimbi subiectul intr-o directie grava, mi-ai spus.

nu vezi ca habar n-avem de nimic?!

nu vezi ca inca mai credem ca le stim pe toate

cand habar nu avem de nimic?

nu vezi ca e doar un vis al visului creatiei in care 
ne-am prins?!

- si cum sa scap lucida din visul asta? te-am intrebat.
cine si cand a visat intaiul vis?

te rog, raspunde-mi! macar la asta intrebare.

dar clopotul batea intr-un fel anume

si ti-a acoperit familiara voce iar

si-am inteles cum ca absenta argumentului e astazi

 dintre toate, cea mai de neinteles minune

si am ales sa imi raman cu visul si-a nimanui; 

sau poate doar a mea.

tu ce mai faci? esti fericit? mai esti?

sau totu-i doar poemul ce l-am scris cu 2000 de ani in urma

noi toti, pe scoarta inasprit-a unui cosmos

mult prea impovarat de-atatea ganduri

taiati si despicati pana la os.

ori poate cosmosul ne e mormantul

iara poemele, cheite- de-a evada din cand in cand

in gandul unui strasnic necuvant

in gandul gandului Cuvantului

celui Dintai, sau celui 
de pe Urma.

sa mai innebunim putin

- da, ma, tie iti dedic acest poem.
daca ai urechi, n-ai decat sa-l auzi, daca n-ai urechi, n-ai decat sa-l visezi!
- pe cine, ma, sa visez?!
- pe tine, ma, sa te visezi, cand erai prunc.

mi-am ramas in lancrimi

mi-am ramas in veghea unui lan de grau

mi-am ramas intr-o padure a baciului unde canta pianistul sfiosului murg

mi-am ramas pe o nava

sau dincolo de scaietii uscati ai desertului

pe marea marilor de asupra oceanelor mi-am ramas

in adevarul imbracat in mantia minciunilor

sau in minciuna necesara lumestilor adevaruri

mi-am mai ramas.

in cugetul actorului celui mai genial 
dintre toti cati au fost sau vor fi printre stele ori pe pamant mi-am ramas 
pe muchia nestiutului mi-am ramas 
acolo unde nici nu vrei sa stii ca 

poti sa mai cuvanti.

mi-am mai ramas in vreun indescifrabil chip
de prunc nenascut;

mi-am mai ramas cu culpa-lupa

cu infrangerea ingerescului si cu sangele omenescului-

mi-am ramas cu osanda

sau cu Poe-Cain-tza tza-tza-tza pasarestilor graiuri 
dintr-un Cugetat Necuvant.

-de ce Ioan Botezatorul are aripile negre aici?

m-a intrebat copilul, tulburandu-mi ruga.

- habar n-am! cat e ora? l-am intrebat.

- e 6 fix, mi-a raspuns el, zimbind mult prea curat
pentru al meu neghicios chip.

am zambit. am lacrimat. am tacut.
sau, poate am inmurgurit, innebunind
de dorul unui pacatos, mirosind 
a ploaie ori a vin, a munca ori a calusar 
printre atatea si atatea chipuri rotunjoare
de sfinti si ingerimi.

- Murim?
- Murim! 
... ... ...
Sa nu zici ca nu ti-am siz.
............

(21 iunie 2015)

backwords serendipity

dintr-o Provocare

se nastea 

Adevarul Durerilor celor din Urma

frageda nascare?

era o prabusire sau

 era sau nu era tacerea viitorului trecutului celui tacut?

era ori prea infiorare, ori prea incercanare

era ori prea devreme, era ori prea mirare

Cineva m-a rugat sa mestec o Carte.

am inchis gura si am tacut.

m-a intrebat Daimonul meu:

Adevar sau Provocare?

natura intreaga de care si eu candva mi-am batut joc;

sa fiu mai mult viu decat mort cand chema-ma-va la judecata

in rest, un singur dor ma mai doare:

cearcanul celui mai iubit dintre toti cati au fost readusi pe pamant,

lacrima lui John Lennon,

geana lui Kenedy,

talpa maicutii Tereza sarutand burtile chiorainde ale vreunui flamand.

pe bratul tau stang

glasul lupului, descifrarea insemnului- invizibil pentru ochi muritor-

sfanta cruce la gat.

suspinul unui prunc care fost-a trezit fiindca purta

sufletul meu... le-a uitat de o vreme

povestile tale, pamant

-O-

cu ilenele cele cosanzene

si acum stai la povesti cu stelele, cu feti-frumosii, cu ielele,

din vapaia inimii ai imprumutat un dor de singuratate

iti aud tanguirile!

- esti cumva celalalt?

camasa mumiei dintru negreala pamantului celui dintai

funia din jurul corpului

m-a intrebat graiul pamantului in timp ce-mi sfasiam

- esti muritor sau nepieritor?

cand inspre dreapta, cand inspre stanga

roata rotii se invartea

dansul calusarului de mai nimeni stiut,

cand deodata tu, nevazutule, nerostitule ai pornit

si suspinul flacarii din pamant

cautam tanguirea focului.

serendipity

cautam tanguirea focului

si suspinul flacarii din pamant

cand deodata tu, nevazutule, nerostitule ai pornit 

dansul calusarului de (mai) nimeni stiut.

roata rotii se invartea

cand inspre dreapta, cand inspre stanga 

 esti muritor sau nepieritor?

m-a intrebat graiul pamantului in timp ce-mi sfasiam 
funia din jurul corpului

camasa mumiei dintru negreala pamantului celui dintai.

- esti cumva celalalt?

iti aud tanguirile! 
din vapaia inimii ai imprumutat un dor de singuratate

si acum stai la povesti cu stelele, cu feti-frumosii, cu ielele

cu ilenele cele cosanzenele.

-O- 

povestile tale, pamant,
sufletul meu le-a uitat de o vreme

ascult de-acum suspinul unui prunc care fost-a trezit

fiindca purta sfanta cruce la gat.
glasul lupului, descifrarea insemnului pe bratul tau stang

ascult talpa maicutii Tereza sarutand burtile chiorainde ale vreunui flamand.

geana lui Kenedy-

lacrima lui John Lennon-

cearcanul celui mai iubit dintre toti cati au fost readusi pe pamant

in rest, un singur dor ma mai doare:

sa fiu mai mult viu decat mort cand chema-ma-va la judecata 

natura intreaga de care si eu candva mi-am batut joc. 

Adevar sau Provocare?

m-a intrebat daimonul meu.

am inchis gura si am tacut.
Cineva m-a rugat sa mestec o Carte.

era ori prea devreme era ori prea mirare

era ori prea infiorare, ori prea incercanare

era ori nu era tacerea viitorului trecutului celui tacut?

era o prabusire sau 
frageda nascare?

Adevarul Durerilor celor din Urma 
se nastea 

dintr-o  provocare!