 |
| Hobbitului meu |
azi noapte
am dormit atat de adanc
somnul acela, cand la trezire, inca
respiri precum un nou nascut.
in visul meu
se facea ca te-ai cuibarit in inima mea
si m-ai rugat sa-ncui cu lacatul desferecarii- usa.
acum poti sa pleci linistita- mi-ai spus
oriunde vrei, oriunde te indeamna vantul, oriunde te cheama cu-vantul
eu am sa dorm aici, o vreme, linistit
gandind ca pulsul tau e astazi
dintre toate pulsurile- cel mai potrivit
pentru raspunsul pe care il caut.
aproape ca mi-e ciuda
ca printre putinele vorbe
pe care- in aceasta lume- noi doi le-am schimbat
a trebuie sa aflu si aceasta:
ca nu-ti amintesti nicicand
visul visat.
apoi dintr-o data te-am simtit in inima mea
bucuros, fericit, liber-
stateai acolo pitit, dormeai, te trezeai
si cel mai adesea, dansai.
te priveam, simteam cum te miscai clipa de clipa
desi n-am inteles cum poate sa se simta cineva liber
ascuns fiind intr-o inima mica.
si-n timp ce-n inima inimii te-nvarteai-
am simtit cum alungi de acolo spaime, frici, nebunii-
toate negurile trecutului se-ngrozeau rand pe rand
lovindu-se acolo, in adancul cel mai abrupt
de zambetul cel curat
si neprefacut.
ce indraznesti sa faci- te-am intrebat
pentru ce te-ai trezit?
pentru ce dansezi atat de increzator dansul acesta
mult prea greu de stapinit?!
iata- mi-ai spus
traiesti acum intr-un prezent in care
trecuturile ies navalinic din tine
precum ies primavara ghioceii din pamant.
iata- mi-ai spus- sa nu-ti mai fie teama-
desi sunt in inima ta, daca vrei
poti sa ma tii de mana in fiecare seara, inainte de culcare
ai sa vezi, usor usor imi voi aminti si eu
aceste trairi-
imi amintesc, acum, dintr-o data
de cand te-ai pornit sa dansezi si sa te bucuri in mine
de tot ce-as fi vrut, intr-o viata, sa spun
dar n-am putut spune
de toate sentimentele ce ar fi vrut sa iasa din launtrul meu
dar care n-au iesit-
de toata dragostea care zacea prizoniera in mine mi-am amintit-
de toata dragostea pe care as fi vrut
sa o impartasesc lumii intreagi-
dar n-am reusit!
dar tu-
tu ai reusit cumva sa cobori acolo
in inima muntelui
unde dragonul pazeste comoara furata.
iar daca mai zambesti cumva cateodata
si nu-ti amintesti ca ar exista undeva vreun motiv
sper macar sa-ti amintesti ca esti fericit si dansezi
in inima celui mai strasnic vis
care s-ar fi putut naste
vreodata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu