Un initiat din vechime a spus: "Daca un om nepotrivit foloseste mijlocul adecvat, acesta va avea un efect contrar." Aceasta intelepciune chinezeasca, din pacate prea adevarata, se situeaza intr-o contradictie crasa cu credinta noastra in metoda justa, facand abstractie de omul care o aplica. In realitate, la aceste lucruri totul depinde de om si putin sau nimic de metoda. Metoda este doar calea si directia pe care el o alege, modalitatea actiunii fiind expresia fidela a firii sale. Atunci cand nu este asa, metoda nu este nimic mai mult decat afectare dobandita, lipsa de radacini si de seva, servand scopului ilegal al automistificarii, un mijloc de a te insela asupra ta insuti si de a te sustrage legii poate necrutatoare a propriei firi. (...)
Mai bine am recunoaste ca in fond nu intelegem izolarea de lume a unui asemenea text, mai mult, ca nu vrem sa o intelegem. Oare intuim ca aceasta atitudine sufleteasca, capabila de o asemenea introspectie, se poate desprinde intr-atat de lume doar pentru ca acei oameni au indeplinit intr-o asemenea masura cerintele instinctive ale naturii lor omenesti incat prea putin sau nimic nu ii impiedica sa afle esenta invizibila a lumii? Sa fie oare conditia acestei contemplari eliberarea de acele pofte si ambitii si patimi, ce ne leaga de vizibil, iar aceasta eliberare sa rezulte tocmai din implinirea inteleapta a cerintei instinctive si nu din suprimarea ei prematura, izvorata din teama? Oare viziunea asupra spiritualului se elibereaza atunci cand este respectata legea pamantului?
C. G. JUNG
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu