"Atat sufletul, cat si trupul nostru sunt compuse din elemente care, toate, au fost prezente deja in sirul strabunilor nostri. Noul din sufletul individual este o recombinare variata la infinit a unor parti componente extrem de vechi, de aceea trupul si sufletul au un caracter eminamente istoric si nu-si gasesc un loc adevarat in ceea ce este nou si si abia atunci alcatuit; cu alte cuvinte, trasaturile ancestrale se regasesc acolo doar partial.
Suntem departe de a ne fi incheiat socotelile cu Evul Mediu, cu antichitatea si cu primitivitatea, asa cum pretinde psihicul nostru. Cand colo, ne-am prabusit intr-o cataracta a progresului, care ne impinge cu o violenta cu atat mai salbatica inainte spre viitor, cu cat ne smulge mai tare din radacinile noastre. Dar, odata vechiul strapuns, el este de obicei distrus, iar deplasarea inainte nu mai poate fi oprita. Tocmai pierderea acestei legaturi cu trecutul, lipsa radacinilor produc un asemenea discomfort in civilizatie, si o astfel de graba, incat traim mai mult in viitor si intr-o promisiune himerica a unei epoci de aur decat in prezentul pana la care fundalul nostru evolutionist nici macar n-a ajuns inca. Plonjam nestaviliti in nou, manati de un sentiment crescand de insuficienta, de insatisfactie si framantare. Nu mai traim din ceea ce avem, ci din promisiuni, nu mai traim in lumina zilei prezente, ci in intunericul viitorului, unde asteptam ivirea adevaratului rasarit de soare. Nu vrem sa admitem ca tot ceea ce este bun este rascumparat prin ceea ce e mai rau.
Speranta unei libertati sporite este anihilata printr-o sclavie tot mai mare fata de stat, ca sa nu mai vorbim de primejdiile cumplite la care ne expun descoperirile cele mai stralucitoare ale stiintei. Cu cat intelegem mai putin ceea ce au cautat tatii si strabunii nostri, cu atat ne intelegem mai putin pe noi insine si contribuim cu toate fortele la amplificarea lipsei de instincte si de radacini a individului, asa incat, devenit o particula in masa, el nu mai urmeaza decat spiritul gravitatiei.
Imbunatatirile orientate inainte, prin metode noi sau gadgeturi, sunt, cei drept, convingatoaare pe loc, dar in timp indelungat devin indoielnice si sunt in orice caz scump platite. Ele nu sporesc nicidecum tihna, multumirea sau fericirea in general. Sunt de cele mai multe ori indulciri caduce ale existentei, ca, de pilda, masurile de scurtare a timpului, care, din pacate, nu fac decat sa accelereze ritmul si astfel ne lasa mai putin timp ca oricand. Omnis festinatio ex parte diaboli est- orice graba este a diavolului- obisnuiau sa spuna vechii maestri.
Dimpotriva, imbunatatirile orientate inapoi sunt in general mai putin costisitoare, si, in schimb, de durata, caci se intorc la caile mai simple si verificate ale trecutului si nu fac uz decat in chipul cel mai moderat de ziare, radio, televiziune si de toate celelalte inovatii care, chipurile, economisesc timp.
In aceasta, vorbesc mult despre conceptia mea subiectiva care nu reprezinta insa o nascocire a ratiunii. Este mai degraba o viziune ce rezulta, atunci cand incercam sa vedem si sa auzim, cu ochii pe jumatate inchisi si urechile nitel astupate, forma si glasul fiintei.
Daca vedem si auzim prea clar, atunci suntem marginiti la ora si minutul lui azi si nu simtim deloc cum si daca sufletele noastre ancestrale percep si pricep acest azi sau, cu alte cuvinte, cum reactioneaza inconstientul. Ne ramane astfel neclar daca lumea strabunilor participa cu o placere primordiala la viata noastra sau, din contra, se indeparteaza cu dezgust de ea."
C. G. JUNG, Amintiri, vise, reflectii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu