marți, 28 august 2012

te log pe tine, Umbla, sa ledevii Fiinta


 "Paznicul a pus cutitul deoparte si am privit amandoi Umbra.
- Nu ti se pare ca arata ciudat asa, desprinsa de trup? intreba el. Umbrele nu-s bune de nimic. Doar atarna la greutate si atat.
M-am apropiat de Umbra si i-am spus:
- Imi pare rau, dar trebuie sa te parasesc o vreme. N-am avut de gand sa fac asa ceva, dar a trebuit. Rezisti fara mine un pic?
- Un pic? Adica, pana cand? intreba Umbra.
- Nu stiu.
- O sa-ti para rau, zise ea in soapta. Nu mi-e clar ce se intampla aici, dar iti pot spune ca nu e normal ca omul sa se desprinda de umbra lui. Faci o mare greseala. Mi se pare foarte straniu locul acesta! Oamenii nu pot trai fara umbre si umbrele nu se pot descurca fara oameni."

"- Ai mai intalnit-o de cand te-ai lepadat de ea?
-  Nu. Am facut mai multe incercari sa luam legatura, dar nu m-a lasat Paznicul. Din motive de securitate.
- Era de asteptat sa fie dur. Pe de alta parte il inteleg, pentru ca el raspunde de umbre. Duce in carca taota raspunderea. Nici cu mine nu se poarta prea bland. E un individ dificil si nu prea pleaca urechile la doleantele altora. Cel mai bine e sa astepti sa-i treaca hachitele cand ai de rezolvat o problema.
- Am inteles. Dar de ce naiba se teme?
- Ii e teama ca nu cumva sa-ti recapeti Umbra. Daca se intampla asa ceva, o ia de la capat cu ritualul separarii."

"Inteleg ca ti-e greu, dar toata lumea trece prin asta. Trebuie sa rabzi si daca reusesti, esti salvat. Nu te vor mai apasa ganduri negre, nu vei mai suferi. Toate dispar. Sentimentele tranzitorii n-au nicio valoare. Te rog sa-ti uiti Umbra. Aici e capatul lumii, aici se sfarseste lumea. N-ai unde sa mergi."

H. Murakami, "La capatul lumii si in tara aspra a minunilor"

Vi-l recomand pe domnul acesta care pe mine ma cam tultura... :)



"Tu esti prinsa in cuie legata in lanturi,
Incerci naprasnic sa fugi,
Dac-astepti la apus voi deschide fereastra
Si-am sa te las sa te duci…

In spre luna tot fugi, calea vantul ti-o canta
Sa fii gata sa treci
Prin paduri pe carari cand noaptea-i adanca
In bolta ei sa te-neci

Tu esti libera, zboara, stii vantul aude,
Strigate-voci
Si-n ecou te astept , pe-ale lui unde
La mine sa te intorci

Eu sunt ancora ta , tu esti forma sub soare,
Ostatica trupului meu
In playback faci cum fac miscarea ,miscare
Stiu ca ti-e greu

Tu esti umbra mea prinsa in cuie , in lanturi
Sa fugi naprasnic incerci,
Dac-astepti la apus voi deschide fereastra(voi deschide fereastra)
Si-am sa te las iar sa pleci…(X4)

Si-am sa te las iar sa pleci…
Si-am sa te las iar sa pleci…
Si-am sa te las iar sa pleci…
Si-am sa te las iar sa plecï…"

sâmbătă, 25 august 2012

hrani-te-va gandul cel nou si cel sfant?


aaaaaaa
frumuseti lipsite de tagada
care mi-ati binecuvantat ne-'ntelesul
in burtile voastre alerg, nopti marginite
cum spre creasta duioaselor piscuri
vegetatia-n floare isi curma-nvierea

iarba mahnita 
a unor nelamurite trecuturi
hrani-te-va gandul cel nou si cel sfant?

ascunse adanc in lumini sunt serile calde
cand vantul sufla-n dezbinatele oase
inviindu-le-n carne sentinta-
seninul

ascunse adanc in lumini
sunt albastrele flame
incantatii stravechi desprinse din pana
pasarii phoenix 

iar daca-mi proptesc tampla arzanda de vechiul perete
pot zari de pe-acum 
visul, Paznicul, luna si Ielele-n cete
animale stravechi in lumini aurii
dezvelindu-si faptura
galaxii traversand in caderi relanti
nerostirea-

am respirat vara aceasta tacerea-
asa cum altii au respirat pe aceleasi linii de zebra,
acelasi cosmar nesfarsit,
iar si iar-

am traversat vara aceasta tacerea
si dincolo de ea nu ma astepta nimeni:
 nici furtuni
nici iubiri
si nici prieteni

nimeni
in afara de mine
nu mai razbea

prin flacarile diafane intuiam
acelasi dor de viata
aceleasi insemne
 aceeasi cautari
aceleasi temeri

acelasi ochi caprui scanteietor
incercanat-

atata doar:
 ca dincolo de foc
 eram barbat

marți, 21 august 2012

(suntem)


 "(singur) cu intrebarea intrebarilor (precum Iov si precum C. G. Jung
peste cateva milenii mai tarziu) imi pun mana la gura-

(...)

suntem acolo (puri si) suntem legati cu mii de fire
(pulsand), (pe care nimeni nu le va taia). (Fara o pi-
catura de sange), ca-ntr-o oglinda neteda suntem acolo.
Suntem legati; (suntem) intr-o singura piele (a unei
Carti)."

INTERLUDII, (fragment), I. STRPKA



duminică, 19 august 2012

Spovedania unui Pelerin Rus catre duhovnicul sau


"- Ah, rugaciunea launtrica este o lucrare grea, este aproape imposibila pentru cei ce traiesc in lume, a exclamat domnul. Noua ne trebuie mult ajutor de la Dumnzeu si ca sa implinim fara lenevie rugaciunea obisnuita.
- Nu vorbiti asa, domnule. Daca aceasta ar fi o sarcina peste puterile omenesti, Dumnezeu n-ar fi dat-o tuturor. Ma voi lauda intru slabiciunile mele ca sa locuiasca in mine puterea lui Hristos, iar Sfintii Parinti ne arata mijloacele ce ne usureaza calea catre rugaciunea launtrica."

"Ceea ce exista este faptul ca suntem departe de noi insine si ca nici nu dorim sa ne apropiem, ca fugim mereu ca sa nu ne gasim fata-n fata cu noi insine, preferam lucruri de nimic in locul adevarului si gandim: mi-ar placea sa am o viata duhovniceasca, sa ma ocup de rugaciune dar n-am timp, afacerile si grijile ma impiedica sa ma daruiesc lor cu adevarat. Dar oare ce e mai important si mai necesar? Viata vesnica a sufletului sfintit sau viata trecatoare a trupului pentru care ne facem atatea griji? In felul acesta gandind oamenii ajung ori la intelepciune, ori la tampenie."

"Cine cauta bucuria, gaseste crucea. Cine cauta crucea, afla bucuria.

"Arbori, iarba, pasari, pamant, cer, lumina, toate imi spun ca ele exista pentru om, ca ele marturisesc dragostea lui Dumnezeu pentru om, totul se roaga, totul canta slava lui Dumnezeu".

"Simteam in inima ca un val, gata sa se reverse si sa inunde toate madularele mele si, cum eu il opream, aveam o durere puternica in inima, dar o durere binefacatoare ce ma indemna numai spre rugaciune si tacere. Am inteles, odata mai mult, de ce adevaratii faptuitori ai rugaciunii neincetate fug de lume si se ascund departe de toti."

"Aceasta fericire nu-mi lumina numai interiorul sufletului meu; si lumea din afara imi aparea sub un aspect incantator, toate ma indemnau sa-L iubesc si sa-L laud pe Dumnezeu. Oamenii, copacii, plantele, animalele, totul imi era atat de apropiat si peste tot regaseam chipul numelui lui Hristos. Uneori ma simteam atat de usor incat mi se parea ca nu mai am corp si ca plutesc usor in aer. Alteori eram cu totul in mine insumi. Si atunci imi vedeam cu claritate interiorul meu si admiram minunata alcatuire a corpului omenesc. Alteori simteam o bucurie atat de mare de parca eu as fi fost imparat. Si in mijlocul tuturor acestor feluri de trairi, imi doream ca Dumnezeu sa-mi ingaduie sa mor cat mai curand si sa pot sa-mi revars recunostinta mea la picioarele Lui, in lumea duhurior."

"La aceste vorbe m-am bucurat in sufletul meu si am laudat pe Dumnezeu,  care cu intelepciune face ca TOTUL SA FIE SPRE BINELE NOSTRU."




Dumnezeu sa trezeasca in noi toti dorul spre aceasta rugaciune a lui Hristos.
Va recomand din toata inima aceasta carte. Doamne ajuta!

vineri, 17 august 2012

Pastorul lui Herma


"Iar Pastorul mi-a spus: De ce cugeti in sinea ta si esti nedumerit si nelinistit? Lucrurile pe care nu poti sa le intelegi, nu incerca sa le intelegi de parca ai fi intelept; ci intreaba pe Domnul, ca sa poti primi intelegere si sa le cunosti. Nu poti vedea ce e in spatele tau, ci uita-te la ce este inainte. Orice nu poti sa vezi, asadar, lasa deoparte, si nu te chinui cu el: dar ceea ce vezi, pune stapanire pe el si nu iti irosi puterea cu alte lucruri; si iti voi talmaci tot ceea ce iti voi arata. Priveste, asadar, lucrurile care raman."

"Vezi, asadar, ca lucrurile cele mai mici care vin de sus au mare putere atunci cand cad pe pamant. La fel de puternic este duhul Dumnezeiesc, Care vine de sus. Crede, asadar, acest Duh si sa nu ai nimic de-a face cu celalalt."

"De ce, am spus eu, rugaciunea omului trist nu se urca la jertfelnic? Fiindca, a spus el, tristetea sta in inima lui. Intristarea, atunci amestecata cu rugaciunea lui, nu ingaduie rugaciunii sa urce curatala jertfelnicul lui Dumnezeu. Caci, asemenea otetului si vinului, care atunci cand sunt amestecate in acelasi vas nu dau aceeasi placere (cum da vinul singur), asa si intristarea amestecata cu Duhul Sfant nu da aceeasi rugaciune (cum ar fi data doar de Duhul Sfant). Curateste-te de intristarea CEA REA si vei trai in Dumnezeu; si toti cei care vor alunga intristarea de la ei si vor imbraca veselia, vor trai in Dumnezeu."

din "Pastorul lui Herma", Editura Herald

contemplatia Divinului


"Parabola „Marta şi Maria“ a fost rău înţeleasă de oameni. Hristos nu dezaprobă faptul că Marta munceşte. El dezaprobă că Marta bombăneşte şi scânceşte! Hristos o găseşte exemplară pe Maria nu pentru că ar renunţa la muncă, ci pentru că renunţă la bombăneală, iar mintea ei e pregătită pentru contemplaţia divinului. Că dacă înlături bombăneala şi obsesiile şi invidia — capeţi mintea slujirii, mintea limpede a bunătăţii şi a sănătăţii.
Aşa se face trecerea de la trup la Duh.
Mai amintim că definiţia Iluminării (a doua din cele patru iluminări) este: o continuă bunătate a minţii şi a inimii."


si nu te mira


"Cauta aceste animale in tine insuti si le vei gasi inauntru in sufleul tau. Intelege ca in tine insuti ai turme de boi, turme de oi si turme de capre... Intelege ca in tine sunt si pasarile cerului... si nu te mira ca spune ca acestea sunt in tine. Intelege ca tu esti o a doua lume si ca in tine se afla soarele, luna si stelele." Origene

joi, 16 august 2012

ma cuprinzi



"CE BINE CA ESTI, CE MIRARE CA SUNT"

Mariei, care a avut atata rabdare cu mine, din inima (pe care, am regasit-o).
Multumiri oamenilor buni cu picioare pare care m-au indreptat inspre ea.
Pentru ca "sunt o puzderie de pitici aici, ma insotesc toti in rugaciune, toti pana la unu pentru ca unu sunt toti si toti sunt eu iar mai departe nu mai pot sa numar." :)



P.S. Si va rog eu mult sa cititi urmatoarea postare. Garantez ca va va fi de mare folos. 


"Ganditi-va de cate ori ratam prilejul sa daruim celorlalti expresia senina a fetei noastre."

marți, 14 august 2012

ce suntem

"Nu este de ajuns sa posedam arta rugaciunii; trebuie sa devenim rugaciune, rugaciune intrupata. Nu este de ajuns consacrarea unui timp pentru rugaciune, caci fiecare act, fiecare gest, chiar si un suras, trebuie sa devina un imn de adorare, o ofranda, o rugaciune. Trebuie sa oferim nu ceea ce avem, ci ceea ce suntem." 

Paul Evdokimov