Staretul Tadei atesta autenticitatea tuturor religiilor, dar si cele spuse de fizica cuantica!

Totusi, e foarte trist sa-mi amintesc pe cine a numit purtatorul de cuvant al BOR smintit si ratacit. Si asta dupa ce a declarat ca nu stie cine este Parintele Tadei.In fine, mai bine sa ne rugam sa-i lumineze Dzeu mintea, decat sa-l judecam... Si mai bine sa ne bucuram si sa-i multumim lui Dumnezeu pentru ca ni l-a daruit pe Parintele Tadei! Doamne, ajuta-ne sa fim mai buni si mai ingaduitori! Fara ajutorul Tau nu putem! Dar daca ne dorim, Tu deja ne intinzi mana si ne trimiti ajutorul Tau! Amin.

Staretul Tadei:

1. Boala este o avertizare a omului ca nu este pe drumul cel bun.

2. Omul trebuie sa isi gaseasca pacea interioara, trebuie sa se linisteasca. Daca se linisteste fizic si psihic, iata (aceasta este) mantuirea lui. Cand omul este linistit, sistemul nervos se relaxeaza si atunci totul ii este usor.

3. Omul e legat de lumea intreaga. Viata este una singura. Noi suntem legati prin energie Dumnezeiasca Unul este izvorul vietii, Care este pretutindeni si le tine pe toate.

4. Omul trebuie sa se supuna Voii lui Dumnezeu dupa cum ii este lui randuit. Sa fie multumit, sa dea slava lui Dumnezeu pentru toate.

5. Dumnezeu este pretutindeni prezent. Cand firea omeneasca isi vine in sine si se linisteste cu adevarat, o mare energie dumnezeiasca poate sa fie lucratoare prin firea omeneasca. Dumnezeu este viata si energie, si el da viata si energie fiecarui lucru. Noi, neamul omenesc, suntem foarte tare legati intre noi printr-o energie de nedespartit. In lumea de astazi sunt multi depresivi ,oameni care isi pierd credinta. Slava lui Dumnezeu ca este pretutindeni prezent si ajuta pe fiecare, pe cel slab si pe cel tare. Toti au nevoie de ajutor.
 
6. Mandria este un mare pacat omenesc; cum il recunoastem in om? Dupa jignirile pe care ni le aduc ceilalti si reactia noastra la acestea. De fiecare data cind ne simtim ofensati, cand cineva a spus sau a facut ceva care nu ne place, indiferent daca acest om are dreptate sau nu, suntem stapaniti de mandrie. Noi, fiecare suntem cei care ne cream armonia si dizarmonia noastra, si in cercul familiei, si in comunitate. Si la nivel de stat, este la fel. Depinde mult de dispozitia noastra mentala.

Parinte Tadei, putem sa avem o legatura sau sa intram in contact cu cei dragi noua, adormiti (intru Domnul)?
 
"Totdeauna cand ne gandim la ei, suntem in legatura cu ei. Cand ne rugam pentru sufletele lor, suntem in legatura cu ei. Oamenii cu suflet nobil, linistit, pasnic, pot adesea sa vorbeasca in visele lor cu sufletele de care le e dor. Tot ceea ce doresti, obtii. Nu suntem legati numai de lumea materiala, ci si duhovniceste, de lumea spirituala. Mai mult suntem legati de lumea spirituala, decat de materie. Atunci cand ne dorim cu putere ceva, se pune in lucrare o energie rationala de legatura. Aceasta energie de legatura este mult mai precisa decat legaturile telefonice."

Parintele Tadei: "Tot ceea ce am considerat in viata ca a fost mare rau si necaz pentru mine, vad abia acum ca nu a fost decat o mare binecuvantare care a facut sa se intoarca totul in bine. Aducerea aminte a unui pacat savarsit nu inseamna ca pacatul nu a fost iertat. Aceasta aducere aminte este numai o punere in garda, din vreme in vreme, pentru ca omul sa nu se mandreasca iarasi. De fapt omul este cel care nu se iarta pe sine, si nu Dumnezeu, si aceasta tot din cauza mandriei. Altminteri, semnul sigur ca pacatul a fost iertat este ca el nu se mai repeta si ca omul este cu sufletul linistit.
Chiar si necrestinii care au trait o viata cinstita si evlavioasa (conforma legiilor firii) vor fi primiti de Dumnezeu dupa moarte.
Chiar daca vrea sau nu, omul trebuie sa se roage pentru dusmani, pentru cei care nu ne iubesc. Nu poti sa fi bun daca gandurile tale sunt rele. Din tine iradiaza neincetat o energie a raului. De aceea trebuie sa fim pasnici, linistiti, plini de dragoste si de bunatate.
Toate religiile spun acelasi Adevar, dar sub forme diferite."



preluat de pe: suntsanatos.ro

Asculta Radio Vocea Sufletului
 

Toti romanii de pe Terra trebuie sa citeasca articolul anexat mai jos!

¥ Prof. dr. Maria-Luminita Rollé Universitatea din Edinburgh

O doamna plecata in SUA a fost in vizita la Cascada Niagara... 

Acolo pentru a nu isi uda pantofii, i-au fost date niste sandale impermeabile...

La sfarsitul vizitei, o pancartă o anunta ca poate dona acele sandale popoarelor nevoiase...

Cred ca poza din atasament spune destule... asa, ca sa ne facem o parere in privinta opiniei americanilor despre noi...

Oricum, ne putem mandri cu ceva: SUNTEM PRIMII PE LISTA !!! 

Punctul de vedere: Prof. dr. Maria-Luminita Rollé Universitatea din Edinburgh

În Europa de Vest nu se cunoaste istoria României si cei care o viziteaza acum vãd sãrãcia materialã de astãzi, si nicidecum milenara ei bogãtie culturalã si spiritualã.

In plus, propaganda maghiarã din SUA se bazeazã pe milioanele de dolari ale D-lui Soros, care finanteazã edituri si opinii la Bucuresti, în timp ce în Elvetia am auzit de la un doctor în istorie (la Geneva, în iunie 1999) cã Transilvania a apãrut în secolul XIII si de la un ambasador francez în România (la Lausanne, în noiembrie 1998) cã poporul român a dispãrut timp de 1000 de ani ca sã reaparã, ca prin miracol, în secolul XIV !

Cu toate acestea, nimeni nu mentioneazã cã cea mai veche scriere din Europa a fost atestatã arheologic in 1961, tot în Transilvania, in satul Tãrtãria, pe râul Somes, în judetul Alba, de cãtre Profesorul Nicolae Vlassa, de la Universitatea din Cluj. În afarã de România, Tãblitele de la Tãrtãria, datate 4.700 î.e.n., au fãcut ocolul lumii anglo-saxone (Colin Renfrew, Marija Gimbutas) si au creat dezbateri aprinse pe tot globul. Desi românii stiau sã scrie acum 7000 de ani, acest detaliu esential nu este nici în ziua de azi, dupã mai mult de 40 de ani, cunoscut publicului românesc si nu apare în manualele de istorie.

Ce ne spun specialistii din România ? În 1998 s-a publicat « Istoria României » (Editura Enciclopedicã , Bucuresti) de cãtre un colectiv academic sub conducerea unei « autoritãti în materie », Prof. dr. Mihai Bãrbulescu, culmea culmilor, de la aceeasi Universitate (din Cluj), care nu spune ca Profesorul Vlassa a descoperit Tãblitele. La pagina 15 a acestui impresionant volum, Tãblitele de la Tãrtãria sunt mentionate cu semnul întrebãrii într-o foarte scurtã frazã, fãrã nici un comentariu: « Într-o groapã de cult de la Tãrtãria, s-au gãsit (…) trei tablete de lut acoperite cu semne incizate (scriere ?), cu analogii în Mesopotamia.»

Dar Dl. Bãrbulescu nu-si aduce aminte oare cã scrierea proto-sumerianã apare cu 1000 de ani mai tîrziu si cã cea cicladicã, proto-greacã, dupã 3000 de ani ? El a uitat cã metalurgia în Europa apare tot în Transilvania, în jur de 3500 î.e.n. ? Cã tracii sunt primul mare popor
indo-european care intrã în Europa tot în jur de 3500 î.e.n., cu mai mult de douã milenii înainte ca celtii, etruscii, romanii, germanii, sau slavii sã aparã pe harta Europei ? Si cã tracii ocupau tot teritoriul intre Muntii Ural si Tatra de la est la vest si de la Marea Balticã la
Dunãre si Marea Neagrã de la nord la sud ?

De asemenea, si în acelasi context, nici un specialist în istoria României nu atrage atentia asupra altui “detaliu” primordial, si anume cã limba traco-dacicã este cu mii de ani anterioarã latinei (care apare abia în secolul VI î.e.n.) si cã, în consecintã, limba românã nu se trage din latinã, pentru cã, desi din aceeasi familie, existã istoric înaintea latinei, deci este o limbã proto-latinã. Latina se formeazã din etruscã si greacã, care, desi amîndouã indo-europene, sunt scrise cu un alfabet fenician, rãspîndit în lumea mediteranã a epocii. În plus, estruscii ei însisi erau o bransã a celtilor, coborâti în sudul Alpilor în jur de 1200 î.e.n. La rîndul lor, celtii erau o bransã a tracilor care migrau spre vestul Europei, si erau numiti ca atare, adicã traco-iliri pânã în secolul VI î.e.n., când se deplaseazã din Noricum ( Austria ) spre Alpii elvetieni, unde se numesc helveti.

Atâtea detalii ignorate despre originea, continuitatea, si însãsi existenta poporului român dau de gândit. Cine schimbã si interpreteazã istoria României?

În mozaicul de limbi si popoare de pe harta Europei, singurii care au o continuitate de 9000 de ani pe acelasi teritoriu, si o scriere de 7000 de ani, sunt românii de azi. Transilvania nu a fost maghiarã si nici nu putea fi când strãmosii maghiarilor de azi locuiau în nordul Mongoliei, sursã turco-finicã nu numai a ungurilor, dar si a bulgarilor (care nãvãlesc în România si în teritoriile Bizantine din sudul Dunãrii în secolul VI), a turcilor si a finlandezilor din zilele noastre. Hunii pãtrund în Europa pânã la Paris, Roma si Constantinopole sub Atila în secolul V, dar se retrag spre Ural pânã în secolul IX, când nãvãlesc din nou în Panonia, teritoriu ocupat la acea datã de daci liberi (80%) amestecati cu slavi (20%).

Poporul si limba dacã sunt deci cu mult mai vechi decât poporul roman si limba latinã, dar cele douã limbi erau foarte asemãnãtoare, si de aceea asimilarea s-a fãcut atât de repede, în câteva secole. Ovidiu, poet roman exilat la Tomis pe malul Mãrii Negre, nu numai cã a învãtat daca imediat, dar în sase luni scria deja versuri în limba lui Zalmoxis ! Invadarea Daciei, de fapt a unui coridor spre Muntii Apuseni, a avut ca scop precis cele 14 care cu aur pe care Împãratul Traian (de origine ibericã) le-a dus la Roma ca sã refacã tezaurul golit al Imperiului. Peste mai mult de 1000 de ani, dupã cãderea Constantinopolului sub turci în 1453, tributul plãtit sultanilor otomani va fi tot în aur, în formã de “techini”. Si tot în aur se plãtesc în ziua de astãzi anumite interese în România, dupã ce tezaurul national de 80 tone-aur a fost vîndut de Ceausescu la licitatie în Zürich si cumpãrat de Banca Angliei.
Cele 14, nu care romane ci milioane de români din afara României înteleg si simt acum, mai bine ca niciodatã, sensul versurilor transilvane “Muntii nostri aur poartã, Noi cersim din poartã-n poartã!”

În aceeasi ordine de idei, Imperiul Bizantin, care a durat mai mult de 1.000 de ani (330-1453), în timp ce Europa de Vest dormea sub jugul Bisericii Romane si a analfabetismului, este complet necunoscut pe aceste meleaguri. Cultura si civilizatia europeanã si-au mutat centrul de la Roma la Constantinopole în 330, când Bizantul devine capitala Imperiului Roman. Desi se studiazã istoria si limba Greciei antice, Imperiul Bizantin este nu numai complet ignorat în istoria Europei, dar chiar considerat “barbar” si “incult”. Nici un istoric elvetian nu a fost capabil sã-mi dea un singur nume de scriitor Bizantin, nici mãcar Ana Comnena !

Nimeni nu cunoaste aici cultura si civilizatia Bizantinã, religia ortodoxã (“ortodox” este în limbile occidentale un termen peiorativ), si cu atât mai putin istoria si traditia românã. Faptul, esential, cã analfabetismul nu exista în Bizant, dar exista în Europa de Vest în aceeasi perioadã este si mai necunoscut. Academiile “pãgâne” (socratice, pitagorice, orfice, druidice, etc.) au fost toate închise în secolul VI, iar când în cele din urmã universitãtile au început sã aparã în Occident în secolul XIII (Oxford, Cambridge, Padova) ele erau controlate de Biserica Romanã si studiau teologia. Numai cãlugãrii si clericii stiau carte, se îmbogãteau prin exproprierea de pãmânturi în favoarea mânãstirilor, si luau puterea în toate tãrile vestice, prin misionarism si prozelitism la început (prin teroare si Inchizitie mai târziu), pânã în secolul XI, când ultimul tinut liber, al vikingilor din Scandinavia , cade sub puterea Romei Papale.

Renasterea italianã apare ca o consecintã clarã si directã a cãderii Constantinopolui (1453), cu emigrarea în masã a savantilor Bizantini cãtre Italia. De exemplu, numai Cosimo de Medici primeste 5000 de savanti exilati din Bizant într-un singur an la Florenta, acolo unde în curând vor scrie Petrarca, Dante si Boccacio, si unde vor picta Michelangelo si Leonardo da Vinci.

Între timp, cultura Bizantinã este pãstratã si cultivatã în tãrile Române (de exemplu la Putna), care nu numai cã îsi pãstreazã autonomia fatã de Imperiul Otoman, plãtind-o în aur – ca de obicei -, dar voevozii români trimit anual aur în Grecia pentru a sustine mânãstirile ortodoxe (de exemplu la Muntele Athos).

În Occident, o scurtã istorie a României apare în 1943, scrisã de Mircea Eliade în englezã la Lisabona si publicatã la Madrid (“The Romanians, a Concise History”, Stylos, Madrid, 1943), si republicatã peste alti 50 de ani în România (“The Romanians, a Concise History”, Roza Vânturilor, Bucuresti, 1992). 

În timp ce prima istorie serioasã a Bizantului apare, tot în englezã, de abia în 1988 (Lord John Julius Norwich, “A Short History of Byzantium”, Penguin Books, London, 1988, 1991, 1995, 1997). Cu toatã bunãvointa lui de a reabilita “misterioasa” istorie a uitatului Imperiu Bizantin, din nefericire nici mãcar Lord John Julius, de la Universitatea din Oxford, n-a avut acces la texte Bizantine, pentru simplul motiv cã nu stie greaca, nici veche nici nouã.

În final, se pune întrebarea de ce nouã milenii, atestate arheologic, de civilizatie neîntreruptã pe teritoriul României sunt ignorate nu numai în Europa de Vest dar si în România ? Cu ce se ocupã istoricii români ? Si reprezentantii României peste hotare ? Cine promoveazã cultura milenarã a României ? Dacã dentistii, si nu profesorii de românã, vor sã facã scoli în românã la Geneva, sã nu ne mirãm dacã profesorii vor deschide în curând cabinete dentare în acelasi oras.*

În 1996, când am fost la Bucuresti pentru a face cercetãri în mitologia tracicã la Academia Românã, spre uimirea mea, mi s-a pus întrebarea de ce mã intereseazã tracii si dacii, când acesta era subiectul de predilectie a lui Ceausescu**, fapt pentru care subiectul trebuie acum total ignorat. La rândul meu, mã întreb ce conteazã 50 de ani de comunism în comparatie cu cele 9 milenii de istorie româneascã ?
 

Prof. dr. Maria-Luminita Rollé, Universitatea din Edinburgh, Academic Consultant in European Mytholgy

Dr. Daniela Stanoescu - (Material primit prin mail). 

in inima flacarii

"In aceasta lume, oamenii sunt asemeni celor trei fluturi din jurul flacarii unei lumanari. 

Primul s-a apropiat si a zis:
- Stiu ce inseamna Iubirea.
Al doilea a atins flacara usor cu aripile sale si a zis:
- Stiu ca focul Iubirii poate arde.
Al treilea s-a aruncat in inima flacarii si a fost mistuit.

Doar el a stiut ce este Iubirea cu adevarat."

Asculta Radio Vocea Sufletului

despre sinceritatea inocenta

"În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea."

"Aceasta curatie dumnezeiasca, desavarsita nu face numai sa trezeasca rusinea noastra, ea ne si atrage. Nu produce numai frica, ci si bucurie, caci despuierea fiintei noastre a descoperit o data cu pacatul si ceea ce este bun in noi; a trezit vointa noastra de a ne curati de pacat pentru a placea constiintei divine. Ne simtim fericiti pentru ca Dumnezeul cel Sfant ne-a dat posibilitatea de a ne curati, de a iesi din rautate; putem parasi somnul pentru o existenta vie, scoasa din izvorul intregii existente, persoana lui Dumnezeu in ardoarea iubirii Lui. Ne simtim fericiti pentru ca Dumnezeu cel Sfant nu ne-a alungat definitiv, ci a trezit in noi dorinta de a ne curati. Ne simtim fericiti pentru ca suntem despovarati de o greutate purtata inconstient si eliberati de o piedica in calea vietii noastre depline. Ne simtim fericiti pentru ca nu mai jucam un rol lipsit de sinceritate care ne face sa nu ne mai recunoastem si sa nu mai avem curajul de a fi noi insine de teama de a nu fi data in vileag rautatea noastra.

De aceea, fiinta noastra se gaseste eliberata pentru o viata adevarata intr-o comunicare reala. Cei care se simt iertati de constiinta lui Dumnezeu si eliberati de starea de pacat au indrazneala (parrhesia) inaintea lui Dumnezeu si a semenilor, au constiinta deschisa si o mare libertate in relatii; nu exista nimic temerar in aceasta, doar sinceritatea inocenta a copilului care nu se simte atins de pacat. E o eliberare imprimata de o mare incredere deopotriva in Dumnezeu si in semeni: omul iese din sine si se lipeste de Dumnezeu si de ceilalti; in acest fel, Dumnezeu si semenii ii deschid usa lor. Sfantul este departe de indoiala care il inchide pe om in el insusi. Indrazneala nevinovata a curatiei si a increderii este mijlocul unirii."   

Dumitru Staniloae, Rugaciunea lui Iisus si experienta Duhului Sfant

Dumnezeu sa ne ajute!

daruri si chemari

Dupa "Sfantul Inchisorilor" a ajuns la mine o alta carte... 

Nu mai am niciun dubiu! Energia acestor carti vorbeste cu noi. Sfintii se pogoara din inalturi si ne mangaie ingaduitor fruntea in vreme ce incercam sa deslusim cuvintele lor. Rugandu-se pentru noi, aprind lumanari in intunericul inimilor noastre. Nu se poate altfel! Nu ai cum altfel sa te infiori pana in adancuri si sa simti cum patrunde in mintea si in inima ta o scanteie de lumina! Nu ai cum altfel, nu ai cum... Se indura Ei de noi, caci Ei sunt cei care au invatat blandetea, gingasia, smerenia, iubirea...

"Intamplarea" prin care cartile ajung la noi, momentul exact, dar exact in care ele ajung... felul cum lucreaza Dumnezeu... nu cred ca pot sa vorbesc despre asta! Incep tot mai mult sa-l inteleg pe Blaga, nu intamplator numit Poetul Luminii... La ce sa strivim corola de minuni a lumii? La ce sa ucidem cu mintea tainele ce le-ntalnim in calea noastra, in flori, in ochi, pe buze ori morminte? Lumina altora sugrume vraja nepatrunsului ascuns in adancimi de intuneric... eu vreau doar sa sporesc a lumii taina...caci eu iubesc si flori, si ochi, si buze si morminte... 

Mai jos, din "Rugaciunea lui Iisus si experienta Duhului Sfant"- Dumitru Staniloae:

"Dar cuvintele Sfintei Scripturi au putere asupra noastra atunci cand le simtit drept cuvinte ale lui Dumnezeu pe care ni le adreseaza in momentul citirii. Atunci prin ele il intalnim pe Dumnezeu Insusi, ne simtim atinsi de chemarea Lui potrivit cu imprejurarile si nivelul nostru duhovnicesc. Atunci in aceste cuvinte descoperim o mare putere si un sens mereu nou. Astfel citirea se uneste cu rugaciunea. Trebuie sa-i cerem lui Dumnezeu sa ne deschida interiorul cuvintelor, facandu-se El Insusi transparent si simtit in ele. De aceea Isaac Sirul recomanda: Ia seama, omule, la ce citesti. Caci de nu te vei nevoi, nu vei afla. Si de nu bati cu caldura si de nu bati la poarta neincetat, nu vei fi auzit."

"Dar daca meditatia ni-L descopera pe Dumnezeu in cuvintele Scripturii, ea ni-L descopera si in lucrurile lumii. Caci toate cuvintele Sfintei Scripturi nu ne vorbesc despre Dumnezeu in Sine, ci despre legatura Sa cu noi prin intermediul lucrurilor lumii si al aproapelui nostru; astfel, cuvintele Scripturii ne vorbesc despre lucrurile lumii, ni le reveleaza ca pe fapturile lui Dumnezeu pe care El nu inceteaza sa le sustina. Cuvintele Scripturii si lucrurile lumii, inclusiv persoanele apropiatilor nostri si propriile noastre persoane, cu gandurile si problemele lor, se afla intr-o legatura indisolubila intre ele si cu Dumnezeu: toate sunt intr-un anume fel adresate constiintei noastre si date ei ca tot atatea daruri si chemari ale lui Dumnezeu, prin care imprejurarile mereu schimbatoare ne solicita sa ne aratam modul nostru de vietuire dupa voia lui Dumnezeu. Astfel, suntem chemati sa ne maturizam fiinta noastra, sa sporim duhovniceste spre o intelegere mereu mai deplina a bogatiei gandirii divine si a profunzimii iubirii lui Dumnezeu fata de noi;"

"Noi nu ne putem curati privirea, deci imaginile lucrurilor si persoanelor si relatiile noastre cu ele, daca nu ne curatim propria noastra persoana. Nu-i putem darui lui Dumnezeu lucrurile noastre, daca nu ne putem darui pe noi insine. Este un lucru de prima importanta ca in tot ceea ce facem sa ne vedem pe noi insine cu referire la Dumnezeu, sa fim mereu constienti de aceasta dimensiune profunda si tainica a persoanei noastre. Si aici ne vine in ajutor Dumnezeu Insusi venind aproape de noi, asumandu-si umanitatea si daruind-o Tatalui."

dinlauntrul nostru

"Toti umblam dupa fericire. Toti o dorim, toti o cautam. (...) Intru direct in intimitatea inimilor voastre si va spun: cautati fericirea in sufletele voastre. Nu o cautati in afara voastra. Sa nu asteptati fericirea sa vina din alta parte decat dinlauntrul vostru, din sufletul vostru, unde salasluieste Hristos. Daca veti astepta fericirea din afara voastra, veti trai deceptii peste deceptii si niciodata nu o veti atinge. Va spun atat; cautati iubirea si traiti-o cu multa smerenie. (...) Cine implineste Cuvantul lui Hristos realizeaza maximum, Totul!"

Valeriu Gafencu, 15 mai 1946, din cartea "Sfantul Inchisorilor"

Dor de Eminescu

 "În zădar în colbul şcolii,
Prin autori mâncaţi de molii,
Cauţi urma frumuseţii
Şi îndemnurile vieţii,

Şi pe foile lor unse
Cauţi taine nepătrunse
Şi cu slovele lor strâmbe
Ai vrea lumea să se schimbe.

Nu e carte să înveţi
Ca viaţa s-aibă preţ —
Ci trăieşte, chinuieşte
Şi de toate pătimeşte
Ş-ai s-auzi cum iarba creşte."

Mihai Eminescu - "In zadar in colbul scolii"




film preluat de pe:  Eminescu si culisele unui asasinat politic

 Asculta  Radio Vocea Sufletului

Intelepciune si Traditie

Înțelepciune și Tradiție - Mărturii despre Daci from Romanian Letters on Vimeo.

Asculta Radio Vocea Sufletului

sufletul trebuie sa se linisteasca

 
Aud tot mai des celebra propozitia in care am crezut si eu o vreme: 

"nu trebuie nimic!".

Si nu stiu de ce, dar sufletul meu, dupa ce a trecut prin anumite trairi, se intreaba tot mai des in ultimul timp:

"dar daca trebuie totul?!"

Astazi am vazut pe cer Floarea vietii... 
Si, cu lacrimi in ochi, m-am intrebat iar:

"dar daca trebuie totul?!"

Sper ca nu va veti poticni de limitele anumitor cuvinte si veti incerca sa deslusiti trairea din spatele lor... :) Mi-e foarte dor de Sambata... Si de Izvor. 

sub becul cel mai puternic

"M-am asezat sub becul cel mai puternic
ca sa ma vezi si sa stii:
sa nu poti spune vreodata
ca ti-am ascuns stângaciile mele,
asimetriile si zonele imperfectiunii.

Fiecare sarut a fost definit.
Fiecare îmbratisare, sarbatorita prin idei.
Atât de limpede îti stau în fata,
încât îmi poti vedea durerea si bucuria,
ca pe doi pesti, în doua nuante de-albastru,
înotând în cristalul trupului meu."


Nina Cassian- "Limpede"

Asculta Radio Vocea Sufletului