pe pleoapele pline de stele

laura plus maria egal... ?!?

orele se scurgeau pe pereti ca o igrasie a gandului-glasului

ochii cei nespalati indemnau inspre infinitul prapastiei

dimineata tremura, sfartecata, pe cararea Ghimpelui- Aschiei

- scoate sabia, a zis Ingerul meu

mai apara-ti si tu viata, ne-Toato!

- scoate-ti sabia si joaca-te cu ea cum ai juca sotron pe un camp 

cu o fetiscana neghioba.

umbrele, palidele se prefaceau a nu intelege decorul-

umbrele, palidele, nu puteau tolera 

A si Morul-

o, putinta a mea de a innopta desteptarea

o, neputinta a spaimei de a ma stii iar si iar, 

fata in fata cu domnul cel Agresorum

- scoate sabia, nu pleca! a spus daimonul, aparatorul

- scoate sabia, lupta-te iar, fie si numai de dragul humorului

am scos sabia, 

insa din frunte inca ii picura sangele trecutelor fapte-

am scos sabia,

insa in inima lui am auzit ragetele unei fiare turbate

- pune sabia la locul ei! mi-a spus Ingerul cu cei sase ochi

am sa-ti spun o poveste...

- pune sabia la locul ei! a spus daimonul meu

am sa-ti inventez o nepieritoare de veste

- tu vezi si auzi Ne-vazutul, ne-toato!

- tu vezi si auzi Re-nascutul, desteapto!

uite aici amintirea Povestii, a spus

o sa-ti tina de aripi!

uite aici nemurirea Povestii, a spus

o sa-ti fie chemare!

uite aici, sarpele ce l-ai visat! sa inveti de la el-

uite aici, dorul celui imbratisat! (sa ramai o vreme in el-)

uite aici, vezi, Fiinta!

ai primit ceea ce n-ai sperat pentru ca ai pus spada in teaca!

uite aici, prietenii cei mai vitali decat ingerimea

uite aici, imblanzitorul sufletului tau zbuciumat-

sa-ti reamintesca viata- plutirea.

am inchis ochii-

cususe un vis daimonul meu pe pleopele pline de stele-

si mi s-a facut dor de noaptea aceea

cand ne vizitasera niste iele-

cand fricile se facusera mici si ne-am trezit dintr-o data

brate in brate

cand randuielile cele dogmatice se prabusisera

si-am resimtit iarasi, pret de o clipa

Viata in Oase

cand ne pitisem unul intr-altul pana la sufocare

cand ritualuri stravechi renasteau intr-un fel de purificare-

si-am plans de dorul dorului

unui vis care nici n-a inceput sa se nasca-

caci, Doamne, Doamne, sabia ce-as mai fi scos-o din teaca...

in adancul nostru

"A fi in acord cu Fiinta nu inseamna a fi intr-o stare de perfectiune. A vrea sa atingi perfectiunea este o eroare pe care nu trebuie sa o comita cel aflat pe cale. Adevarul nostru este adesea destul de mizerabil in raport cu idealul nostru. 

A fi unit cu transcendenta nu inseamna ca realizam de o maniera perfecta "ceea ce trebuie sa fie un om", ci inseamna A AVEA PUTEREA DE A NE VEDEA in adevarul nostru de moment. 

Transcendenta nu se manifesta cand depasim adevarul uman, CI TOCMAI ACOLO UNDE RECUNOASTEM acest nivel uman, atunci cand recunoastem slabiciunea noastra."

"In umbra se dezvolta agresiunile non traite, dorintele interzise, invitatiile refuzate. Si se construieste un comportament constient care se diferentiaza de realitatea noastra pe planul inconstientului.  UMBRA reprezinta obstacolul, prin excelenta, care impiedica Fiinta noastra esentiala sa se realizeze. Bineinteles, daca fiecare si-ar lasa Umbra sa iasa, nu am mai putea trai in comunitate. Ceea ce trebuie sa avem in vedere, traind in comunitate, este sa progresam in realizarea interioara si sa nu ne indentificam cu o structura de comportament."

"Nu este vorba deci de a arata totdeauna ceea ce simtim, ci de a FI CONSTIENTI de ceea ce traim IN ADANCUL NOSTRU."

K. G. Durckheim, Centrul Fiintei