prabusita pe solul inaspritului veac
decojesc amintirea celui cal 'stamparat
nechezatul si urma picioarelor reci
radacina si vina ierburilor de veci
nevoind a-nvata usurarea dintai
si-a tacutului grai dintr-un vast legamant
sarutand, rand pe rand, cate-un ham dezlegat
am aflat, desfacut- graiul cel mult uitat
pe carari mai pasesc alergand, descantand
prin paduri de nomad ma hranesc din cuvant
din taceri mai apoi si din dorul de ploi
mai sfios, mai duios, deseori mai natang
am visat tulburand spice albe de vant
impletind intreit cursul apelor-gand
sa-ti imbun, as fi vrut, deznadejdea-ntr-un vers
sa-ti trezesc, nopti la rand, utopii din eres.
pe poteci mai pasesc alergand, descantand
spre poienile reci, printre Umbre arzand
buruieni din adanc, amintiri din mormant-
sa-mi retez parul lung, sa-l sadesc in pamant.
si sa-l cresc fara spini, sa ti-l darui, copil
el sa-ti tina de cald, sa te-ntoarca in Prag
prin abisuri de gand ne-am facut legamant-
din fuiorul de vis: punte peste abis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu