mi-e-n somn o geana de plumb adormit
as vrea sa incerc lunecarea
spre stramta chilie a ceasului greu
cand ochiul- de vis aburit-
va sfinti in cele din urma odihna
plecarea-
visul e aidoma paltonului-trup
intors pe partea celalalta
si nu-i intuiesti petecul stramt-
mirosul uzat-
captuseala de har
profanata-
hai, intinde-te
uita o clipa de tine
priveste in adancul celui ce- surprins-
din lumini se aprinde
sfiosul neprihanitul
de dincolo de ochiul obosit
un indemn reinvie
si-n fiecare inspiratie a mea
doar darul sa-l privesc
uitand de marginime
iata oul fecundat
ma aflu in plina gestatie
mangai pruncul pregatit sa se nasca
si-l indemn sa aiba curaj sa-si divida -dupa expulzare-
rasa cea casta
parca ii recunosc mirosul
atat de familiar
asa trebuie sa miroase lumina
a negraire
a tagada
a viata
ca si cand, inchizand ochii
te-ai redescoperi pe tine prunc nenascut
dintr-o data
astfel simt somnul visarea
mereu-
Maria, trezeste-te!
am nevoie de tine aici!
si incep din nou si din nou si din nou
alta viata
6 ianuarie 2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu