ai sa mai umbli o vreme printre oameni
cu masca stiutorului pe fata
ai sa-ti mai legi pensula clipei de retina ochiului
incercand sa captezi nuanta pulsului
din aurora cea boreala
insa tainica surpriza a vietii
te va surprinde mereu
ai sa intorci iarasi globul acela fragil
credea-vei ca va ninge perfect
peste orasul de seara
insa iubirile iti vor iesi in cale mereu
si te vor striga pe nume
iarasi si iarasi
unde crezi ca te poti ascunde
de mustrarea copilului care-i in tine pitit?
oare ai sa-ti mai doresti
sa-ti intinzi mainile peste poteci
pentru ca pruncii desculti sa paseasca in siguranta?
pana intr-o zi cand ai sa te opresti
pana intr-o zi cand cineva are sa te opreasca
o femeie craiasa, un copil intelept
sau poate chiar pasarea cea maiastra.
si cand ai sa privesti mai atent
vei vedea ca tarana esti si tu in cele din urma
si poate ca atunci n-ai sa te mai impotrivesti
numai ca peste tarana
sufla-va iarasi un Suflu
surpins fi-vei mereu si mereu
