susurul sangelui
apa adancului
crugul cetoaselor vene
glasul pamantului
pecetea vesmantului
ritmul stramosestilor gene
o muzica din care nu stiam ca fac parte
cuvanta in mine
un glas necunoscut pe de-a-ntregul trezeste seara de seara
o amintire
aud ganduri pe care refuz sa le simt-
arareori plang lacrimi care potolesc setea de razbunare a fratelui vant
iar cel mai adesea pasesc cu talpa pe carbunii aprinsi
ai celui mai invinuitor gand
si nimeni de n-ar judeca
pe nimeni-
caci n-avem cunostinta de imperiul cel nevazut
din care cerbii cei insetati se adapa
mai inspre seara, mai inspre amurg
si nici de vulpile cele sirete
pregatite sa-ti strecoare in ritmul povestii
o inasprire
o invrajbire
o impovaratoare corvoada
si totusi-
cand ma scufund acolo
in ungherul cel mai saracacios al inimii mele
aud inima unei alte fiinte
ce-n fiecare dimineata se trezeste
si-n fiecare dimineata bate toaca
si-n fiecare dimineata pot deslusi acolo, daca ma scufund-
o sfanta tainica
liturghie
numai noaptea-
numai noaptea, ceea ce aud
nu mai poate fi pus nicidecum in cuvinte
intinerim instantaneu
cand izvorul curcubeului de viata neinceput
picteaza surasul cel bland al lui Dumnezeu
pe ridul din fasa-nasprit de prea multa durere
ce ni se scurge
din rana
caci intre o poveste si-o amintire
ne mai ramane in acest prezent uituc
doar dreptul la taina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu