undeva, in prezent

Se adevereste VISUL asta: UNDEVA, IN VIITOR. Fascinating...

Cu amendamentul ca visul e acelasi, interpretarea e alta. E normal sa fie asa, nu? Adica, iti dai seama pe parcurs, cand pui piesele de puzzle cap la cap cine, unde, ce si cum...
Trecutul nu vine peste noi asa, facand pe niznaiu'. Daca flama lui e atat de mare, ar fi de-a dreptul hilar sa ne vina ideea de a incerca sa o acoperim cu niscai niznaiala :))) A ramas acolo ceva esential de rezolvat. De exemplu: a iubi fara conditionare?! :) A iubi asa cum ingaduie cerul (ca tare-mi place expresia asta, nu-mi mai amintesc unde am auzit-o pentru prima data). Bineinteles ca l-am visat azi-noapte, adica, cum sa-i scriu tocmai lui o poezie si el sa nu raspunda: prezent! Si am inteles UNDE anume am gresit... Si acum stiu, inteleg de ce in vis radea si zicea: "cred ca vrea inapoi!" Si am mai inteles ca cel tanar nu era el. Adica, astazi sunt sigura de asta.

E incredibil, simt tot mai des cum ni se da sansa sa ne modificam trecutul. DA, exact, trecutul. Cum? Simplu: iubindu-l in clipa asta, aici si acum! In felul acesta ar fi bine sa ii iubim pe fiecare dintre cei care ne-au intersectat cararea, destinul, drumul. Indiferent de ce ne-am facut unii altora in trecut. Si visul de azi-noapte e cheia! E incredibil, daca ar fi un simplu vis, fir-ar sa fie... dar intotdeauna e mult mai mult! Atat de real, de sfasitor, de simbolic... Toate ziua am simtit imbratisarea aceea. Nu simt nevoia sa spun mai mult. Simt doar ca cineva, de care mi-e foarte drag, ma ajuta enorm de mult. Eu intuiesc ca e tocmai tanarul acela din vis, daca in vis tanar mai poate sa insemne si cineva pe care l-ai reintalnit de curand. Vreau sa-i spun ca stiu ca face asta si ca-i multumesc! Din intreaga mea inima... Atat, deocamdata.

In rest, toata ziua am avut pe fata un zambet care credeam ca s-a pierdut in negura timpului. A fost o zi atat de frumoasa. Si ninsoarea aceasta, care s-a pornit la sibiu a fost atat de magica. Si am zambit mai ales cand fulgii imi atingeau obrajii... si m-am gandit ca ma simt de parca m-ar mangaia tocmai Poetul... Nu, nu va mai exista o singura zi in viata mea in care sa ninga si eu sa nu ma gandesc la Esenin... M-am intors in Prezent! AICI e astazi locul meu. Bine v-am regasit, dragii mei. Nu, eu acolo nu ma mai intorc! Pemtru ca toti cei pe care ii iubesc sunt AICI :)
E bine, e magic, e frumos, ESenin...

"Învârtejite frunze se destrama
Căzând, din apa iazului să bea,
Precum un stol de fluturi de aramă,
Ce-n agonie zboară către-o stea

Iubesc această seară, când pământul
De inimă mi-l simt apropiat.
Când poalele mestecenilor, vântul,
Până la umeri, sus, le-a ridicat.

În suflet şi pe vale e răcoare,
Amurgu-i turmă vânătă de oi.
La marginea grădinii foşnitoare,
Se singe-un zvon de zurgălăi vioi.

Aşa de treaz, eu încă niciodată
N-am ascultat ce spune trupul meu.
Ce bine-ar fi, ca salcia plecată,
În iazul roz să mă răsfrâng şi eu.

Pe-un stog, zâmbind, ce bine mi-ar fi mie,
Cu luna-n ochi, un pai să mozolesc...
Pe unde eşti tu, simplă bucurie,
Ca mult iubind nimic să nu doresc" S. ESENIN

UPDATE: merita sa cititi ACEST ARTICOL. Tocmai l-am terminat de citit si eu :)

Asculta Radio Vocea Sufletului