"O familie alcatuita din cinci persoane se bucura de o zi de vancata pe plaja. Copiii faceau baie in ocean si construiau castele de nisip. Subit, de ei s-a apropiat o batrana de statura mica. Parul ei alb era fluturat in vant, iar hainele ii erau murdare si rupte. Femeia vorbea singura si arunca lucruri aruncate pe plaja pe care le strangea intr-un sac. Parintii si-au chemat copiii si le-au spus sa se fereasca de batrana. Cand aceasta a ajuns in dreptul lor, aplecandu-se din cand in cand ca sa culeaga obiecte, ea le-a zambit copiilor, dar nimeni nu i-a raspuns la salut. Peste cateva zile familia a aflat din ziare ca femeia respectiva a dus intreaga viata o adevarata cruciada, adunand cioburile de sticla de pe plaja pentru ca cei mici sa nu se taie in ele. " Anthony de Mello, "Rugaciunea broastei"
Asculta RADIO VOCEA SUFLETULUI
Suna frumos, dar, ca la varza, există foi dedesubt...
RăspundețiȘtergereNe place s fim mintiti frumos, ori barim sa ne fie ocultate felii din realitate.
Ghici cum arata batrina la ai ei 20 de ani?
Totodată, oare ce trauma a condus-o la asa gesturi, de a curata plaja de cioburi, "ca sa nu se taie aia mici" (ăia marii pot sa se taie linistiti, nu?).
am incredere in batrana, chiar ma gandeam ca e ceva spre care m-as indrepta si eu la un moment dat (ca tot imi doresc sa ma mut pe malul marii). :))) Traume avem cu totii si incepem vindecarea lor cand privim catre interior si judecam mai putin ce vedem in afara, zic eu.
ȘtergereCred ca cei mari deja si-au dezvoltat (datorita 'cioburilor' ascunse in lumea-nisip) o oarecare atentie si un scut de protectie pe masura, asa ca nu se vor "taia linistiti" crede-ma pe cuvant! Dar nici nu se vor arunca in joaca precum copii cei curati care, chipurile, nu sunt constienti inca de pericole. Si probabil ca datorita acestei batranici (care probabil o fi aratat ca mine la 20 de ani) acesti copii vor simti ca pot sa aiba incredere in lumea-nisip si poate ca cei inteligenti, dupa ce vor citi povestea asta, nu-si vor mai arunca 'cioburile' cu atata neglijenta acolo unde e doar nisip fin. Eu nu vad nicio varza, dar zicea un cunoscut Parinte ca asa e lumea, cum ne sunt gandurile :) Apropo de psihologia cea pura, haha. O zi frumoasa, prietene.