"Inimile noastre trebuie sa le supunem cuiva, si daca le supunem cuiva din lume, acest lucru ne poate aduce vatamare. Noi toti cautam iubire vesnica si neschimbatoare, pace fara de sfarsit, si cine poate da toate acestea, nu ni le poate da nici mama, nici tatal, nici fratele, nici sora. Toti acestia ne pot parasi, dispretui si respinge. De ce? Pentru ca noi toti suntem limitati si in timp si in spatiu si toti ne aflam in lupta cu puterile de sub ceruri care neincetat ne intineaza gandurile. Asadar, toti cei carora ne supunem inimile noastre, toti acestia ne pot parasi, ne pot rani. Duhurile cele rele strecoara in dragostea noastra curata, dumnezeiasca ganduri si cauta sa ne inrobeasca. Iubirea dumnezeiasca este nesfarsita, atotcuprinzatoare, iar noi existam, fiintam, vietuim marginiti, inrobiti nu numai de fiintele vii, ci si de lucrurile moarte, fara viata, care sunt fara valoare. Inima noastra este inrobita de lucrurile lumesti iar daca cineva i le rapeste, acesta sufera. Numai in Dumnezeu putem avea o dragoste deplina, mai intai cu Dumnezeu si abia apoi cu rudele si semenii nostri."
Parintele Tadei- Cum iti sunt gandurile, astfel iti este si viata
asculta Radio Vocea Sufletului
Imi place foarte mult cum este explicata prima dintre cele zece porunci. "Sa-l iubesti pe Dumnezeu mai mult decat pe tine insuti". Caci in cazul in care te iubesti pe tine insuti poti sa confunzi iubirea de sine cu iubirea imaginii tale, asa cum poti sa confunzi iubirea fata de alti oameni cu iubirea falsa, acea iubire care te face "sa-ti supui inima altora". Dar, daca ai ca reper iubirea pentru Dumnezeu, atunci poti iubi orice pe lumea asta.
RăspundețiȘtergerem-am gandit foarte mult la aceste aspecte: nestatornica iubire a oamenilor vs Iubirea nemasurata a lui Dzeu. Si e foarte frumos ca am descoperit aceste cuvinte acum, pentru ca intuiam ca imi scapa ceva esential: tocmai 'legatura', ca sa zic asa. :)
Ștergere