Ne explica tot Esenin cum sta treaba cu focul care ne parleste:
"Doamne, azurul fara fund
E poate pantecu-ti rotund
Si soarele, buric de aur
Cu care vezi si munti si plaur.
Vrei tu-n carlige sa ne prinzi
De stele, cand te uiti spre noi?
Intr-ale lacului oglinzi
Luceferi blonzi desfoi, desfoi.
O plasa mica de pescar
Nicicand nu prinde somnul mare.
Tu nu ma vei tari-n navod
Spre casa-ti nalucita-n zare.
Daca te bizui, vino gol,
Tulbura apa cu namol,
Si rasaritul, vasc si smoala,
Arunca-mi-l pe cap din poala.
Fa buza focului sa arda
Pacatul din lumescu-mi trai
Si-abia atunci, cu-n varf de barda
Da-mi aripi, sa ma urc la rai."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu