motto: "Mi se spune poet? Nu ţine seamă:/ Eu şi-n cântece-s tot huligan."Iar am reusit sa cad din starea de gratie... Dar cu folos... Da, un fel de DAR. :)
Cred ca Esenin poarta partea lui de vina. Cu limba lui cu tot! Rezoneaza puternic cu un trecut mai zbuciumat, ca sa zic asa. :) Dar un zbucium cu rost, nebun, frumos, fara de care viata mea nu ar mai fi viata mea. Fara de care eu nu as mai fi eu.
Ah! cate nopti hoinaream cu trupa de teatru, cu chitarile in spate, prin nopti adanci pline de dor si zapada... Si exista doar un moment, un singur moment in noapte cand cineva indraznea si zicea: "Focul vanat". Si nu stiam, niciodata nu stiam daca sufletul va zice: bine! sau va sopti discret: in noaptea asta- Focul Vanat- nu! Si daca se intampla ca sufletul sa ne surpinda si sa ne trezim pur si simplu deja in mijlocul atmosferei cantecului, muream cate putin cu fiecare vers. Si ziua de maine era alta, cumva, mai usoara cu un minigram de sare. Cu fiecare acord pe cord, cu fiecare zare ce uita sa ne doara- mai usoara. Cumva spre zori era momentul cel mai potrivit.
Esenin m-a pus fata in fata cu mine, cu propriile-mi tradari, cu propriile-mi vise, cu propria-mi frumusete, cu propria-mi nebunie... Si m-a enervat. Esenin nu e un galant, e un vagabond, e un golan! Dar e un huligan nobil. :) Unul care iti ia mintile, dincolo fiind. Nu avea cum sa traiasca mai mult decat a trait. El a inteles asta, poezia lui tainuieste si lamureste, deopotriva, cum ca el ar fi inteles asta. Probabil de cand a scris acea prima poezie la noua ani.
A inteles rostul acestui zbucium. A-ti privi in ochi slabiciunea, geniul, sensibilitatea, violenta... a te lua la tranta cu mastile tale de om cuminte care nu-ti ingaduie sa te cunosti pana in adanc. A forja, a forja si a forja... si apoi, vorba celuilalt poet, a sapa adanc, adanc, pana dai de un alt cer, de alte stele si acolo, intre ele, de alt pamant... de alt pamant...
Esenin! Mi-a smuls masca! Esenin mi-a smuls-o si m-a enervat. Apoi mi-am amintit: la ei, la acesti nebuni nobili, la acesti Pacalici sunt cheile mele. Si pentru asta ii iubiesc nespus! Ei sunt singurii care au curajul sa ma iubeasca exact pentru ceea ce sunt! Pentru fricile mele, pentru neputintele mele, pentru slabiciunile mele, pentru visele pe care le-am uitat! Nu pot sa ma indragostesc decat de golani din acestia. Pentru ca in ochii lor ma vad mereu asa cum sunt cu-adevarat! In ochii lor SUNT si atat! Nu sunt cumva, nu sunt un om frumos, sau urat, destept sau idiot, talentat sau mai putin talentat, cuminte sau bogat sau sau sau. In oglinda poeziei lor ESTI. Nu poti sa cazi din A FI. Nu ai cum! In schimb, poti sa cazi de oriunde altundeva.
M-am obisnuit sa fug de cei care vor sa creada despre mine ca as fi perfecta. Ma cocoata acolo doar pentru a ma privi cum cad- atunci cand cad! Asa ca, am sa ii avertizez inainte:
"un bandit si-o pramatie sunt si eu la o adica
semintie de ses, spita de hoti de cai". Esenin
Asculta RADIO VOCEA SUFLETULUI.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu