"Lumina lumineaza-n intuneric si intunericul n-a biruit-o!"
joi, 31 decembrie 2009
An Nou plin de Lumina
Cu drag si dragoste, va doresc un An plin de Lumina si Iubire, pace in suflete si in case, bucurii si vise nobile implinite! Lubileah
Unui prieten minunat!
Vreau sa multumesc unui prieten drag, pentru ca mi-a trimis un mail care m-a ridicat direct in Cerurile cele Inalte...
Am ajuns ieri in sibiu destul de tarziu, epuizata si obosita, aproape stoarsa de enrgie! De fapt, parca pe tren am inceput sa ma simt mai bine, parca am reusit sa rup un lant foarte greu care ma tot tragea spre adancuri. In fine, datorita Jurnalului Fericirii m-am linistit destul de mult, dar tot epuizata ma simteam, chiar daca impacata si fericita!
Deschid mailurile, aceleasi mailuri, aproape nimic special... trec la urmatorul si la urmatorul si deodata... Coruri de Ingeri in urechile mele, ca nu pot sa-i spun altfel sentimentului acestuia de Inaltare. :) Un mail care coborase din Inalturi fix in casuta mea inca rece. Un mail care, odata deschis, am simtit ca nu pot sa-l mai inchid si nici nu l-am inchis... la fel si cu linkurile pe care le cuprindea! Le-am lasat deschise pe leptop si asa voi face si in seara aceasta :) Nu am sa spun mai mult, nu stiu de ce, poate e bine poate nu e bine, dar cred ca e o informatie care, cu siguranta, ajunge acolo unde trebuie sa ajunga, Lumina ei albastra si aurie poate sa ajunga si ajunge acolo unde crede ca e inteleasa si primita cu tot sufletul!
Multumesc, prieten drag, ca te-ai gandit si la mine, aveam atat de multa nevoie sa vad ceea ce mi-ai trimis! Pentru ca, o vreme, oriunde intorceam capul nu mai vedeam decat durere si oameni care si-au pierdut de tot bucuria si speranta! Cate lacrimi am varsat in aceasta perioada numai Ingerul meu stie, ce zi incarcata am avut pana cand am deschis acest mail care, credeti-ma, pe mine m-a spalat de toate grijile si durerile acumultate in ultimul timp.
Astazi pot intra in nou an curata, spalata, cu speranta in suflet! Cu o asa de mare speranta, incat ceea ce ieri rezona puternic in mine, astazi rezoneaza inzecit, datorita acestui mail!
Multumesc!
Am ajuns ieri in sibiu destul de tarziu, epuizata si obosita, aproape stoarsa de enrgie! De fapt, parca pe tren am inceput sa ma simt mai bine, parca am reusit sa rup un lant foarte greu care ma tot tragea spre adancuri. In fine, datorita Jurnalului Fericirii m-am linistit destul de mult, dar tot epuizata ma simteam, chiar daca impacata si fericita!
Deschid mailurile, aceleasi mailuri, aproape nimic special... trec la urmatorul si la urmatorul si deodata... Coruri de Ingeri in urechile mele, ca nu pot sa-i spun altfel sentimentului acestuia de Inaltare. :) Un mail care coborase din Inalturi fix in casuta mea inca rece. Un mail care, odata deschis, am simtit ca nu pot sa-l mai inchid si nici nu l-am inchis... la fel si cu linkurile pe care le cuprindea! Le-am lasat deschise pe leptop si asa voi face si in seara aceasta :) Nu am sa spun mai mult, nu stiu de ce, poate e bine poate nu e bine, dar cred ca e o informatie care, cu siguranta, ajunge acolo unde trebuie sa ajunga, Lumina ei albastra si aurie poate sa ajunga si ajunge acolo unde crede ca e inteleasa si primita cu tot sufletul!
Multumesc, prieten drag, ca te-ai gandit si la mine, aveam atat de multa nevoie sa vad ceea ce mi-ai trimis! Pentru ca, o vreme, oriunde intorceam capul nu mai vedeam decat durere si oameni care si-au pierdut de tot bucuria si speranta! Cate lacrimi am varsat in aceasta perioada numai Ingerul meu stie, ce zi incarcata am avut pana cand am deschis acest mail care, credeti-ma, pe mine m-a spalat de toate grijile si durerile acumultate in ultimul timp.
Astazi pot intra in nou an curata, spalata, cu speranta in suflet! Cu o asa de mare speranta, incat ceea ce ieri rezona puternic in mine, astazi rezoneaza inzecit, datorita acestui mail!
Multumesc!
Explicatie catre Myself
Incredibil ce citesc in aceasta clipa:
"Aceasta eclipsa este o continuare a evenimentelor care au avut loc in viata noastra in luna iulie , daca ati incercat sa puneti capat la ceva dar inca nu ati reusit atunci aceasta energie vine sa va ajute sa terminati pentru totdeauna cu ceva din trecutul vostru care va bantuie si nu va lasa sa traiti in accord deplin cu destinul voastru."
Pe mine m-a ajutat tare mult acest articol minunat:
http://adriana-astro.com/
"Incheiem anul 2009 cu o Eclipsa de Luna in Rac gradul 10:14, vorbim de o eclipsa ce se formeaza in faza de Luna Plina in apropierea nodurilor lunare adica, Luna in Rac gradul 10:14 este in opozitie cu Soarele in Capricorn gradul 10:14 iar axa Nodurilor Lunare –Nodul Nord in Capricorn gradul 21:04 in opozitie cu Nodul Sud in Rac gradul 21:04.
Este o eclipsa de Luna asociata cu Nodul Sud lunar in Rac ceea ce arata o intoarcere spre trecut , o accentuare a trecutului nostru , fiind asociata ce mai adesea cu sfarsituri emotionale, pierderi de tot felul, poate lucra ca un “cutremur” emotional atat in bine cat si in rau, poate aduce evenimente dramatice sau poate aduce o oportunitate, o noua iubire, o noua “ relatie”, tot ce hraneste sufletul nostru este energizat in aceasta perioada..
Eclipsele de Luna sunt puternic orientate spre relatii , crize in relatii dar nu neaparat in rau, de multe ori energia eclipsei poate actiona ca o informatie importanta , o inuitie , un gand ce ne pot ajuta sa intelegem de ce ne este rau alaturi de o persoana si atunci plecam fara prea multe suferinte sau putem realiza brusc cat de importanta este o persoana in viata noastra si atunci suntem deschisi spre transformare tocmai de dragul persoanei respective.""Aceasta eclipsa este o continuare a evenimentelor care au avut loc in viata noastra in luna iulie , daca ati incercat sa puneti capat la ceva dar inca nu ati reusit atunci aceasta energie vine sa va ajute sa terminati pentru totdeauna cu ceva din trecutul vostru care va bantuie si nu va lasa sa traiti in accord deplin cu destinul voastru."
Pe mine m-a ajutat tare mult acest articol minunat:
http://adriana-astro.com/
Impostorul Binelui
Interesant ce am descoperit astazi, in timp ce calatoream cu trenul si ma indreptam spre dragul de Hermannstadt: cum ca am langa mine, inca din adolescenta, un mare "indrumator" care apare de fiecare data in cele mai grele momente ale incercarilor mele de pamantean. Abia astazi, stand cu tampla sprijinita de fereastra trenului si urmarind picaturile de ploaie care se prelingeau incet pe fereastra aburita de frig, mi-am dat seama brusc ca aceast carte ma cheama ca un magnet de fiecare data cand trec printr-o astfel de perioada! Nu am facut-o constient, de abia acum imi dau seama ... E ciudat sa simti aceste idei, aceste energii din carte mai aproape decat pe multi dintre cei ce te cunosc, cu care ti-ai petrecut o buna parte din viata... e ciudat! E ciudat sa simti ca, de fiecare data cand cineva drag uita de tine, apare un Prieten din Rafturi, mereu acelasi, care vine sa-ti vorbeasca prin Jurnalul Fericirii sale despre un drum ce ti se poate deschide oricand, "caci devenirea e regula generala: oricine sau orice poate deveni oricine sau orice altceva!"
Si de fiecare data primesc raspunsuri la problemele specifice perioadei prin care trec, de fiecare data altele: alte raspunsuri, alte revelatii- aceeasi carte!
"Poate ca cele mai teribile cuvinte rostite de Mantuitorul sunt la Luca 22, 67:
Daca va voi spune, nu veti crede!
Aceasta-i conditia umana. Nu-L credem. Nu ne credem unii pe altii. Nu vrem, nu putem, nu stim, nu cutezam, nu ne straduim sa-i credem pe ceilalti. Experientele sunt intransmisibile. Ajungem sa pricepem unele lucruri- la ce bun? nu suntem crezuti. Putem vorbi, dar nu putem stabili comunicatia, legatura. Ce ne ramane a face decat, urmandu-i pilda, sa tacem (neincruntati)?"
Dar si acest paragraf:
"Dumnezeu, iertator, nu pedepseste mereu pacatele si greselile noastre. Diavolul, treaz, nu ne trece cu vederea nici o fapta buna. De aceea este atat de greu de faptuit binele, pentru ca intalnesti la tot pasul indarjitele impotriviri si iscusitele piedici ale celui viclean. Nietzsche: Suntem indeosebi sanctionati pentru virtutile noastre.
De indata ce se hotararea de a face binele, omul isi asuma o raspundere imensa si-si si-si baga de buna voie capul in lat. Ce-i drept, binele fiind de esenta divina, voitorii de bine dau dovada- e un punct asupra caruia trebuie sa dam dreptate diavolului- de mare cutezanta si chiar de trufie. Oricum, inainte de a te avanta in domeniul binelui este necesar a sti ca treci pe teren minat"
"Nu dati cele sfinte cainilor nici nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor, ca nu cumva sa le calce in picioare si, intorcandu-se, sa va sfasie pe voi"
Miopia oamenilor normali. Nu pot crede ca totul e cu putinta. Oamenii normali nu stiu ca totul e posibil. (...) Malraux: Totul e semn. A merge de la semn la realitate semnificata inseamna sa adancesti lumea, sa mergi catre Dumnezeu."
Am sa urmez si eu semnele... o vreme nu am mai tinut cont de ele, am crezut ca iubirea si iertarea mea vor fi mai puternice. Si totusi, cate semne de cand am ales, de cand am decis... cate semne! Vorbele acestea vor rasuna vesnic in urechea mea:
"Ingerii, sfintii si duhovnicii sunt buni, dar nu sunt naivi, creduli: ei stiu ca raul n-are fund, ca omul poate cobori fara sfarsit. Secretul lipsei lor de prostie: ei stiu ca dracul exista. De naivitate si credulitate se poate lecui- fara a cadea in cinism- numai cine crede in existenta diavolului."
E, asta e ... nu sunt un copil curat, nu sunt un inger, sunt un "impostor al binelui", vin si eu in urma celor virtuosi, dar, vorba lui Steinhardt, "nici ei nu-s de lepadat".
cititi JURNALUL FERICIRII!
Eu prin aceasta carte am invatat sa-mi depasesc statutul de victima, am incetat sa ma mai autocompatimesc si sa ma smiorcai, am refuzat sa mai fac parte din "celula" fricosilor si a invinsilor! Pentru ca, simplu, nu-mi plac miorlaitii infrangerii si tradarii, ii prefer la orice ora pe "nebunii" cei frumosi care lupta, zambind, cu morile de vant si se considera, in frumoasa lor nebunie, cavaleri si eroi! Si pe luptatorii lui Castaneda :)
Si stiti ceva, daca am avea puterea sa dam la o parte valul iluziei, l-am vedea pe cavalerul tristei figuri in toata frumusetea lui si adevarata lume pe care gandul lui are puterea sa o creeze. Poate ca nu intamplator Iisus vine in lumea aceasta deghizat in cersetor si doar cei alesi pot vedea dincolo de aparentele haine zdremtuite chipul Mantuitorului :)
Gata cu filosofia, am primit azi noapte un "pasaport" catre lumile nevazute, asa ca ma duc la culcarica pentru ca vreau sa intru in noul an odihnita si capabila de a-mi onora "calatoria" :) Poate o sa va povestesc intr-o seara cum e sa stai fata in fata cu "adevarata ta identitate", sa te trezesti ca, citind o carte, ai primit confirmarea ca ESTI ceea ce CREDEAI si SPERAI despre tine ca ESTI! Asta am simtit eu noptile trecute citind magica carte, cum ca am primit toate confirmarile adevaratei mele identitati. Ati mai auzit asa ceva? Serios! Parca am primit un PASAPORT spre Luna! :) Sa dea Dumnezeu, nu stiam ce tot am avut cu Luna asta, dar acum am inteles in sfarsit tare multeee lucruri! :) Si cand te gandesti ca anul trecut credeam ca stiu destul de multe... si tot asa, si tot asa, daca am intelege cate mai avem de asimilat, nu cred ca ne-am mai piede atat de linistiti si de relaxati timpul cu nimicuri! :) Hai, ca era o incurajare nu tras de urechi, sau, vorba minunata a lui Oreste: "acest blog se comporta precum o oglinda!" Imi place de mor asta, asa ca , cine stie de gluma sa zambeasca, cine stie de suparare sa se incrunte, fiecare cu ciorba gatita in noul an, dragii mei!
Numa de-am pricepe odata ce-i cu oglinda asta, vai, cate s-ar schimba in jur!
Va pup, noapte buna, adica, buna dimineata! Si scuzati delirul, e din cauza pasaportului :) si a emotiei plecarii, hi hi hi
Si de fiecare data primesc raspunsuri la problemele specifice perioadei prin care trec, de fiecare data altele: alte raspunsuri, alte revelatii- aceeasi carte!
"Poate ca cele mai teribile cuvinte rostite de Mantuitorul sunt la Luca 22, 67:
Daca va voi spune, nu veti crede!
Dar si acest paragraf:
"Dumnezeu, iertator, nu pedepseste mereu pacatele si greselile noastre. Diavolul, treaz, nu ne trece cu vederea nici o fapta buna. De aceea este atat de greu de faptuit binele, pentru ca intalnesti la tot pasul indarjitele impotriviri si iscusitele piedici ale celui viclean. Nietzsche: Suntem indeosebi sanctionati pentru virtutile noastre.
De indata ce se hotararea de a face binele, omul isi asuma o raspundere imensa si-si si-si baga de buna voie capul in lat. Ce-i drept, binele fiind de esenta divina, voitorii de bine dau dovada- e un punct asupra caruia trebuie sa dam dreptate diavolului- de mare cutezanta si chiar de trufie. Oricum, inainte de a te avanta in domeniul binelui este necesar a sti ca treci pe teren minat"
"Nu dati cele sfinte cainilor nici nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor, ca nu cumva sa le calce in picioare si, intorcandu-se, sa va sfasie pe voi"
Miopia oamenilor normali. Nu pot crede ca totul e cu putinta. Oamenii normali nu stiu ca totul e posibil. (...) Malraux: Totul e semn. A merge de la semn la realitate semnificata inseamna sa adancesti lumea, sa mergi catre Dumnezeu."
Am sa urmez si eu semnele... o vreme nu am mai tinut cont de ele, am crezut ca iubirea si iertarea mea vor fi mai puternice. Si totusi, cate semne de cand am ales, de cand am decis... cate semne! Vorbele acestea vor rasuna vesnic in urechea mea:
"Ingerii, sfintii si duhovnicii sunt buni, dar nu sunt naivi, creduli: ei stiu ca raul n-are fund, ca omul poate cobori fara sfarsit. Secretul lipsei lor de prostie: ei stiu ca dracul exista. De naivitate si credulitate se poate lecui- fara a cadea in cinism- numai cine crede in existenta diavolului."
E, asta e ... nu sunt un copil curat, nu sunt un inger, sunt un "impostor al binelui", vin si eu in urma celor virtuosi, dar, vorba lui Steinhardt, "nici ei nu-s de lepadat".
cititi JURNALUL FERICIRII!
Eu prin aceasta carte am invatat sa-mi depasesc statutul de victima, am incetat sa ma mai autocompatimesc si sa ma smiorcai, am refuzat sa mai fac parte din "celula" fricosilor si a invinsilor! Pentru ca, simplu, nu-mi plac miorlaitii infrangerii si tradarii, ii prefer la orice ora pe "nebunii" cei frumosi care lupta, zambind, cu morile de vant si se considera, in frumoasa lor nebunie, cavaleri si eroi! Si pe luptatorii lui Castaneda :)
Si stiti ceva, daca am avea puterea sa dam la o parte valul iluziei, l-am vedea pe cavalerul tristei figuri in toata frumusetea lui si adevarata lume pe care gandul lui are puterea sa o creeze. Poate ca nu intamplator Iisus vine in lumea aceasta deghizat in cersetor si doar cei alesi pot vedea dincolo de aparentele haine zdremtuite chipul Mantuitorului :)
Gata cu filosofia, am primit azi noapte un "pasaport" catre lumile nevazute, asa ca ma duc la culcarica pentru ca vreau sa intru in noul an odihnita si capabila de a-mi onora "calatoria" :) Poate o sa va povestesc intr-o seara cum e sa stai fata in fata cu "adevarata ta identitate", sa te trezesti ca, citind o carte, ai primit confirmarea ca ESTI ceea ce CREDEAI si SPERAI despre tine ca ESTI! Asta am simtit eu noptile trecute citind magica carte, cum ca am primit toate confirmarile adevaratei mele identitati. Ati mai auzit asa ceva? Serios! Parca am primit un PASAPORT spre Luna! :) Sa dea Dumnezeu, nu stiam ce tot am avut cu Luna asta, dar acum am inteles in sfarsit tare multeee lucruri! :) Si cand te gandesti ca anul trecut credeam ca stiu destul de multe... si tot asa, si tot asa, daca am intelege cate mai avem de asimilat, nu cred ca ne-am mai piede atat de linistiti si de relaxati timpul cu nimicuri! :) Hai, ca era o incurajare nu tras de urechi, sau, vorba minunata a lui Oreste: "acest blog se comporta precum o oglinda!" Imi place de mor asta, asa ca , cine stie de gluma sa zambeasca, cine stie de suparare sa se incrunte, fiecare cu ciorba gatita in noul an, dragii mei!
Numa de-am pricepe odata ce-i cu oglinda asta, vai, cate s-ar schimba in jur!
Va pup, noapte buna, adica, buna dimineata! Si scuzati delirul, e din cauza pasaportului :) si a emotiei plecarii, hi hi hi
luni, 21 decembrie 2009
Intru nadejde
As vrea mult de tot ca cei din jurul meu, dupa ce au luat anumite decizii, sa nu ma mai intrebe :"te superi?" din doua motive: in primul rand pentru ca, daca ar fi contat raspunsul meu, ar fi intrebat inainte; ce rost mai au discutiile de "dupa"? Iar in al doilea rand, pentru ca, daca tot au luat acele decizii, ar trebui sa-si asume responsabilitatea lor cu toata fiinta, nu cu coada intre picioare! Pentru ca in felul acesta pot invata ceva important prin prisma propriilor decizii!
As vrea sa cred ca, incet incet, oglinzile mele aburite se vom limpezi si ca sita aceasta magica va continua sa cearna graul de neghina, indiferent cat de dureros ar fi acest proces! Vreau sa cred ca sunt suficient de puternica sa merg inainte, pe un drum drept si plin de Lumina! Nu mai vreau si nu mai pot sa tolerez invidia, minciuna si egoismul din jurul meu! Si daca se intampla acum tot ce se intampla, vreau sa cred ca se intampla cu un scop si ca eu, la randul meu, am libertatea sa spun: "gata, de aici drumurile noastre merg in alte directii!" Vreau sa pun capat acum acelor discutii interminabile despre cine ce trebuie sa faca si ce e bine sa faca, ce presupune o prietenie sau o iubire! "Iubirea creeaza egalitati si nu le cauta!" La fel si o prietenie adevarata! Iar baza acestora nu sta in explicatii, ci in FAPTE!
Vreau sa am increderea, cum am avut de fiecare data, sa fac ce simt! Dumnezeu sa ma ierte daca gresesc, dar nu cred ca primim "semne" intamplator, iar eu am primit deja mult prea multe pe o anume directie! Gata, m-am saturat sa tot fiu pusa la zid pentru entuziasmul meu si m-am saturat ca prieteni dragi sa nu se poata bucura de Binele care din cand in cand mi se intampla! Nu mai pot sa stau sa privesc si sa simt invidia si gandul rau cum isi fac frati de cruce printre cei apropiati! Chiar nu mai pot! Si am iertat si voi ierta si am sperat si voi spera ca se vor indrepta! Si am credinta ca se vor indrepta, dar pana atunci voi spune: stop! pentru ca, asa cum am inteles nu intamplator, daca bunatatea nu e echilibrata si de severitate devine bunatatea prostului, si eu simt ca asa e perceputa acum bunatatea mea de anumite persoane! Stiu sa iert si iert si nu despre asta e vorba! E vorba ca anumiti oameni pur si simplu nu se opresc!
Din acest motiv eu am sa ma opresc aici! Dumnezeu sa-mi dea putere sa ma rog cu inima curata pentru toti acei oameni dragi care inca nu au inteles ca pomul se judeca dupa roadele lui! Le spun cu sufletul curat si cu multa dragoste ca a venit vremea ca ei sa se ridice pe doua picioare si sa-si asume odata responsabilitatea pentru ceea ce infaptuiesc cu fapta, cu gandul sau cu cuvantul! Si sa nu se mire de rezultatele faptelor lor, indiferent care ar fi acestea! Dumnezeu sa ne ajute!
"Daca nu va va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, sa iesiti din casa sau din cetatea aceea si sa scuturati praful de pe picioarele voastre!"
Eu asta am simtit, ca la cumpana dintre ani, cineva mi-a trantit usa in fata! Fie ca Lumina si Pacea sa calauzeasca mereu acest suflet, ma voi ruga mereu pentru el cu sufletul deschis, dar sper sa inteleaga ca nu pot sta intr-un loc in care simt ca nu mai sunt dorita sau binevenita!
"Cu pace, aşa mă voi culca şi voi adormi, căci Tu, Doamne, îndeosebi întru nădejde m-ai aşezat."
Multumesc!
Din acest motiv eu am sa ma opresc aici! Dumnezeu sa-mi dea putere sa ma rog cu inima curata pentru toti acei oameni dragi care inca nu au inteles ca pomul se judeca dupa roadele lui! Le spun cu sufletul curat si cu multa dragoste ca a venit vremea ca ei sa se ridice pe doua picioare si sa-si asume odata responsabilitatea pentru ceea ce infaptuiesc cu fapta, cu gandul sau cu cuvantul! Si sa nu se mire de rezultatele faptelor lor, indiferent care ar fi acestea! Dumnezeu sa ne ajute!
"Daca nu va va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, sa iesiti din casa sau din cetatea aceea si sa scuturati praful de pe picioarele voastre!"
Eu asta am simtit, ca la cumpana dintre ani, cineva mi-a trantit usa in fata! Fie ca Lumina si Pacea sa calauzeasca mereu acest suflet, ma voi ruga mereu pentru el cu sufletul deschis, dar sper sa inteleaga ca nu pot sta intr-un loc in care simt ca nu mai sunt dorita sau binevenita!
"Cu pace, aşa mă voi culca şi voi adormi, căci Tu, Doamne, îndeosebi întru nădejde m-ai aşezat."
Multumesc!
duminică, 20 decembrie 2009
vineri, 18 decembrie 2009
Lumina lumineaza-n intuneric...
O alta zi deosebita!
Astazi am mai primit un Inger cadou! Toata casuta mea e plina de Ingeri pe care i-am primit inca din adolescenta. A fost o zi extrem de emotionanta, parca ma intalnisem cu mine cea din adolescenta... :) nu, nu exagerez! Aceeasi sensibilitate, acelasi bun simt, aceleasi temeri referitoare mai mereu la mine insami! Am privit si celelalte cadouri: o casuta de pitici din turta dulce, care parca venea din padurea aceea plina de lumina pe care eu o tot visez si Icoanele cele minunate! Mi-au dat lacrimile... Maicuta cu Pruncul intre cei doi Arhangheli: Mihail si Gavril! Mi s-a taiat respiratia cand am vazut aceasta iconita minunata!
Dar cadoul mai cuprindea ceva, pe langa toate aceste daruri care mi-au linistit sufletul si mi-au adus pacea pe care o astept de atata vreme... ceva ce nu poate fi vazut, dar il simti de fiecare data: o bucatica de suflet, puteai simti cum acest copil minunat zis Piticu' a rupt o bucatica din inima de aur pe care o are si a cuibarit-o bine acolo, printre cadouri, ca pe un dar modest! Dar, vai, aceasta bucatica "modesta", rupta dintr-un sufletel de aur mi-a luminat atat de tare toata seara, incat am senzatia clara ca o poarta plina de Lumina mi se deschide inainte, si ca acest "inainte" e tot ce mai conteaza de acum! Venind prin zapada, spre casa, linistita cum demult nu am mai fost, mi-a venit o replica dintr-un spectacol in care am jucat si care acum nu ma mai lasa in pace: "Nu noi il cautam pe Dumnezeu, ci Dumnezeu ne cauta pe noi!"
Multumesc, Pitic drag! Daca ai vedea cat de puternic lumineaza numai bucatica aceasta mica de suflet pe care mi-ai daruit-o, ai intelege, cu siguranta, ce suflet puternic e acolo, in launtrul tau! Sa ai incredere mereu in el, pentru ca asa nu poti gresi niciodata! Te imbratisez si iti multumesc! Astazi mi-ai confirmat inca odata ceva ce stiam demult, dar am uitat o vreme: "Lumina lumineaza-n intuneric si intunericul n-a biruit-o!" Asa, ca sa intelegi cat de mult m-a ridicat gestul tau! MULTUMESC! Sunt printre oameni un om binecuvantat!
luni, 14 decembrie 2009
Moondash
Va recomand blogul unui prieten tare sensibil si special, pe numele sau, Moondash:
http://www.moondash.net/PagesEnglish1024/Homepage_1024_EN.html
Enjoy! :)
Ganduri de bine, om frumos!
http://www.moondash.net/PagesEnglish1024/Homepage_1024_EN.html
Enjoy! :)
Ganduri de bine, om frumos!
In Lakech-ala-kin
In Mayan tradition, there is a greeting that many people working with Mayan wisdom know of. It is the law of In Lak'ech Ala K'in, which means I am another yourself (A modern day interpretation). It also means I am you, and you are me (A traditional Mayan interpretation). We have come to understand that this Mayan greeting is an honoring for each other. It is a statement of unity and oneness. In Lak'ech Ala K'in mirrors the same sediment of other beautiful greetings such as Namaste for East India, Wiracocha for the Inca, and Mitakuye Oyasin for the Lakota. It doesn't matter which culture you come from. But when one of these sacred greetings is given, there is always an action of placing the hands over the heart.
The more I walk the Mayan path, the more I understand the depth that In Lak'ech Ala K'in teaches. This greeting has become more than a simple, honorable Maya greeting. It has evolved into a moral code, and a way to create a positive reality for all life. As we near 2012 with all its doom and gloom prophecies, we have a moral obligation to Spirit to live the code of In Lak'ech Ala K'in.
preluat de pe:
http://psychedelicadventure.blogspot.com/2008/11/in-lakech-ala-kin.html
The more I walk the Mayan path, the more I understand the depth that In Lak'ech Ala K'in teaches. This greeting has become more than a simple, honorable Maya greeting. It has evolved into a moral code, and a way to create a positive reality for all life. As we near 2012 with all its doom and gloom prophecies, we have a moral obligation to Spirit to live the code of In Lak'ech Ala K'in.
preluat de pe:
http://psychedelicadventure.blogspot.com/2008/11/in-lakech-ala-kin.html
Sincronicitate
Mi se tot intampla, cam de un an incoace mult mai evident si din ce in ce mai des, ceva extraordinar... dar nu asa, la intamplare, cu oricine, numai cu anumiti oameni, care, majoritatea, sunt la km departare! Mi se intampla sa ma "bantuie" un subiect, o idee, o pilda, o povata, un citat, o melodie sau ceva de genul asta si sa realizez, la cateva zile, ca "anumiti" oameni, cu care nu am discutat pentru ca fie nu ne cunoastem personal decat prin bloguri, fie eu ii stiu pe ei de la TV sau le citesc articolele, sa vorbeasca in aceeasi perioada fix de aceasi pilda sau aceeasi idee care pe mine ma bantuie! Asta m-a bucurat tare mult, cu ocazia asta ma prind si eu cu cine sunt conectata mai puternic si ce mai am de invatat despre mine, desigur :)
Vai, aveam atata nevoie de acest semn, in ultimul timp m-a bantuit foarte tare pilda lui Iov, am simtit ca Dumnezeu si-a intors fata de la mine doar pentru a-mi oferi toata increderea Lui, dar a fost foarte greu! Nici un semn, ma obisnuisem cu ele cum te obisnuiesti cu aerul ce-ti patrunde firesc si simplu in plamani, si deodata, nici tu respiratie, nici ajutor, chipurile!
Atunci mi-a rasunat, ca un ecoul in cap, pilda lui Iov si asta mi-a dat multa putere, chiar daca timp de o luna nici respiratia nu mai era ceva ce meritam, nici Lumile Din Inalt cu care m-am obisnuit atat de repede, nu mai pareau a fi la locul lor! Bineinteles, stiam ca ele sunt tot acolo, dar sentimentul acela de ratacire, de neajutorare, de abandonare si chiar renuntare era infiorator! Ajutorul a venit, totusi, macar prin carti!
Departe timp de o luna de net si de altele, mi-au indreptat privirea spre minunatul Tolstoi pe care numai ce il citisem azi vara, dar, na, te poti impotrivi indemnului? Si iata-l pe Levin, unul dintre personajele in care ma regasesc eu cel mai mult din Karenina (da, e barbat si ce daca? :) ) si minunatele lui revelatii din finalul romanului, care ma fascinasera si azi vara dar nu la banuiam atat de clar "mesajul". Pacat ca nu am cartea aici, as fi transcris un capitol, cel putin :)) Atunci am inteles ca toate lumile sunt la locul lor, in ordine si in pace, doar noi suntem cei care ne transformam... mai o purificare, mai urcam o treapta, si inca una si inca una! Apoi trebuie parca sa te obisnuiesti nu noua treapta urcata- Nu vreau sa cred ca e vreme si timp destul sa mai coboram :) Si atunci am inteles ca lumea si Lumile Superioare sunt asa cum le-am descoperit odinioara cu ochi curios de copil nou nascut, ca sunt acolo si nu asteapta decat sa ai curajul si puterea sa treci prin suferinta cu bucurie, asa, ca in visul meu, cu convingere si credinta :) Sa ai incredere in botezul Focului si sa te arunci cu credinta inainte!
Doare? In credinta nu exista durere, asta am invatat din ultimul vis pentru care multumesc in fiecare zi! CE LECTIE, DOAMNE! Am spus mereu ca unul dintre cei mai frumosi ani din viata mea a fost 2007- un an extrem de greu pentru mine! Dar minunat, in acelasi timp! Dar ce am simtit in perioada aceasta nu am mai simtit niciodata! Atat de mult m-am gandit la Iov... bineinteles ca nu ma compar cu el, dar si in cazul meu, asa, de muritor pacatos, tot ce am construit in 2009 s-a daramat, tot! Veti spune: pentru ca nu era drumul tau! Dar cine stie asta? Cine stie ce revelatii am avut eu cu aceste drumuri si cata fericire mi-au adus? Nu stie nimeni, in afara de mine! Si totusi, nu s-au implinit, precum in Manastirea Argesului... poate de-acum in colo, daca m-am sacrificat :) Dar, sincer, nu astept nimic, in afara de ce trebuie sa vina! Am mare incredere in asta, mintea mea de muritor ce ar putea sa ceara? Atat de multe lucruri am primit, n-as fi crezut, pe cand citeam Bartho Todol, ca voi stinge durerea in vis asa, fara exercitii de luni de zile sau chiar ani! Sincer, n-as fi crezut! Bine ca a crezut Fiinta din lautrul meu, pe ea ma bazez mereu!
... Dar vedeti voi, aici e marea LUPTA! Primesti semne, si totusi drumul nu duce unde vrei! Asta provoaca confuzie... ne lovim mereu si mereu de puterea liberului arbitru, alegem cu totii, nu numai eu, si fiecare alege cum crede si cum simte si trebuie sa ai rabdare, sa zambesti si sa respecti alegerea fiecarui "derbedeu" :) Sa inveti sa-ti porti crucea si sa-ti pastrezi credinta, mereu si mereu!
Eu nu pot sa ma indoiesc, asa m-am nascut! Asa au aparut si Ingerii in viata mea, pentru ca am crezut mereu in ei, cumva, ca un somnambul ... era cineva care imi tot "soptea" si eu ma tot incapatanam sa ascult de acel "ceva" mai degraba decat de ratiunea mea! Fericiti cei ce cred si nu vad! Asta o pot spune cu mana pe inima, asa este! Sau, cum zicea profu de actorie, "eu pana nu vad, cred!"
Asa ca , draga Paracelsus, oricare ar fi fost gandul tau indreptat spre Iov, a fost cu siguranta intr-un ceas bun! :) Sa stii ca nu e prima data cand se intampla asta... se intampla de pe vremea cand iti citeam blogul dar tu nici nu stiai ca exist :) Asta asa, ca inca o lectie (pentru mine, desigur)... sa nu uit ca exista atatia oameni cu care suntem legati si facem in fiecare secunda, cu fiecare gand, mult rau sau mult bine!
Astazi am simtit ca aceasta perioada e pe sfarsite! Pentru ca astazi, datorita lui Oreste, caruia ii multumesc pentru minunata emisiune de vineri (am vazut astazi reluarea), am inteleg inca o data cum se leaga toate... emotia, copilarie, misterul, Arhanghelul Gabriel! Mi s-a aprins un beculet atat de luminos in suflet incat stiu sigur ca "auzului meu vei da bucurie si veselie". Cata nevoie avea sufetul meu sa mai auda odata de botezul cu apa a lui Ioan Botezatorul si de botezul cu foc al Domnului nostru, Iisus Hristos!
Multumesc, Paracelsus!
Multumesc, Oreste!
Ce bucurie, sa stiu astazi cu atata certitudine ca acum, fix in aceasta clipa, cand sufletul meu canta si se insenineaza, unii dintre cei apropiati sufletului meu vor visa frumos daca dorm, iar altii vor simti o bucurie in suflet pe care nu si-o vor putea explica! Ce bucurie! Ce bucurie! Ei, uite asa ma entuziasmez eu de fiecare data, chiar daca stiu demult lucrurile astea, nu ma pot dezvata inca de obiceiul acesta copilaresc. El zice ca asta e farmecul meu: copilaria si misterul din ochii mei. Asa zice el, cel care este dincolo de ocean dar poate simti atat de multe, cum cei de langa mine, multi, nu pot simti! El zice ca privirea mea spune asta: "stiu un mare secret, dar nu-l spun la nimeni! Cine stie, poate maine, poate maine... " Pentru ca el e una dintre cele mai frumoase, luminoase si senine oglinzi ale sufletului meu! Si pentru ca e incredibil cu ce exactitate simte... si il simt! Da, exista in adancul nostru ceva mai adanc decat noi insine! Si acest "adanc" stie totul despre toate, stie toate drumurile unde duc si vor duce! Omule, daca vrei sa faci ceva important pentru tine fa asta: CUNOASTE-TE PE TINE INSUTI! Si vei cunoaste intreg Universul si Legile lui!
Te imbratisez, Omule!
Te iubesc, Omule!
Vai, aveam atata nevoie de acest semn, in ultimul timp m-a bantuit foarte tare pilda lui Iov, am simtit ca Dumnezeu si-a intors fata de la mine doar pentru a-mi oferi toata increderea Lui, dar a fost foarte greu! Nici un semn, ma obisnuisem cu ele cum te obisnuiesti cu aerul ce-ti patrunde firesc si simplu in plamani, si deodata, nici tu respiratie, nici ajutor, chipurile!
Atunci mi-a rasunat, ca un ecoul in cap, pilda lui Iov si asta mi-a dat multa putere, chiar daca timp de o luna nici respiratia nu mai era ceva ce meritam, nici Lumile Din Inalt cu care m-am obisnuit atat de repede, nu mai pareau a fi la locul lor! Bineinteles, stiam ca ele sunt tot acolo, dar sentimentul acela de ratacire, de neajutorare, de abandonare si chiar renuntare era infiorator! Ajutorul a venit, totusi, macar prin carti!
Departe timp de o luna de net si de altele, mi-au indreptat privirea spre minunatul Tolstoi pe care numai ce il citisem azi vara, dar, na, te poti impotrivi indemnului? Si iata-l pe Levin, unul dintre personajele in care ma regasesc eu cel mai mult din Karenina (da, e barbat si ce daca? :) ) si minunatele lui revelatii din finalul romanului, care ma fascinasera si azi vara dar nu la banuiam atat de clar "mesajul". Pacat ca nu am cartea aici, as fi transcris un capitol, cel putin :)) Atunci am inteles ca toate lumile sunt la locul lor, in ordine si in pace, doar noi suntem cei care ne transformam... mai o purificare, mai urcam o treapta, si inca una si inca una! Apoi trebuie parca sa te obisnuiesti nu noua treapta urcata- Nu vreau sa cred ca e vreme si timp destul sa mai coboram :) Si atunci am inteles ca lumea si Lumile Superioare sunt asa cum le-am descoperit odinioara cu ochi curios de copil nou nascut, ca sunt acolo si nu asteapta decat sa ai curajul si puterea sa treci prin suferinta cu bucurie, asa, ca in visul meu, cu convingere si credinta :) Sa ai incredere in botezul Focului si sa te arunci cu credinta inainte!
Doare? In credinta nu exista durere, asta am invatat din ultimul vis pentru care multumesc in fiecare zi! CE LECTIE, DOAMNE! Am spus mereu ca unul dintre cei mai frumosi ani din viata mea a fost 2007- un an extrem de greu pentru mine! Dar minunat, in acelasi timp! Dar ce am simtit in perioada aceasta nu am mai simtit niciodata! Atat de mult m-am gandit la Iov... bineinteles ca nu ma compar cu el, dar si in cazul meu, asa, de muritor pacatos, tot ce am construit in 2009 s-a daramat, tot! Veti spune: pentru ca nu era drumul tau! Dar cine stie asta? Cine stie ce revelatii am avut eu cu aceste drumuri si cata fericire mi-au adus? Nu stie nimeni, in afara de mine! Si totusi, nu s-au implinit, precum in Manastirea Argesului... poate de-acum in colo, daca m-am sacrificat :) Dar, sincer, nu astept nimic, in afara de ce trebuie sa vina! Am mare incredere in asta, mintea mea de muritor ce ar putea sa ceara? Atat de multe lucruri am primit, n-as fi crezut, pe cand citeam Bartho Todol, ca voi stinge durerea in vis asa, fara exercitii de luni de zile sau chiar ani! Sincer, n-as fi crezut! Bine ca a crezut Fiinta din lautrul meu, pe ea ma bazez mereu!
... Dar vedeti voi, aici e marea LUPTA! Primesti semne, si totusi drumul nu duce unde vrei! Asta provoaca confuzie... ne lovim mereu si mereu de puterea liberului arbitru, alegem cu totii, nu numai eu, si fiecare alege cum crede si cum simte si trebuie sa ai rabdare, sa zambesti si sa respecti alegerea fiecarui "derbedeu" :) Sa inveti sa-ti porti crucea si sa-ti pastrezi credinta, mereu si mereu!
Eu nu pot sa ma indoiesc, asa m-am nascut! Asa au aparut si Ingerii in viata mea, pentru ca am crezut mereu in ei, cumva, ca un somnambul ... era cineva care imi tot "soptea" si eu ma tot incapatanam sa ascult de acel "ceva" mai degraba decat de ratiunea mea! Fericiti cei ce cred si nu vad! Asta o pot spune cu mana pe inima, asa este! Sau, cum zicea profu de actorie, "eu pana nu vad, cred!"
Asa ca , draga Paracelsus, oricare ar fi fost gandul tau indreptat spre Iov, a fost cu siguranta intr-un ceas bun! :) Sa stii ca nu e prima data cand se intampla asta... se intampla de pe vremea cand iti citeam blogul dar tu nici nu stiai ca exist :) Asta asa, ca inca o lectie (pentru mine, desigur)... sa nu uit ca exista atatia oameni cu care suntem legati si facem in fiecare secunda, cu fiecare gand, mult rau sau mult bine!
Astazi am simtit ca aceasta perioada e pe sfarsite! Pentru ca astazi, datorita lui Oreste, caruia ii multumesc pentru minunata emisiune de vineri (am vazut astazi reluarea), am inteleg inca o data cum se leaga toate... emotia, copilarie, misterul, Arhanghelul Gabriel! Mi s-a aprins un beculet atat de luminos in suflet incat stiu sigur ca "auzului meu vei da bucurie si veselie". Cata nevoie avea sufetul meu sa mai auda odata de botezul cu apa a lui Ioan Botezatorul si de botezul cu foc al Domnului nostru, Iisus Hristos!
Multumesc, Paracelsus!
Multumesc, Oreste!
Ce bucurie, sa stiu astazi cu atata certitudine ca acum, fix in aceasta clipa, cand sufletul meu canta si se insenineaza, unii dintre cei apropiati sufletului meu vor visa frumos daca dorm, iar altii vor simti o bucurie in suflet pe care nu si-o vor putea explica! Ce bucurie! Ce bucurie! Ei, uite asa ma entuziasmez eu de fiecare data, chiar daca stiu demult lucrurile astea, nu ma pot dezvata inca de obiceiul acesta copilaresc. El zice ca asta e farmecul meu: copilaria si misterul din ochii mei. Asa zice el, cel care este dincolo de ocean dar poate simti atat de multe, cum cei de langa mine, multi, nu pot simti! El zice ca privirea mea spune asta: "stiu un mare secret, dar nu-l spun la nimeni! Cine stie, poate maine, poate maine... " Pentru ca el e una dintre cele mai frumoase, luminoase si senine oglinzi ale sufletului meu! Si pentru ca e incredibil cu ce exactitate simte... si il simt! Da, exista in adancul nostru ceva mai adanc decat noi insine! Si acest "adanc" stie totul despre toate, stie toate drumurile unde duc si vor duce! Omule, daca vrei sa faci ceva important pentru tine fa asta: CUNOASTE-TE PE TINE INSUTI! Si vei cunoaste intreg Universul si Legile lui!
Te imbratisez, Omule!
Te iubesc, Omule!
duminică, 13 decembrie 2009
Cu bulgari de zapada-n maini
Cu bulgări de zăpadă-n mâini
Cu bulgări de zăpadă-n mâini
azvârl în focul veşnic.
O zână, ninsă săptămâni,
îmi ţine luna sfeşnic
când, aplecat şi încordat,
în focul veşnic bulgări reci
azvârl, mai alb, mai nepătat
decât au fost în veci.
Se stinge? Nu se stinge, nu!
El arde-n flame lungi şi iată
sprânceana mea-i de fum acu
şi fruntea încordată.
Apă şi foc, gheaţă şi fum, -
azvârl şi strig, azvârl şi strig:
Priviţi-mă, trăiesc şi sunt acum,
şi mă las nins şi nu mi-e frig.
Nichita cel Stanesc :)
vineri, 11 decembrie 2009
Sacrum Facere
Simt ca trec printr-o etapa foarte importanta, poate cea mai importanta...
Azi noapte am urcat pe o scena de lemn... eram cinci fete. A intrat prima, apoi eu, a doua, apoi celelalte trei. Le cunosteam si totusi, azi dimineata am uitat complet cine erau ele. De indata ce am urcat, ni s-a spus: stiti ca va vom da foc, nu? Stiti ca veti arde de adevaratelea pe scena, da? Sper sa nu renuntati tocmai acum- ati fost alese sa fiti sacrificate!
Mi s-a facut frica pret de o secunda, pret de o secunda am simtit ezitarea, apoi frica a disparut si a lasat loc unei increderi depline in aceasta "selectie". In sala era mama si fratele meu care aveam chipurile impietrite de spaima si plangeau inabusit.
Au pus faclia pe mine si am luat foc... inima a inceput sa-mi bata foarte tare, simteam ca va sari din piept; si atunci mi-am AMINTIT si am zis tare, cu toata credinta "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatoasa!" Si nu am mai simtit nimic, decat caldura, o caldura greu de suportat dar fara urma de durere. I-am linistit pe cei din sala si mai ales pe fratele meu care ma privea ingrozit in timp ce flacarile imi devorau intreg trupul: "nu simt nimic in afara de o mare caldura, stati linistiti, calmati-va, nu simt nici o durere!" Si continuam sa spun in gand Rugaciunea Inimii! Cineva s-a apropiat de mine si m-a lovit pe bratul drept... din el a iesit fum cum ies din taciunii incinsi! Parca era o ... ma opresc, parintele Arsenie spunea ca nu e bine sa rostesti acest cuvant! Acum mi-am amintit! I-am spus mamei si fratelui meu sa nu ma uite, sa ma pomeneasca in rugaciunile lor, dar sa fie linistiti, sacrificiul acesta e facut cu toata dragostea si cu toata convingerea... sa dea Domnul sa fie primit!
Apoi s-a facut liniste, mi-era cald, din ce in ce mai cald, din ce in ce mai cald... m-am trezit in camera mea; corpul imi ardea si eu eram fericita, nici o spaima, nici un cosmar! Incredibil sa constat ca visul acesta nu a fost un cosmar, mi-a adus impacare si liniste! Ce sentiment ciudat... paradoxal, de yin si yang, de razboi si pace, de apa si foc, de unire a ceea ce nu poate fi unit si totusi s-a unit! Cata maretie si nimicnicie intr-un singur vis!
De cand ma stiu mi-a fost frica de foc dar, paradoxal, obisnuiam de mica sa ma joc cu el, la propriu. Stateam ore intregi langa soba si priveam jarul cum mocneste pana se umplea casa de fum! Bunica ma mai certa si ma ruga sa inchid usita de la soba! Ce-i drept, sunt si patita, trebuie sa recunosc! Dar e ceva mai adanc, o frica mai adanca... intotdeauna am stiut asta! Si da, frica e legata si de Evul Mediu cel Intunecat si de Inchizitie... E adevarat, m-am aruncat adesea cu capul inainte tocmai acolo unde simteam frica, intuiam de fiecare data ca e ceva de rezolvat acolo! Si astazi, iata, inving una dintre cele mai mari temeri din copilarie, n-as fi crezut vreodata ca voi arde ca o torta intr-un vis si nu ma voi trezi urland in noapte! Astazi stiu cat de mare e credinta in mine! Ce BUCURIE, dupa toata perioada asta in care, sincer, nu prea mai intelegeam pe care drum ma aflu! Si iata de ce nu-mi mai pot imagina viata fara rugaciunea inimii, fara reiki, fara carti si fara vise! :)
"Focul este numit Marele Judecator, pentru ca el desparte ceea ce este demn de a supravietui de ceea ce nu mai este.Focul purificator echivaleaza asadar atat cu sacrificarea, "sacrum facere= a infatui un act sacru" a tot ceea ce, din punct de vedere spiritual, este daunator, inutil, in ceea ce i privste pe om principalul sacrificiu fiind cel al suprematiei eului. Suprematia eului, fixatiile parentale, violenta, desfraul etc. sunt mistuite de focul care preschimba constiinta. De aici, prin proiectie, teribilele "autodafeuri" ale Inchizitiei, dar si "botezul focului".
"CAT DESPRE MINE, EU VA BOTEZ CU APA, SPRE POCAINTA; DAR CEL CE VINE DUPA MINE ESTE MAI PUTERNIC DECAT MINE, IAR EU NU SUNT VREDNIC SA-I DUC LUI INCALTARILE; EL VA VA BOTEZA CU DUHUL SFANTSI CU FOC. EL ISI TINE LOPATA IN MANA, ISI VA CURATI BINE ARIA, ISI VA STRANGE GRAUL IN GRANAR, IAR PLEAVA O VA ARDE INTR-UN FOC CARE NU SE STINGE." (Matei III- 11 si Luca III- 16)
Prin botezul focului se oficiaza purificarea integralaa impuritatilor psihice si fizice, adica atasamentul excesiv al eului de lumea senzuala: puterea, orgoliul, desfraul, egoismul, cruzimea, amagirile si greselile de orice natura. Botezul focului purifica tot ceea ce este omenesc, tot ce implica un sacrificiu insotit de suferinta!...
In alchimie, apa si focul sunt considerate ca ireconciliabile, dar impacarea lor evoca imbinarea fericita a contrariilor. " din Simbologia Viselor
Ritual, Sacrificiu, Foc, Mistuire, Rugaciune, Credinta si Pace!
Frumos vis, ma surpind mereu... si tot mai placut! Doamne Ajuta!
miercuri, 9 decembrie 2009
Spasiba
"De unde stii dumneata ce importanta va avea aceasta comunicare dintre o persoana si alta persoana in destinul celui care i-a fost partas la necaz? ... Doar aici este o viata intreaga la mijloc, cu o multime infinita de ramificatii care ne sunt ascunse. Cel mai bun jucator de sah, cel mai ager dintre ei poate calcula cateva mutari dinainte; despre un sahist francez, capabil sa anticipeze zece mutari, s-a scris ca despre o minune. Dar aici cate mutari sunt si cat de multe lucruri nu le stim? Aruncand "samanta" dumitale, aruncand "pomana" dumitale, fapta dumitale buna sub orice forma, iti daruiesti o parte din dumneata, primesti in dumneata o parte din altul; va impartasiti reciproc din fiintele voastre; e nevoie doar de inca putina atentie si vei fi deja rasplatit cu cunoasterea, cu cele mai neasteptate descoperiri. Negresit, in cele din urma vei ajunge sa-ti privesti misiunea ca pe o stiinta; ea iti va absorbi toata viata si-ti poate umple toata viata. Pe de alta parte, toate gandurile dumitale, toate semintele aruncate de dumneata, pe care, poate, le-ai si uitat, isi vor gasi intruchiparea si vor creste; cel care a primit de la dumneata va da altuia. Si de unde stii care va fi rolul dumitale in rezolvarea viitoare a destinului omenirii?"
" In orice idee omeneasca serioasa care se infiripa in mintea cuiva, ramane intotdeauna ceva ce nu se poate nicidecum transmite celorlalti oameni, chiar daca ai scrie tomuri intregi sau ti-ai explica ideea timp de treizeci si cinci de ani; intotdeauna ramane ceva ce nu vrea nicidecum sa iasa din craniul tau si ramane pe veci in tine; cu acest cevaceva vei muri, netransmitand nimanui poate cea mai poate cea mai importanta parte din ideea ta."
"Totul in viata e doar viata, calea spre ea, necontenita si eterna, nici intr-un caz descoperirea ei!"
"Nu puteam suferi multimea care umbla de colo- colo agitata, vejnic ingrijorata, posomorata si tematoare, care forfotea imprejurul meu pe trotuare. La ce bun vesnica lor tristete, vesnica lor ingrijorare si agitatie; la ce bun vesnica lor rautate posaca? Cine-i de vina ca ei sunt nefericititi si nu stiu sa traiasca?"
"Prea mult zgomot si prea multa industrie se aduna in sanul omenirii, putina e linistea spirituala"
"Legea autodistrugerii si legea autoconservarii sunt la fel de puternice in fiinta omului! Diavolul ramane stapanul omenirii pana la un hotar al timpului pe care inca nu-l stim. Radeti? Nu credeti in diavol? Lipsa de credinta in diavol e o idee frantuzeasca, e o idee facila. Stiti cine e diavolul? Ii stiti numele? Si, nestiindu-i nici macar numele, radeti de forma lui, dupa exemplul lui Voltaire, de copitele, coada si coarnele lui, pe care tot dumneavoastra le-ati inventat; caci duhul necurat e un duh mare si teribil, si asta nu datorita copitelor si coarnelor inventate de dumneavoastra."
"Draga printe, nu-i usor sa cladim raiul pe pamant: vad ca totusi dumneavoastra sperati sa realizati acest rai; printe, raiul e un lucru greu, mult mai greu decat i se pare minunatei dumneavoastre inimi..."
De multe ori multumesc cu gandul celor care au inventat scrierea, apoi pergamentul, apoi tiparul... si de multe ori le multumesc celor care si-au rapit din timpul lor pentru a face posibil ca astfel de scrieri sa ajunga in mainile noastre. Nu stiu ce m-as fi facut eu zilele acestea daca nu l-as fi avut atat de aproape de mine pe acest print minunat- am sa ma minunez mereu si mereu de exactitatea cu care mi-e mie dat sa ma intalnesc cu anumiti scriitori. Nici nu e de mirare ca mai visez cu unii dintre ei, ii simt atat de aproape si atat de vii prin scriitura lor incat ma trezesc dimineata cu gandul ca sunt extrem de privilegiata doar pentru faptul ca pot sa-i simt atat de vii si de aproape, ca pe niste adevarati maestri si prieteni! Poate ca e zodia de vina, poate ascendentul, habar nu am, dar e clar: ma simt mult mai apropiata de lumea aceasta a lui Miskin. Ma recunosc in faptele lui, in momentele lui de stanjeneala, in nazuintele lui, in apropierea de copii, in povestile lui de dragoste dar si in esecurile lui, in momentele penibile si totusi pline de candoare! Vaaai, cate nevoie aveam sa citesc o astfel de carte, o astfel de poveste, cata nevoie aveam sa stiu ca exist in literatura clasica un astfel de pesonaj... vai, Feodor Mihailovici, oare ai stiut tu ca fix in aceasta perioada m-am imbolnavit pentru ca nu-i pot face pe oameni sa vada raiul de care vorbesti? Ai stiut, oare, ca ironia si dispretul lor ma doboara de mi l-ai scos atat de sugubat si de nobil in cale pe acest print visator si onest? Da, e clar, ma leaga ceva foarte puternic de rusii astia... spasiba!
" In orice idee omeneasca serioasa care se infiripa in mintea cuiva, ramane intotdeauna ceva ce nu se poate nicidecum transmite celorlalti oameni, chiar daca ai scrie tomuri intregi sau ti-ai explica ideea timp de treizeci si cinci de ani; intotdeauna ramane ceva ce nu vrea nicidecum sa iasa din craniul tau si ramane pe veci in tine; cu acest cevaceva vei muri, netransmitand nimanui poate cea mai poate cea mai importanta parte din ideea ta."
"Totul in viata e doar viata, calea spre ea, necontenita si eterna, nici intr-un caz descoperirea ei!"
"Nu puteam suferi multimea care umbla de colo- colo agitata, vejnic ingrijorata, posomorata si tematoare, care forfotea imprejurul meu pe trotuare. La ce bun vesnica lor tristete, vesnica lor ingrijorare si agitatie; la ce bun vesnica lor rautate posaca? Cine-i de vina ca ei sunt nefericititi si nu stiu sa traiasca?"
"Prea mult zgomot si prea multa industrie se aduna in sanul omenirii, putina e linistea spirituala"
"Legea autodistrugerii si legea autoconservarii sunt la fel de puternice in fiinta omului! Diavolul ramane stapanul omenirii pana la un hotar al timpului pe care inca nu-l stim. Radeti? Nu credeti in diavol? Lipsa de credinta in diavol e o idee frantuzeasca, e o idee facila. Stiti cine e diavolul? Ii stiti numele? Si, nestiindu-i nici macar numele, radeti de forma lui, dupa exemplul lui Voltaire, de copitele, coada si coarnele lui, pe care tot dumneavoastra le-ati inventat; caci duhul necurat e un duh mare si teribil, si asta nu datorita copitelor si coarnelor inventate de dumneavoastra."
"Draga printe, nu-i usor sa cladim raiul pe pamant: vad ca totusi dumneavoastra sperati sa realizati acest rai; printe, raiul e un lucru greu, mult mai greu decat i se pare minunatei dumneavoastre inimi..."
De multe ori multumesc cu gandul celor care au inventat scrierea, apoi pergamentul, apoi tiparul... si de multe ori le multumesc celor care si-au rapit din timpul lor pentru a face posibil ca astfel de scrieri sa ajunga in mainile noastre. Nu stiu ce m-as fi facut eu zilele acestea daca nu l-as fi avut atat de aproape de mine pe acest print minunat- am sa ma minunez mereu si mereu de exactitatea cu care mi-e mie dat sa ma intalnesc cu anumiti scriitori. Nici nu e de mirare ca mai visez cu unii dintre ei, ii simt atat de aproape si atat de vii prin scriitura lor incat ma trezesc dimineata cu gandul ca sunt extrem de privilegiata doar pentru faptul ca pot sa-i simt atat de vii si de aproape, ca pe niste adevarati maestri si prieteni! Poate ca e zodia de vina, poate ascendentul, habar nu am, dar e clar: ma simt mult mai apropiata de lumea aceasta a lui Miskin. Ma recunosc in faptele lui, in momentele lui de stanjeneala, in nazuintele lui, in apropierea de copii, in povestile lui de dragoste dar si in esecurile lui, in momentele penibile si totusi pline de candoare! Vaaai, cate nevoie aveam sa citesc o astfel de carte, o astfel de poveste, cata nevoie aveam sa stiu ca exist in literatura clasica un astfel de pesonaj... vai, Feodor Mihailovici, oare ai stiut tu ca fix in aceasta perioada m-am imbolnavit pentru ca nu-i pot face pe oameni sa vada raiul de care vorbesti? Ai stiut, oare, ca ironia si dispretul lor ma doboara de mi l-ai scos atat de sugubat si de nobil in cale pe acest print visator si onest? Da, e clar, ma leaga ceva foarte puternic de rusii astia... spasiba!
miercuri, 18 noiembrie 2009
Sa fim Zen- Trei exercitii de Relaxare
Ca tot incep vacantele si e bine sa ne relaxam mai mult-si mai mult, iti propun astazi trei exercitii de relaxare fizica si mentala. Mi le-a povestit candva prin iarna un prieten care practica yoga si meditatia de cativa ani buni. De atunci le tot folosesc, mi-au placut mai ales pentru ca desi au in spate concepte destul de complicate, oricine le poate aplica si poate beneficia de ele si fara sa cunoasca toata teoria. Seamana cu o vorba despre arta: nu trebuie sa o fi studiat ca sa te miste, sa ajunga la tine…
Camera din interior
Acest exercitiu presupune o faza initiala de construire: iti construiesti, cu ajutorul imaginatiei si celor cinci simturi, o camera a relaxarii in care te vei putea retrage de acum incolo.
E ca si cum ai picta cu gandul sau ai rezolva un puzzle imaginar. Te asezi intr-un loc confortabil, linistit si poti chiar inchide ochii. Iti imaginezi in detaliu o camera care iti place, pe care sa o asociezi cu relaxarea. Poate are culoarea dormitorului racoros de la bunici si perdele verzi cum aveai cand erai mic. Gandeste-te la detaliile de pe pereti (tablouri, ceas), la plantele pe care le-ai aseza intr-o astfel de camera a relaxarii. Ai avea nevoie de un pat sau doar un fotoliu foarte confortabil ar fi suficient? Poate ca ai vrea sa ai la indemana cateva carti preferate, pe un raft. Sau poate fotografii de familie.
E camera ta, asa ca o faci sa arate cum vrei tu. Important este sa o asociezi cu confortul si cu linistea.
Etapa urmatoare este de utilizare a camerei: o folosesti pentru a te retrage in ea, imaginar, oricand ai nevoie sa-ti incarci bateriile. Te asezi undeva unde sunt mai putine sanse sa fii deranjat, daca vrei inchizi ochii… Tu stii mai bine. Exercitiul functioneaza din motive extrem de simple de NLP (Programare Neuro-Lingvistica): cand ai “construit” camera erai intr-o stare de liniste pe care o reiei de fiecare data cand folosesti acest mic artificiu relaxant. Se spune ca ai ancorat acea stare si acum, prin exercitiu, poti reintra in ea oricand ai nevoie.
In ultimele zile ale celui de-al Doilea Razboi Mondial tensiunea la nivelele de decizie era probabil atat de apasatoare ca devenise vizibila cu ochiul liber. Numai despre Harry Truman se spune ca se plimba de colo-colo ca un fluturas si, intrebat, recunostea ca foloseste un mic truc: “Am un barlog de vulpe in mine.”
Iti spuneam ca am aflat candva prin iarna de exercitiul acesta al camerei din interior. Curioasa din fire si pentru ca intrebasem despre relaxare de nevoie, l-am si testat asa ca iti pot spune cate ceva si despre ce am observat eu:
* Este folositor pentru starile de neliniste destul de scazuta sau ca rasfat dupa o zi grea. Daca te-ai suparat rau si faci ca trenul te poti inchide si intr-un subsol in care sa nu te mai gaseasca nimeni, ca nu vei reusi sa “patrunzi” in camera pana nu reduci suficient furia (despre furie, povestim altadata).
* Partea de constructie a camerei este tare importanta. Chiar e nevoie sa-ti alegi bine momentul si te poti folosi de o dimineata de duminica sau de una din zilele fabuloase de vacanta.
* Fa cateva exercitii de vizualizare inainte: ti-ai putea aminti de intamplari din copilarie, aniversari sau clipele importante pe care le-ai trait pana acum.
* “Camera din interior” este o investitie pe termen lung. Ai observat asta, doar e vorba de construit ceva…
Lumea din jurul tau
Un exercitiu de relaxare simplu, usor de aplicat si care se poate face oriunde, chiar oriunde. Functioneaza pentru ca intrerupe firul gandurilor, or de cele mai multe ori gandurile si grijile sunt sursa nelinistilor. Daca ne mai gandim ca, oameni fiind, nu ne putem abtine sa nu fim trestii ganditoare…
Cand am spus ca e extrem de simplu nu am exagerat deloc. Exercitiul “lumea din jurul tau” presupune sa stai: pe scaun, intins, in fund, in lotus, in picioare, ghemuit, cu picioarele pe perete, cum vrei. Si mai presupune sa te concentrezi, cu ochii inchisi, pe sunetele din jurul tau. Evident, recolta de sunete e mai mare in aer liber, dar nici in casa nu e chiar liniste: ceas, vrabiile de pe pervaz, zumzaitul frigiderului si-asa mai departe.
Urmareste sunetele, concentreaza-te pe ele si cand observi ca se intoarce un gand intoarce-te si tu la sunetele tale. Nu e cazul sa-ti propui sa alungi gandurile. Nu e concurs, e relaxare deci alegem metoda mai usoara: inlocuire.
Omul din beton
Exercitiu cu dublu topping de relaxare: este si o metoda utila cand nu poti adormi. “Omul din beton” inseamna relaxare mentala si fizica in acelasi timp.
Te intinzi pe spate, in cea mai confortabila pozitie pe care ai descoperit-o tu in atatia ani de cand dormi noapte de noapte. Inchizi ochii si incepi scanarea: pornind de la degetele mari de la picioare, te concentrezi pe rand pe fiecare centimetru al corpului tau. Dupa constientizare si relaxare, imagineaza-ti cum acea parte a corpului tau devine grea. Grea ca de beton. Imagineaza-ti ca te scufunzi in saltea. Fa scanner-ul sa urce in sus pe glezne, pana la genunchi si tot asa pana ce intreg corpul s-a scufundat in saltea.
Cand te concentrezi atat de intens (cum faci in exercitiul asta) pe senzatii intrerupi gandurile care provoaca ingrijorare si te impiedica sa te simti “zen” sau sa adormi. Esti mult mai relaxat. Si probabil ca vei adormi.
Camera din interior
Acest exercitiu presupune o faza initiala de construire: iti construiesti, cu ajutorul imaginatiei si celor cinci simturi, o camera a relaxarii in care te vei putea retrage de acum incolo.
E ca si cum ai picta cu gandul sau ai rezolva un puzzle imaginar. Te asezi intr-un loc confortabil, linistit si poti chiar inchide ochii. Iti imaginezi in detaliu o camera care iti place, pe care sa o asociezi cu relaxarea. Poate are culoarea dormitorului racoros de la bunici si perdele verzi cum aveai cand erai mic. Gandeste-te la detaliile de pe pereti (tablouri, ceas), la plantele pe care le-ai aseza intr-o astfel de camera a relaxarii. Ai avea nevoie de un pat sau doar un fotoliu foarte confortabil ar fi suficient? Poate ca ai vrea sa ai la indemana cateva carti preferate, pe un raft. Sau poate fotografii de familie.
E camera ta, asa ca o faci sa arate cum vrei tu. Important este sa o asociezi cu confortul si cu linistea.
Etapa urmatoare este de utilizare a camerei: o folosesti pentru a te retrage in ea, imaginar, oricand ai nevoie sa-ti incarci bateriile. Te asezi undeva unde sunt mai putine sanse sa fii deranjat, daca vrei inchizi ochii… Tu stii mai bine. Exercitiul functioneaza din motive extrem de simple de NLP (Programare Neuro-Lingvistica): cand ai “construit” camera erai intr-o stare de liniste pe care o reiei de fiecare data cand folosesti acest mic artificiu relaxant. Se spune ca ai ancorat acea stare si acum, prin exercitiu, poti reintra in ea oricand ai nevoie.
In ultimele zile ale celui de-al Doilea Razboi Mondial tensiunea la nivelele de decizie era probabil atat de apasatoare ca devenise vizibila cu ochiul liber. Numai despre Harry Truman se spune ca se plimba de colo-colo ca un fluturas si, intrebat, recunostea ca foloseste un mic truc: “Am un barlog de vulpe in mine.”
Iti spuneam ca am aflat candva prin iarna de exercitiul acesta al camerei din interior. Curioasa din fire si pentru ca intrebasem despre relaxare de nevoie, l-am si testat asa ca iti pot spune cate ceva si despre ce am observat eu:
* Este folositor pentru starile de neliniste destul de scazuta sau ca rasfat dupa o zi grea. Daca te-ai suparat rau si faci ca trenul te poti inchide si intr-un subsol in care sa nu te mai gaseasca nimeni, ca nu vei reusi sa “patrunzi” in camera pana nu reduci suficient furia (despre furie, povestim altadata).
* Partea de constructie a camerei este tare importanta. Chiar e nevoie sa-ti alegi bine momentul si te poti folosi de o dimineata de duminica sau de una din zilele fabuloase de vacanta.
* Fa cateva exercitii de vizualizare inainte: ti-ai putea aminti de intamplari din copilarie, aniversari sau clipele importante pe care le-ai trait pana acum.
* “Camera din interior” este o investitie pe termen lung. Ai observat asta, doar e vorba de construit ceva…
Lumea din jurul tau
Un exercitiu de relaxare simplu, usor de aplicat si care se poate face oriunde, chiar oriunde. Functioneaza pentru ca intrerupe firul gandurilor, or de cele mai multe ori gandurile si grijile sunt sursa nelinistilor. Daca ne mai gandim ca, oameni fiind, nu ne putem abtine sa nu fim trestii ganditoare…
Cand am spus ca e extrem de simplu nu am exagerat deloc. Exercitiul “lumea din jurul tau” presupune sa stai: pe scaun, intins, in fund, in lotus, in picioare, ghemuit, cu picioarele pe perete, cum vrei. Si mai presupune sa te concentrezi, cu ochii inchisi, pe sunetele din jurul tau. Evident, recolta de sunete e mai mare in aer liber, dar nici in casa nu e chiar liniste: ceas, vrabiile de pe pervaz, zumzaitul frigiderului si-asa mai departe.
Urmareste sunetele, concentreaza-te pe ele si cand observi ca se intoarce un gand intoarce-te si tu la sunetele tale. Nu e cazul sa-ti propui sa alungi gandurile. Nu e concurs, e relaxare deci alegem metoda mai usoara: inlocuire.
Omul din beton
Exercitiu cu dublu topping de relaxare: este si o metoda utila cand nu poti adormi. “Omul din beton” inseamna relaxare mentala si fizica in acelasi timp.
Te intinzi pe spate, in cea mai confortabila pozitie pe care ai descoperit-o tu in atatia ani de cand dormi noapte de noapte. Inchizi ochii si incepi scanarea: pornind de la degetele mari de la picioare, te concentrezi pe rand pe fiecare centimetru al corpului tau. Dupa constientizare si relaxare, imagineaza-ti cum acea parte a corpului tau devine grea. Grea ca de beton. Imagineaza-ti ca te scufunzi in saltea. Fa scanner-ul sa urce in sus pe glezne, pana la genunchi si tot asa pana ce intreg corpul s-a scufundat in saltea.
Cand te concentrezi atat de intens (cum faci in exercitiul asta) pe senzatii intrerupi gandurile care provoaca ingrijorare si te impiedica sa te simti “zen” sau sa adormi. Esti mult mai relaxat. Si probabil ca vei adormi.
What Dreams may Come
Recomand cu drag acest film! Mie mi-a oferit multe raspunsuri :) Incep incet incet sa inteleg posibilul drum viitor! Inteleg de ce am caiete pline de descrierea viselor mele inca din adolescenta, de ce lucrarea mea de licenta se numea DRAMATURGIA VISULUI si de ce dragul meu profesor mi-a dat 10 si mi-a zis ca pot sa merg cu ea si la psihologie! :) Glumea, desigur, dar e interesant cum atatea si atatea informatii au venit la mine pe calea aceasta a viselor.
E frumos ca in anul 2 de actorie John Malkovich a venit in vis sa-mi spuna ca fac o mare greseala "gramaticala" si apoi mi-a aratat pe o foaie:
TR Y!
Mi-a spus apoi: radacina e buna, pastreaza TR, taie Y si adauga UST!
TR UST!
Am vorbit in engleza, desigur... :)
Si cate si mai cate vise minunate, cu oameni dragi care au trecut dincolo, cu Nichita Stanescu si Toma Caragiu, cu Bugs Bunny si cu foarte multi prieteni dragi! Am invatat sa acord importanta unora dintre ele, din moment ce dezveleau o parte din mine de care nu aveam habar in adolescenta! Am aflat de multe ori vesti despre prieteni dragi de departe si am primit de multe ori avertizari dar si revelatii importante!
Un film minunat! Aveam mare nevoie sa vad acest film in aceasta perioada, sa CRED in Filmul meu si sa nu mai las "intrusii" sa intervina! Vorba dragei mele D'Eac: "fiecare cu ciorba pe care si-o gateste!" :) Mare dreptate!!! MULTUMESC! Cred ca am aflat raspunsul la una din intrebarile cele mai importante din aceasta perioada! Adica, cred ca la mai multe! Multumesc! Incep sa-mi creasca muguri din care infloresc aievea... VESNICII! Doamne Ajuta! Da pe Blaga oare cand o sa-l visez, oare?
E frumos ca in anul 2 de actorie John Malkovich a venit in vis sa-mi spuna ca fac o mare greseala "gramaticala" si apoi mi-a aratat pe o foaie:
TR Y!
Mi-a spus apoi: radacina e buna, pastreaza TR, taie Y si adauga UST!
TR UST!
Am vorbit in engleza, desigur... :)
Si cate si mai cate vise minunate, cu oameni dragi care au trecut dincolo, cu Nichita Stanescu si Toma Caragiu, cu Bugs Bunny si cu foarte multi prieteni dragi! Am invatat sa acord importanta unora dintre ele, din moment ce dezveleau o parte din mine de care nu aveam habar in adolescenta! Am aflat de multe ori vesti despre prieteni dragi de departe si am primit de multe ori avertizari dar si revelatii importante!
Un film minunat! Aveam mare nevoie sa vad acest film in aceasta perioada, sa CRED in Filmul meu si sa nu mai las "intrusii" sa intervina! Vorba dragei mele D'Eac: "fiecare cu ciorba pe care si-o gateste!" :) Mare dreptate!!! MULTUMESC! Cred ca am aflat raspunsul la una din intrebarile cele mai importante din aceasta perioada! Adica, cred ca la mai multe! Multumesc! Incep sa-mi creasca muguri din care infloresc aievea... VESNICII! Doamne Ajuta! Da pe Blaga oare cand o sa-l visez, oare?
marți, 17 noiembrie 2009
Miracolul Unicitatii
Na, e clara treaba, chiar ti se implineste tot ce vrei! Nu ca nu stiam asta, dar incredibil cum mi se demonstreaza teoria si la cel nivel! Numai ce credeam eu cu toata fiinta mea ca tot ce fac aici e in zadar si cade precum in Manastirea Argesului si la cateva zile nu mai pot respira si... cad intr-un somn adanc! Acuma, ca am calatorit pe nu stiu unde v-am povestit deja, dar minunea nu se opreste aici! Nu, minunea merge mai departe, ca eu sa invat valoarea si importanta intregului, a lui yin si yang, a noptii dar si a diminetii, a binelui dar si a raului, a Pamantului dar si a Cerului!
A fost cel mai interesant vis si cea mai extraordinara senzatie traita vreodata! Inca mi-e dor de "prietenul" care m-a luat in masina lui ce ducea la Cer, imi doresc atat de mult sa aflu cine e el, pentru ca simt ca e cineva foarte important care nu apare asa, cu una cu doua, ci ne ghideaza doar in momentele de mare cotitura existentiala! Eu chiar simt acum ca Cineva mi-a mai "daruit" cativa ani pe planeta aceasta! Eu chiar simt ca am vrut sa plec si ca cineva m-a convins ca nu e vremea! Si pentru asta sunt mai recunoscatoare ca oricand! Nu pot uita senzatia revenirii in planul material! Dormisem pe spate, cu ambele maini pe piept- cel putin in pozitia aceasta m-am trezit din minunatul vis. Si nu imi aminteam nimic "de aici", totul in mine era linistea si neclintirea si pacea lumii de dincolo! Si tot ce venea avea legatura cu ce traisem dincolo... "unde e amicul meu? unde a disparut? avea parul negru...dar eu unde sunt? si mai ales cine sunt?" Eu, una, nu am mai trait niciodata aceasta senzatie...
... apoi incet, am inceput sa recunosc camera, apoi mi-am amintit de mine, ca persoana, apoi mi-am amintit ca dimineata nu puteam respira si ca am vrut sa sun la urgente dar nu am avut puterea sa o fac! Apoi mi-am amintit incet totul... foarte ciudata senzatia! Incredibila! Minunata! Si nu vorbesc aici de nebunia lui "cine sunt? unde ma aflu?" ci de o pierdere a persoanei care a facut loc Fiintei celei Mari! Cel putin asta am simtit! Nu avea nici o legatura cu panica, cu spaima, cu disperarea ci mai degraba cu Marea Intelegere, cu Armonia Fiintei, cu Pacea Interioara! Si RESPIRATIA, primul lucru pe care l-am "descoperit" la trezire... atat de regulata, atat de calma, atat de... diferita fata de ce stiam!!! AM DESCOPERIT MIRACOLUL RESPIRATIEI, mie mi se intampla prima data!!!
Si frumosul nu se opreste aici... astazi am iesit si eu putin afara si... incredibil! Parca un mic alien a intrat in mine si acum se tot minuneaza de ceea ce vede aici, pe aceasta planeta! Eu, profana, care crezusem ca vazusem deja frumusetea cerului si a frunzelor si a culorilor, iata-ma acum amutita in fata acestor miracole! Foarte ciudat, credeti-ma pe cuvant, minunat de ciudat! Parca acest mic alien care intrase in mine nu mai fusese niciodata pe planeta Albastra si acum se tot minuna- pentru prima data- de frumusetea revelata! Si acum cum sa nu multumesc eu bolii acesteia, care, iata ce daruri mi-a oferit ea? Cum sa nu dau dreptate tuturor acelora care incearca sa ne convinga ca nu exista bine si rau- doar Unicitate! Spuneti-mi voi, unde e raul in povestea aceasta? Dar binele? Nu mai bine vedem doar MIRACOLUL Unicitatii si multumim si ne inchinam? Multumesc! Multumesc! Multumesc!
A, mi-am amintit de o secventa dintr-un film pe care l-am vazut la Festivalul ASTRA! Ca s-a inventat nu stiu ce pastila care te ajuta sa uiti ceea ce vrei si... ghici ghicitoarea mea? Ce aleg oamenii sa uite?... Traumele? Spaimele? Dezamagirile? Nooooooo, BUCURIILE!!! Si iata si explicatia: isi doresc atat de mult sa se bucure de anumite lucruri ca si cand le-ar trai pentru prima data, incat beau pastiluta asta! Mi-a ramas intiparita in Fiinta aceasta relatare! Si asa este, spuneti-mi voi ca mai stim sa ne bucuram de un lucru dupa ce l-am obtiunt a doua oara! Da, poate ca da, dar la alta intensitate si tot asa... pana cand incet incet entuziasmul dispare! Oare eu cate zile ma voi bucura de azi inainte ca RESPIR? Ma tot intreb si ma intreb... va veni o zi cand acest mecanism incredibil va deveni ceva obisnuit, ma voi obisnui din nou cu binele si el nu va mai fi atunci nici un miracol, va fi doar ceva ce mi se cuvine? Sper ca voi alege miracolul in defavoarea rutinei! Sper si de data asta am incredere in mine! Ma simt ca un nou nascut... Doamne, esti atat de bun cu mine!!!
luni, 16 noiembrie 2009
Touch me, Heaven will be...
Multumiri "prietenului" care m-a ghidat azi-dimineata spre Pacea Neclintirii...
Acuma realizez ceva frumos legat de jocul de cuvinte de la Arad:
CANCER ~ CA'N CER
IN PACAT~ IMPACAT
SIN ~ SINE
Pam! Pam! Pam!
Acuma realizez ceva frumos legat de jocul de cuvinte de la Arad:
CANCER ~ CA'N CER
IN PACAT~ IMPACAT
SIN ~ SINE
Pam! Pam! Pam!
Examinare
Incep sa ma mai linistesc... primesc, in sfarsit, semne de INCREDERE! Azi noapte nu puteam respira- trebuie sa recunosc, niciodata, in viata mea, nu m-am simtit atat de aproape de "taramul celalalt". Stiu ca poate parea o exagerare, de asta am sa ma opresc aici. E important ce am trait eu cu mine, cred, ce invat eu de la mine! Oricum, de mult nu am mai simtit atata durere fizica, de fapt, nu-mi amintesc vreodata sa fi simtit atat de aproape "raceala". Am simtit ce tot zicea Castaneda, de "prietenul" din stanga noastra, care e mereu acolo, nu trebuie decat sa intinda mana si... ne-a atins! Dar ce vis frumos am avut spre dimineata... m-am trezit tusind din ce in ce mai rau, neintrerupt, apoi deodata nu mai puteam respira! Era 6 dimineata si imi amintesc ca ma rugam neincetat sa treaca timpul sa pot suna si eu undeva, dupa ajutor! Cumva, cu greu, am cazut intr-un somn adanc :) ... si "cineva" m-a luat intr-o masina care deodata a zburat spre cer! Atat imi amintesc, o prezenta extrem de benefica si Inaltarea! Avea parul negru... atata imi mai amintesc! In rest, am uitat tot, pe unde am umblat, ce am vazut, am uitat tot si totusi... ceva a ramas. Cand m-am trezit, mi-a luat vreo 10 minute sa imi dau seama cine sunt, unde sunt, si ce-i cu mine! In acele 10 minute totul era extrem de limpede si calm, eram intr-o pace totala in care nu exista nici un gand, nimic! Am savurat o vreme acea liniste, fara ganduri si intrebari... a fost minunaaaat! Am retrait starea aceea paradisiaca, sanatatea, iubirea, pacea, acea stare perfecta in care nu mai ai nevoie de absolut nimic pentru ca totul e PERFECT! Parca cineva sadise PACEA in mine si GATA!
Apoi mintea, maimuta cea beata a inceput: ce fac aici? unde sunt? unde e cel cu care am calatorit azi noapte? aha, sunt eu, in patul meu... si boala? Si zbang... am inceput sa tusesc din nou! Si stiti care e culmea culmilor? Cica nu e nimic grav, doar rosu in gat... ciudat! Ciudate senzatii... incredibile! Nu as schimba cu nimic ce am trait azi- noapte! Bineinteles ca am o vaga idee acum de tot ce se petrece, dar ca sa fiu si mai sigura, am intrebat si, spre bucuria sufletului meu, asa mi s-a raspuns:
Poti gasi ca esti judecat de catre cei superiori tie. E greu de vazut ce anume le da dreptul sa te judece, dar aceasta este natura avansarii in rang.
Incercarea la care este supus orice initiat pentru a intra in domenii superioare de existenta.
Negativ
Refuzul sfaturilor. Aroganta. Oameni care zic: "Ti-am spus eu!"
Incep sa ma prind tot mai tare de trickul viata/ vis ... Acuma chiar am chef sa recitesc Bartho Todol :)
Apoi mintea, maimuta cea beata a inceput: ce fac aici? unde sunt? unde e cel cu care am calatorit azi noapte? aha, sunt eu, in patul meu... si boala? Si zbang... am inceput sa tusesc din nou! Si stiti care e culmea culmilor? Cica nu e nimic grav, doar rosu in gat... ciudat! Ciudate senzatii... incredibile! Nu as schimba cu nimic ce am trait azi- noapte! Bineinteles ca am o vaga idee acum de tot ce se petrece, dar ca sa fiu si mai sigura, am intrebat si, spre bucuria sufletului meu, asa mi s-a raspuns:
Un om cu o palarie fistichie de matase, infofolit contra frigului, infrunta o furtuna
Traiesti o perioada de greutati si neplaceri, si esti incapabil sa eviti dificultatea. Nu tu esti problema, ci doar momentul este dificil. Trebuie sa dai dovada de hotarare, incredere si speranta in viitor, caci asta ii va incuraja pe cei din jur.
Echilibrul interior este mai important decit aparentele exterioare. Infruntarea unor emotii furtunoase. A-ti croi drum printre dificultati. A fi pregatit pentru vremuri de furtuna.
Negativ
A nu dori sa-ti arati adevaratele sentimente, afisand o imagine "superficiala" de tarie.
Poti gasi ca esti judecat de catre cei superiori tie. E greu de vazut ce anume le da dreptul sa te judece, dar aceasta este natura avansarii in rang.
Incercarea la care este supus orice initiat pentru a intra in domenii superioare de existenta.
Negativ
Refuzul sfaturilor. Aroganta. Oameni care zic: "Ti-am spus eu!"
Incep sa ma prind tot mai tare de trickul viata/ vis ... Acuma chiar am chef sa recitesc Bartho Todol :)
duminică, 15 noiembrie 2009
sâmbătă, 14 noiembrie 2009
Speaking Tree
un film care pe mine m-a atins! L-am vazut la festivalul de film documentar, ASTRA! Poate reusiti sa-l vedeti, mie mi s-a parut tare interesanta povestea :)
Pozitia de drepti
Prea multa durere in jurul meu... nu stiu, de o vreme m-am obisnuit sa vad altfel lumea! Si deodata, bum... numai praf si cenusa in jur! Parca am iesit dintr-un palat ferit de razboi si vad in jur doar oameni bolnavi, moarte si durere! Stiu ca exista un motiv pentru care mi se arata toate aceste lucruri atat de clar si evident, dar deocamdata nu inteleg daca e din vina mea, sau daca asa trebuie sa fie!
Mi s-a spus sa nu intru in troaca ca o sa ma manance porcii! Dar nu pot sta pe margine, cand sunt oameni dragi acolo, pur si simplu nu pot sta sa privesc... trebuie sa fac ceva! Si acum sunt atinsa (sper ca nu de gripa porcina :)- bine ca mai am simtul unorului, asa, cu ochii plini de lacrimi! Sunt lucruri despre care nu trebuie sa vorbim... nu-i asa? Dar, vorba lui Steinhardt: " ... cand in prezenta ta sufletele oamenilor sunt taiate in doua cu fierastraul, daca vrei sa enunti ca doi plus doi egal patru, trebuie sa urli cat de tine diafragma: este o nedreptate strigatoare la cer ca sufletele oamenilor sa fie taiate in doua cu fierastraul! SA TRAITI!!!" Numai ca, Omule, intelge odata cum ca:
"Nu se poate sa te nasti
In pozitie de drepti!.
Nu se poate sa sugi laptele mamei
In pozitie de drepti!
Nu se poate copilarii
in pozitie de drepti,
Nu se poate trai
in pozitie de drepti!
Nu se poate lupta pe front
In pozitie de drepti
Nu se poate muncii pamantul
In pozitie de drepti!
Nu se poate iubi nicicand
In pozitie de drepti,
Nu se poate muri
In pozitie de drepti!"
SA TRAITI!
Pacat ca nu gasesc pe you tube nimic de pe Conexiuni "Lanturi" Se potriveau de minune unele texte si cantece cu ce se intampla acum pe aici... SA TRAITI!!!
vineri, 13 noiembrie 2009
Peccata Mundi
Numai melodia asta ma mai poate vindeca astazi... Vai, am uitat cum e sa fii bolnav, chiar am uitat! Cad toate in jurul meu, ma simt precum Manole, incredibil cu ce viteza cad! E un sentiment ciudat acesta, de neputinta in fata celui care spune mereu NU, asa, chiar fara motiv. Stia Goethe ce stia cand Mefisto al lui spunea: "sunt spiritul ce-ntotdeauna neaga!" De data asta chiar m-a luat pe nepregatite: am cazut lata, la pamant, cu frisoane, febra si tuse seaca! Nici nu pot sa dorm de durere... si totusi, am mai invatat ceva: cand ascult anumite cantece sau spun anumite rugaciuni, durerea dispare! Ei, ce spui de asta, mefistofel? Vezi cum gasesc eu bunatate de lectie in tot ce primesc? Chiar aveam nevoie sa stau iar cu mine iar tu ai facut acest lucru posibil... eh, mi-e ciuda putin ca de doi ani nu am mai fost bolnava si speram sa dureze ceva mai mult! Si acum parca a venit pentru toata perioada asta... dar ma bucur, simt ca mai spal vreu pacat din trecut! Numai gatul asta de nu ar durea asa rau... Stiti careva vreun leac care face minuni? Eu sunt acum cu ridichile negre, cu galbenusurile de ou, cu gargara cu sare... dar inca nu vrea sa plece :( poate aveti careva un secret la buzunar! Cica orice probleme cu gatul poate fi un blocaj al creativitatii inspirate! EXACT!!! Dar de ce ma doare pe mine cand altcineva a zis: NU??? Am atras eu cumva asta, dar inca nu ma prind cum?! Pana atunci, am sa ma multumesc sa repet: "Bunul meu curge acum liber. Ideile Divine se exprima prin mine. Sunt in pace!"
Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!
Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!
miercuri, 11 noiembrie 2009
Un Vis
Te-am visat din nou noaptea trecuta... cu parul tau de culoarea soarelui, cu zambetul cald ce are darul de a radia dincolo de lumile astrale! Aveam nevoie sa-ti vad chipul, sa te privesc ca si cand ai fi aproape, sa-ti ascult glasul si sa-ti fotografiez inca o data sufletul... Am avut o saptamana foarte grea... I'm not complaining, cum mi-ai spus tu candva :) poate cea mai grea din anul acesta, iar dupa marea lupta de ieri am cazut la pamant, cu febra, frisoane si durere acuta de plamani! Nu voi intelege niciodata de ce a zis nu! Am inteles doar atat: sunt comtemporana cu un om ce se transforma in Nero- asta ar fi singura logica! Nu stiu ce fel de Ingeri m-au tinut astazi in brate, mi s-a spus ca radiam si ca nimeni nu si-a dat seama pe scena ca as fi atat de bolnava! Sau poate ca stiu! Poate de asta mi-am dorit atat de mult sa fie in saptamana aceasta premiera cu Luna! Dar Nero a zis NU, pentru ca afara ploua si pentru ca a avut o zi proasta! In fine, nici nu mai conteaza... ce conteaza e ca tu ai venit sa ma-nveti in vis sa "dansez". Aveam impresia ca e un vis dintr-o alta viata: tu erai de varsta mea si eram... cumva, ca acum! Nu stiu cum sa traduc acest: ca acum! Stiu ca esti langa mine, aproape, asta stiu cu certitudine astazi! Dar nu stiu ce am facut sa merit o astfel de "prietenie astrala", o astfel de sansa! Nu imi vine sa cred cum gasesti momentele si cum te strecori cu Lumina tocmai in SECUNDA EXACTA! Iar dansul acela nu-l voi uita niciodata: totul era simtamant- nimic neacoperit, nici macar o singura miscare care sa nu aiba conexiunea- gand! Te-am simtit aproape, alaturi in aceasta grea incercare! Nu e prima data... iti multumesc deocamdata in gand! Ti-am scris deja de atatea ori de revelatiile mele si de visele in care ma indrumi, incat prefer de data aceasta sa-ti transmit in scris doar un gand! Multumesc, prieten drag, prieten minunat, pieten care intri cu Lumina ta in incercarea mea si rupi vraja rea! Nu am sa uit niciodata ce mi-ai spus intr-o seara cu ploaie torentiala: "Simt ca am invins!" Asta simt si eu... si mai simt ca viata mea e tare binecuvantata! Multumesc! Thank you! sau mai bine zis ... Spasiba!
But we made it through the dark night... :)
But we made it through the dark night... :)
duminică, 8 noiembrie 2009
Soborul Sfintilor Arhangheli
La Multi Ani tuturor celor care se numesc Mihail si Gavriil! Ce zi minunaaaaataaaa :)
Ganduri de multumire celui mai drag Arhanghel, lui Gabriel- dar si puternicului Mihail si tuturor acelora care ne vegheaza mereu!
Ganduri de multumire celui mai drag Arhanghel, lui Gabriel- dar si puternicului Mihail si tuturor acelora care ne vegheaza mereu!
vineri, 6 noiembrie 2009
Lumina Vindecatoare izvoraste din Univers
Un alt articol minunat semnat de Doru Bem! Multumim, draga Doru!
"Pregateste-te pentru ce e mai bine, dar nu te teme de ce e mai rau”
Proverb Japonez
Misterios, ezoteric sau pur si simplu normal, sistemul Reiki si-a facut loc prin toate colturile lumii, împartasind asadar un fruct pretios tuturor oamenilor, indiferent de clasa sociala si rasa. Ce este acest fruct si ce daruri aduce el lumii întregi, vom vedea în cele ce urmeaza. Reiki s-a nascut în urma cu ceva timp, aproximativ 100 de ani, în Japonia. Mikao Usui, doctor si preot shintoist, practicant al artelor martiale si Qi Gongului, se îmbolnaveste de cancer în jurul vârstei de 45 de ani. Începe sa caute si sa studieze diferite tehnici de autotratament si vindecare, urmarind chiar si firul istoric al lui Hristos care practica vindecarea cu mâinile. A plecat în Europa si America, a studiat crestinismul, cât si cartile fundamentale orientale, crezând ca va putea descoperi aceasta tehnica a vindecarii cu mâinile. Nu a gasit-o, drept urmare se reîntoarce în tara sa natala, urmând sa sufere o depresie puternica, în urma careia s-a izolat pe vârful muntelui Kurama, munte sacru, timp de 21 de zile în post negru si meditatie. În ultima zi de meditatie Mikao Usui a fost lovit de o lumina foarte puternica în frunte, dupa care a picat la pamânt într-o stare de reverie. (...) "
http://www.gardianul.ro/Lumina-vindecatoare-izvoraste-din-Univers-s147938.html
"Pregateste-te pentru ce e mai bine, dar nu te teme de ce e mai rau”
Proverb Japonez
Misterios, ezoteric sau pur si simplu normal, sistemul Reiki si-a facut loc prin toate colturile lumii, împartasind asadar un fruct pretios tuturor oamenilor, indiferent de clasa sociala si rasa. Ce este acest fruct si ce daruri aduce el lumii întregi, vom vedea în cele ce urmeaza. Reiki s-a nascut în urma cu ceva timp, aproximativ 100 de ani, în Japonia. Mikao Usui, doctor si preot shintoist, practicant al artelor martiale si Qi Gongului, se îmbolnaveste de cancer în jurul vârstei de 45 de ani. Începe sa caute si sa studieze diferite tehnici de autotratament si vindecare, urmarind chiar si firul istoric al lui Hristos care practica vindecarea cu mâinile. A plecat în Europa si America, a studiat crestinismul, cât si cartile fundamentale orientale, crezând ca va putea descoperi aceasta tehnica a vindecarii cu mâinile. Nu a gasit-o, drept urmare se reîntoarce în tara sa natala, urmând sa sufere o depresie puternica, în urma careia s-a izolat pe vârful muntelui Kurama, munte sacru, timp de 21 de zile în post negru si meditatie. În ultima zi de meditatie Mikao Usui a fost lovit de o lumina foarte puternica în frunte, dupa care a picat la pamânt într-o stare de reverie. (...) "
http://www.gardianul.ro/Lumina-vindecatoare-izvoraste-din-Univers-s147938.html
Anybody Listening?
Mai, oi fi fost eu rockerita in adolescenta, dar abia acum ma prind cu ce formatii si mesaje rezonam... cum am ajuns tocmai in aceasta perioada sa mai leg o imagine in puzzle? Uitasem complet de cantecele astea :)
Is there anybody listening?
Queensryche
You and I long to live like wind upon the water
If we close our eyes we'll maybe realize
There's more to life than what we have known
And I can't believe I've spent so long
Living lies I knew were wrong inside
I've just begun to see the light
Long ago there was a dream,
had to make a choice or two
Leaving all I loved behind
for what nobody knew
Stepped out on the stage
A life under lights and judging eyes
Now the applause has died
and I can dream again...
Is there anybody listening?
Is there anyone that sees
what's going on?
Read between the lines,
criticize the words they're selling
Think for yourself and feel the walls
Become sand beneath your feet
Fell the breeze?
Time's so near you can almost taste the freedom
There's a warm wind from the south
Hoist the sail and we'll be gone
By morning this will all seem like a dream
And if I don't return to sing the song, maybe just as well
I've seen the news and there's not much I can do... alone
Is there anybody listening?
Is there anyone who smiles without a mask?
What's behind the words- images
They know will please us
I'll take what's real
Bring up the lights
Is there anybody listening?
Is there anyone that sees
what's going one?... "
Is there anybody listening?
Queensryche
You and I long to live like wind upon the water
If we close our eyes we'll maybe realize
There's more to life than what we have known
And I can't believe I've spent so long
Living lies I knew were wrong inside
I've just begun to see the light
Long ago there was a dream,
had to make a choice or two
Leaving all I loved behind
for what nobody knew
Stepped out on the stage
A life under lights and judging eyes
Now the applause has died
and I can dream again...
Is there anybody listening?
Is there anyone that sees
what's going on?
Read between the lines,
criticize the words they're selling
Think for yourself and feel the walls
Become sand beneath your feet
Fell the breeze?
Time's so near you can almost taste the freedom
There's a warm wind from the south
Hoist the sail and we'll be gone
By morning this will all seem like a dream
And if I don't return to sing the song, maybe just as well
I've seen the news and there's not much I can do... alone
Is there anybody listening?
Is there anyone who smiles without a mask?
What's behind the words- images
They know will please us
I'll take what's real
Bring up the lights
Is there anybody listening?
Is there anyone that sees
what's going one?... "
joi, 5 noiembrie 2009
miercuri, 4 noiembrie 2009
Bad Dream
Ce ciudat... inca mai platesc, nu credeam! Inca mai platesc pentru ca l-am invins pe "Trickster-ul" din mine! Nu credeam ca are atata razbunare in el! Inca loveste, inca se simte ofensat si tradat! Astazi trecutul m-a lovit si inca doare! Minciunile dor cel mai tare! Dar "cineva" mi-a trimis melodia aceasta, sa simt durerea sub anestezie! Multumesc!!!
luni, 2 noiembrie 2009
Zambetul meu preferat
Curios, cata Lumina si Bucurie si deodata: zbang! Portia de gunoi!!! Si din dreapta si din stanga!
Vesnica lupta! Mi-e atat de greu sa ies din dualitate, sa inteleg odata ca nu exista bine si rau! Azi aflu ca vanatorii omoara cainii vagabonzi, pentru ca le mananca iepurii, vanatul! Oh, Doamne, dar cainii aia vaneaza pentru ca mor de foame, pe cand noi avem tone de carne la toate supermarketurile! Sunt prea sensibila pentru lumea asta, m-a daramat complet ce am auzit! Cum ma deprima toti vanatorii din zilele astea care au tupeul sa-mi zica ca si indienii vanau! Vanau, fratilor, dar mancau tot ce vanau, nu faceau risipa! Si multumeau animalului pentru sacrificiu si pentru hrana! Pe cand noi? Ne-am gasit distractia in a omori animale nevinovate cand avem stomacele pline si inima impietrita!!! Ciudat, si asta vine din partea unui om pe care il iubesc, care imi este foarte apropiat si care nu intelege, din toate lectiile primite, ca NU E ASTA CALEA!!! Mereu cautam distractia sa ne scoata din cacat! Si eu devin o ciudata cand recomand Rugaciunea! Doamne, ce rele oi fi facut ca m-ai trimis in lumea asta? Stiu, avem lumea asta dupa cum ne-o construim!!! Stiu asta, Doamne, ca nu esti Tu vinovat de alegerile noastre! Doar ca acum nu ma pot opri din plans si nu inteleg de ce mereu si mereu oamenii aleg calea aceasta a barbariei? De ce nu am voie sa ma bucur de Lumina si de Iubire mai mult de doua zile?? De ce, oare??? Unde sa plec, unde sa ma ascund sa nu mai vad si sa aud lucrurile astea? Dar nu, nu am sa plec!!! Am sa raman aici, sa vad si sa simt, sa ma doara, pana cand, ca in Kamanita, am sa gasesc puterea sa ma rup de toata lumea asta!!! Pentru ca totul e iluzie in afara de Dumnezeu!!! TOTUL!!! Iubesti, suferi, nu iubesti, suferi! Am sa gasesc Pacea, acum si aici, in lumea aceasta, am sa gasesc eu cumva Calea, cu ajutorul lui Dumnezeu!!! Mie una mi-a ajuns ce am vazut si ce am trait aici! Nu sunt sigura ca imi mai doresc altceva, in afara Pacii Absolute! Ciudat, probabil ca toate astea duc spre un drum minunat! Gandind la trecutul meu, am ajuns sa inteleg ca iubesc tocmai zilele cele mai dureroase si framantarile cele mai adanci, pentru ca ele m-au adus pe drumul acesta! Deci, nu exista bine si raul! Clic!!! S-a aprins beculetul! Exista doar situatia data si ce hotarasti tu sa inveti din ea! Deci, Binele e aici, oriunde! Daca as fi mai puternica as intelege mai repede acest lucru! Gata, sterg lacrimile si zambesc! E greu la inceput, dar e zambetul meu preferat :) Ochii in lacrimi si deodata, o noua lumina in ochii mei! O alta scipire... Invat! Invat! Incet, impleticindu-ma, cazand in nas, si tot invat! Si tot nu va trece nimic care sa lasa urme de spaima, de frica si de neincredere! Pentru ca ma tii in brate, Doamne, mi-am amintit! Iarta-mi, te rog, acest moment si aceasta clipa de neincredere! Cred, Doamne, ajuta necredintei mele! Lubileah
Dedicata tuturor fiintelor macelarite si sacrificate de lacomia umana!
Va rog, iertati-ne, aveti intelegere fata de neputinta omeneasca!
Va cer iertare in numele omului cu creier si suflet!
Astazi mi-e rusine!
Vesnica lupta! Mi-e atat de greu sa ies din dualitate, sa inteleg odata ca nu exista bine si rau! Azi aflu ca vanatorii omoara cainii vagabonzi, pentru ca le mananca iepurii, vanatul! Oh, Doamne, dar cainii aia vaneaza pentru ca mor de foame, pe cand noi avem tone de carne la toate supermarketurile! Sunt prea sensibila pentru lumea asta, m-a daramat complet ce am auzit! Cum ma deprima toti vanatorii din zilele astea care au tupeul sa-mi zica ca si indienii vanau! Vanau, fratilor, dar mancau tot ce vanau, nu faceau risipa! Si multumeau animalului pentru sacrificiu si pentru hrana! Pe cand noi? Ne-am gasit distractia in a omori animale nevinovate cand avem stomacele pline si inima impietrita!!! Ciudat, si asta vine din partea unui om pe care il iubesc, care imi este foarte apropiat si care nu intelege, din toate lectiile primite, ca NU E ASTA CALEA!!! Mereu cautam distractia sa ne scoata din cacat! Si eu devin o ciudata cand recomand Rugaciunea! Doamne, ce rele oi fi facut ca m-ai trimis in lumea asta? Stiu, avem lumea asta dupa cum ne-o construim!!! Stiu asta, Doamne, ca nu esti Tu vinovat de alegerile noastre! Doar ca acum nu ma pot opri din plans si nu inteleg de ce mereu si mereu oamenii aleg calea aceasta a barbariei? De ce nu am voie sa ma bucur de Lumina si de Iubire mai mult de doua zile?? De ce, oare??? Unde sa plec, unde sa ma ascund sa nu mai vad si sa aud lucrurile astea? Dar nu, nu am sa plec!!! Am sa raman aici, sa vad si sa simt, sa ma doara, pana cand, ca in Kamanita, am sa gasesc puterea sa ma rup de toata lumea asta!!! Pentru ca totul e iluzie in afara de Dumnezeu!!! TOTUL!!! Iubesti, suferi, nu iubesti, suferi! Am sa gasesc Pacea, acum si aici, in lumea aceasta, am sa gasesc eu cumva Calea, cu ajutorul lui Dumnezeu!!! Mie una mi-a ajuns ce am vazut si ce am trait aici! Nu sunt sigura ca imi mai doresc altceva, in afara Pacii Absolute! Ciudat, probabil ca toate astea duc spre un drum minunat! Gandind la trecutul meu, am ajuns sa inteleg ca iubesc tocmai zilele cele mai dureroase si framantarile cele mai adanci, pentru ca ele m-au adus pe drumul acesta! Deci, nu exista bine si raul! Clic!!! S-a aprins beculetul! Exista doar situatia data si ce hotarasti tu sa inveti din ea! Deci, Binele e aici, oriunde! Daca as fi mai puternica as intelege mai repede acest lucru! Gata, sterg lacrimile si zambesc! E greu la inceput, dar e zambetul meu preferat :) Ochii in lacrimi si deodata, o noua lumina in ochii mei! O alta scipire... Invat! Invat! Incet, impleticindu-ma, cazand in nas, si tot invat! Si tot nu va trece nimic care sa lasa urme de spaima, de frica si de neincredere! Pentru ca ma tii in brate, Doamne, mi-am amintit! Iarta-mi, te rog, acest moment si aceasta clipa de neincredere! Cred, Doamne, ajuta necredintei mele! Lubileah
Dedicata tuturor fiintelor macelarite si sacrificate de lacomia umana!
Va rog, iertati-ne, aveti intelegere fata de neputinta omeneasca!
Va cer iertare in numele omului cu creier si suflet!
Astazi mi-e rusine!
Un Elf?!
Vreau sa-i multumesc persoanei care a scris aceste lucruri minunate despre buna mea prietena si sora, Laura Ilea!!! Observ cum ca si in cazul ei, A treia Lege a lui Newton functioneaza pe deplin!!! :)
“Ceea ce am primit daruiesc mai departe , va dau voua putin , voi veti darui la randul vostru si asa am putem schimba lumea”. Laura Maria Ilea
O zi … o zi ca oricare alta s-a transformat intr-o amintire de neuitat. Stau acum in fata calculatorului si ma intreb oare ce am facut ca sa merit un asemenea dar, sa intalnesc o asemenea persoana speciala? Acum cand ma gandesc la cuvintele Laurei “stiti, legea atractiei” ma simt rusinata. Am avut atatea emotii pana la intalnirea cu actrita pe care o apreciez foarte mult…Cum ne-am intalnit ne-a vorbit cu atata naturalete… pana si acea simpla imbratisare pe care am primit-o m-a incurajat, dandu-mi putere sa trec peste invalmasala de sentimente pe care le simteam. Un suflet care ne-a permis sa cunoastem o particica din el. Elful din “Visul unei nopti de vara” dar si din visul meu, s-a dovedit a exista in realitate. Un “Elf” plin de viata si cu o seninatate in chip ce m-a facut sa uit pentru cateva ore ca sunt pe pamant. Am fost pentru o perioada un pitic fericit, un pitic care acum incerca sa multumeasca pentru acele clipe frumoase! Totusi ma intrebam cum Elful vrea sa-l mai intalneasca pe pitic? Cred ca Doamne, Doamne m-a face prea fericita si pt asta Ii multumesc!
Gandindu-ma la fiecare cuvand pe care l-am auzit astazi mi-a ramas intiparit in minte “incredere”, da incredere…! Da, am invatat sau mai bine zis incep sa invat ca fara incredere in mine nu o sa reusesc in viata! Multumesc d-na profeosoara- daca pot sa va numesc asa- pentru lectia de astazi!
Cred ca as putea continua … scriind pana tarziu despre aceasta actrita fara sa ma opresc! Inchei prin a spune un simplu MULTUMESC!!!
preluat de pe:
http://piticulsiumbrelele.wordpress.com/2009/10/31/un-elf/vineri, 30 octombrie 2009
Legea Atractiei
Soare stralucitor, imediat dupa o furtuna
"Furtuna a venit si a inlaturat acele elemente ale vietii care stanjeneau situatia, purificand atmosfera si rezolvand problemele. Ce-a fost mai rau a trecut si in final situatia se poate solutiona, si refacerea poate incepe. Mai este de lucru, dar deocamdata bucura-te de eliberare si de placerea noilor inceputuri.
Caldura reinnoirii.
Negativ:
Teama ca furtuna se va reintoarce curand. A fi paralizat de teama."
Intr-adevar, nu sunt obisnuita cu atata caldura venita din partea unor straini! Si totusi, nu inteleg aceasta reactie stupida, de ce in loc sa ma bucur imi pun singura piedici??? E atat de frumos totul in jurul meu incat ma sperie acest lucru- ca si cand, dintr-o data, dupa o mare furtuna, apa e limpede si straluceste asa cum nu a mai stralucit niciodata! De ce nu am puterea sa savurez acest moment? Mi-e frica mereu sa nu fiu prinsa cu garda jos, obisnuita fiind sa stau mereu in asteptarea furtunii... asa am invatat! Dar nu e bine asa, stiu asta! Trebuie sa va povestesc ceva minunat! Am fost ieri la un film tare dragut, la Festivalul de film documentar Astra: "Donkey in Lahore!" - prezenta iubirea dintre un australian si o femeie din Pakistan! Minunat filmul, as zice... Regizorul a recunoscut la final ca de multe ori, dupa filmari, mergea in camera de hotel si plangea, intelegand cate piedici sunt puse in calea iubirii si cat de greu este sa o pastram curata! E minunat de observat firul rosu al acestei povestiri! In fine, am participat la discutii fara a interveni, doar obsevand fascinanta lumina familiara din ochii regizorului! Sala era plina ochi de oameni! Cand s-au terminat discutiile, la iesire, regizorul s-a intors zambind catre mine si mi-a intins mana, multumindu-mi ca am fost in sala! Pur si simplu radia in timp ce imi multumea! Erau acolo sute de oameni! As fi vrut sa-l intreb de ce a facut asta, dar zambetul din ochii lui mi-a daruit deja raspunsul! Deci a simtit... Cat de repede ni se intorc toate! Astazi a venit si s-a asezat in fata mea! Apoi, dupa film, m-a intrebat cum sunt si ce am mai facut! Doamne, parca l-as cunoaste de vieti pe omul asta, dar mai ales privirea lui sau ceva dincolo de privirea lui mi-e atat de familiar! Nu am sa mai continui, nu as vrea sa fiu gresit inteleasa si simt ca acum sunt foarte obosita si ca mi-e destul de greu sa ma exprim coerent la aceasta ora tarzie din noapte! Vreau doar sa spun ca ma bucur, ma bucur ca in sfarsit mi se confirma simtirile, am asteptat cu atata sete aceasta clipa! Si asta e doar un exemplu din ceea ce mi se intampla in ultimul timp! Aveam mare nevoie de aceste confirmari... mai ales ca in "perioada tornadei" parea ca nimeni nu vede si nici nu simte ceea ce eu vad si simt! A fost foarte greu sa raman in picioare, eu cu Crezul meu, cand toate pareau cu susul in jur! Nu intelegeam unde gresesc, de ce ceea ce simt si visez nu are nici un ecou... dar acum stiu raspunsul! Calitatea comunicarii depinde si de receptor, nu numai de emitator! Poate ca a fost tot greseala mea, ca nu am emis unde trebuie mesajul, se poate, se prea poate, nu ma cred fara de greseala, stati linistiti! Insa acum vreau doar sa savurez aceste zile, vreau sa cred, asa cum zice si raspunsul acesta, ca greseala a trecut si ca pot sa ma relaxez si sa incep sa ma bucur fara sa-mi mai fie frica! Vreau sa cred ca merit, in sfarsit, acest nou inceput! Vreau sa ma bucur de eliberare! E drept, e greu sa ma obisnuiesc cu ea, dar tot ce se intampla in jurul meu dovedeste ca merit acesta inseninare! Cat de usor si simplu pare astazi totul!!! Nu am sa mai traiesc in iluzie si visare, promit! Pentru ca basmul, povestea, magia sunt chiar aici, langa mine! Sunt bucuroasa pentru ca stiu ca primesc doar ceea ce merit! Sunt bucuroasa sa vad ce fel de oameni imi intind astazi mana si-mi zic, zambind: bine ne-am gasit! Sunt bucuroasa sa inteleg prin ochii si zambetul unui om cat valoreaza prezenta mea si zambetul meu in lumea aceasta! Sunt bucuroasa sa vad ca unor oameni trebuie sa le promit ca ne vedem curand si sunt bucuroasa cand ei imi spun: ne vedem marti? m-ai facut fericit! Sunt bucuroasa, pentru ca toti avem nevoie de asta, sa fim apreciati, sa fim imbratisati, sa fim indragiti!
Multumesc! Multumesc! Multumesc!
joi, 29 octombrie 2009
Parintele Teofil Paraian a plecat la cele vesnice!
Părintele Teofil Părăian, duhovnicul Mânăstirii Brâncoveanu de la Sâmbătă de Sus, judeţul Braşov, a trecut la cele veşnice în această dimineaţă, joi 29 octombrie 2009, la Spitalul Militar din Cluj-Napoca.
Dumnezeu sa-l odihneasca!!!
Dumnezeu sa-l odihneasca!!!
miercuri, 28 octombrie 2009
Boala si Suferinta
minunat articolul lui Oreste! ciudat, intr-adevar, cati oameni sunt bolnavi in perioada asta! Si de fapt cat de simplu este totul, o stiu pe propria-mi piele... numai daca am fi putintel mai atenti la semne, atat... si la deciziile pe care le luam in fiecare minut, in favoarea Fiintei sau impotriva ei! Atat! Restul e aici, mult mai bine scris sau zis :)
"Cele doua prietene fidele ale omului: boala si suferinta"
Puterile Ceresti ne-au inzestrat cu ingeri pazitori, atat in dimensiunile interioare ale Fiintei cat si in cele exterioare. Rolul lor este de a veghea ca libertatea noastra sa nu prejudicieze libertatiile celorlalti,iar in plan personal sa atraga atentia atunci cand biosul este agresat. Astfel, boala, suferinta nu sunt doar efectele unor optiuni eronate, ci niste bune prietene care ne avertizeaza atunci cand ne indepartam de Cale. Este cel putin neinteligent sa te lupti cu boala sau cu suferinta, cand ele sunt reprezentarile unor entitati spirituale care ne arata greselile si se retrag atunci cand se redobandeste Armonia. Nu te poti razboi cu prietenii, decat daca te afli in confuzie. Nu exista boala, ci doar bolnavi, cum nu exista suferita, ci doar indivizi iesiti din Fericire. Rugaciunea, meditatia, contemplarea si mai ales contactul uman ne pot furniza raspunsurile necesare reintegrarii in Lege. Suntem integrati in Marea Fiinta, nu inteleg de ce ne mai obosim sa localizam in afara noastra Raiul, Iadul...Intentiile si scopurile ne definesc! Suntem creatorii zilelor noastre de azi si de maine. Sa le multumim stramosilor pentru cele de ieri si alaltaieri!"
preluat de pe:
http://codulluioreste.blogspot.com/
"Cele doua prietene fidele ale omului: boala si suferinta"
Puterile Ceresti ne-au inzestrat cu ingeri pazitori, atat in dimensiunile interioare ale Fiintei cat si in cele exterioare. Rolul lor este de a veghea ca libertatea noastra sa nu prejudicieze libertatiile celorlalti,iar in plan personal sa atraga atentia atunci cand biosul este agresat. Astfel, boala, suferinta nu sunt doar efectele unor optiuni eronate, ci niste bune prietene care ne avertizeaza atunci cand ne indepartam de Cale. Este cel putin neinteligent sa te lupti cu boala sau cu suferinta, cand ele sunt reprezentarile unor entitati spirituale care ne arata greselile si se retrag atunci cand se redobandeste Armonia. Nu te poti razboi cu prietenii, decat daca te afli in confuzie. Nu exista boala, ci doar bolnavi, cum nu exista suferita, ci doar indivizi iesiti din Fericire. Rugaciunea, meditatia, contemplarea si mai ales contactul uman ne pot furniza raspunsurile necesare reintegrarii in Lege. Suntem integrati in Marea Fiinta, nu inteleg de ce ne mai obosim sa localizam in afara noastra Raiul, Iadul...Intentiile si scopurile ne definesc! Suntem creatorii zilelor noastre de azi si de maine. Sa le multumim stramosilor pentru cele de ieri si alaltaieri!"
preluat de pe:
http://codulluioreste.blogspot.com/
luni, 26 octombrie 2009
High Priestess
De ce nu ma mira ca e asociata cu Luna? :P
You are The High Priestess
Science, Wisdom, Knowledge, Education.
The High Priestess is the card of knowledge, instinctual, supernatural, secret knowledge. She holds scrolls of arcane information that she might, or might not reveal to you. The moon crown on her head as well as the crescent by her foot indicates her willingness to illuminate what you otherwise might not see, reveal the secrets you need to know. The High Priestess is also associated with the moon however and can also indicate change or fluxuation, particularily when it comes to your moods.
What Tarot Card are You?
Take the Test to Find Out.
duminică, 25 octombrie 2009
Rusalochka sau Micuta Sirena
O minunata poveste despre intelepciunea si bunatatea celor care au invatat lectia adevaratei iubiri!
sâmbătă, 24 octombrie 2009
Stabat Mater Dolorosa
Stabat Mater Dolorosa este considerat a fi unul dintre cele sapte mari Imnuri din toate timpurile. Imnul are la baza profetia lui Simion, care i-a spus Sfintei Fecioarei: "Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi." (Luca 2:34-35).
http://www.preces-latinae.org/thesaurus/BVM/SMDolorosa.html
http://www.preces-latinae.org/thesaurus/BVM/SMDolorosa.html
Gabriel sau Culmea Intuitiei ...
Vai, nu se mai opresc coincidentele in viata mea! Am mutat premiera recitalului meu de pe 29. 10. pe 11. 11, daca tot e 2009, 2+9=11, deci 11. 11. 11- cifra mea de destin :) Si acum nebunia cea mai frumoasa: ma uit si eu curioasa in calendarul Ingerilor sa vad a cui e saptamana in care voi avea premiera la Preferatii Lunii si surpriza: Arhanghelul Gabriel, desigur! Am inlemnit iar! Mi-au dat lacrimile, am simtit ca intra in mine o iubire de nedescris si ca voi exploda de fericire! Desigur ca m-am temperat repede repede, sa nu se evapore asa, in doua minute, minunea ce simteam ca imi patrunde in toata fiinta :) As putea scrie o intreaga carte despre coincidentele care m-au determinat sa-l iubesc pe Gabriel mai mult decat pe oricare alt Inger! Merita povestit cum s-a intamplat neintamplata:
Acum mai bine de un an am mers la un targ de cristale cu o lista intreaga facuta de acasa, in care imi notasem numele diferitelor pietre de care credeam ca am nevoie pe atunci, mai putin numele celei cu care am venit in final acasa :P . Cand am ajuns acolo, stand fata in fata cu comoara stralucitoare si magica a cristalelor, am uitat complet de lista pe care o facusem acasa. Precum un copil, mi-au sarit ochii pe o piatra avand culoarea razelor de soare care mie mi s-a parut tare speciala! Nici macar nu stiam cum se numeste ... Doamna a zis ca acel CITRIN e ultima bucata! Pai normal, ma astepta pe mine! A fost singura piatra pe care am cumparat-o si prima, de altfel! Primul meu cristal... am plecat cu el acasa, nu mai doream nimic altceva, simteam ca tot ce trebuise sa gasesc la acea vreme, gasisem! Acasa, am atarnat piatra total intamplator langa patul meu, intr-un anume colt! Trec cateva saptamani, descopar ca era fix coltul ghizilor spirituali! Mai trec cateva saptamani, termin de scris Preferatii Lunii si descopar dupa cateva zile ca Guvernatorul Lunii e Gabriel! Caut si alte informatii despre Gabriel si aflu ca piatra lui este CITRINUL! Si tot asa de-atunci! :)
M-am tot gandit daca e frumos sa scriu despre asta, sunt lucruri foarte intime si mi-a luat mult timp sa-mi fac curaj sa le astern aici! Dar pe urma am aflat ca aceste lucruri nu trebuie sa le tinem pentru noi, sunt atatia oameni care au nevoie sa auda astfel de lucruri! Si nu trebuie sa interpretam nicicum povestea de aici, fiecare sa ia ce i se potriveste si fiecare sa inteleaga ce crede de cuviinta! Eu atat as spune: avem in fiecare secunda aceasta posibilitate de a alege, cum zicea Einstein, sa ne traim viata ca si cand nu exista miracole sau ca si cand intreaga viata este un miracol! Depinde de fiecare cat e pregatit sa inteleaga! Important este sa nu uitam ca VIATA ESTE UN MIRACOL! Cred ca asta e foarte important: sa nu uitam sa gasim motiv de Bucurie in fiecare ora si secunda de viata, daca tot e Gabriel Mesagerul Bucuriei.
Weekendul trecut a venit la mine un copil cu icoane de vanzare... mi-a intins o iconita cu Buna Vestire! Desigur, o alta coincidenta, ce importanta are? Pai asta e, ca daca am fi mai atenti, am observa cum totul, dar absolul totul are de fapt o mare importanta! :)
Zicea Steinhardt in Jurnalul Fericirii:
"Totul e semn. A merge de la semn la realitate semnificata inseamna sa adancesti lumea, sa mergi catre Dumnezeu."
"Coincidentele au lucrat cu o precizie neabatuta"
"Nu vrem sa admitem ca exista si taine, asta-i nenorocirea. Dostoievski: Ce-i taina? Totul e taina, prietene, taina lui Dumnezeu e pretutindeni... Cat de bine e pe acest pamant, dragul meu... Si ca exista si taine, cu atat mai bine!"
Va imbratisez cu mare drag!
Lubileah
Abonați-vă la:
Postări (Atom)