"Totul pleca de la argintiu in sus.
Frigul, tainele gerului fusesera abolite.
Adaugam aer aerului, verde-frunzelor,
dragoste-inimilor, cer-ierbii,
dar mai cu seama inca o prezenta
prezentului.
Totul se incepea din aceasta-mplinire.
Speranta era mai deasa decat lumina.
Ceea ce invingea devenea real
ca o pregatire solemna
pentru rasaritul soarelui
vazut de ochiul noului nascut.
Totul se intrupa in acel strigat
tasnit din lucruri si care
impreuna cu ele constituia lucrurile.
Te iubesc, strigam, prezent al vietii mele,
si strigatul
mi se desfacea in comete."
"Indoirea Luminii"- Nichita Stanescu
Te iubesc, mai Stanesc! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu