Doctor Zhivago (2005)

Nu pot sa vorbesc despre acest film pana nu-mi fac timp sa citesc si cartea. Pur si simplu nu pot, nu ma lasa sufletul. Si cartea trebuie sa o citesc, vreau sa spun, e foarte important pentru mine sa o citesc. Cred ca am eu ceva important de inteles din cartea asta.

Sa zicem ca exista o anume coincidenta stranie legata de nume... caci exista.
Sa zicem ca poate nu a venit intamplator la mine aceasta poveste.
Sa zicem ca putem fugi la capatul lumii sperand sa scapam ieftin si curat si sa mai zicem ca indiferent unde e acest capat de lume, tot cu noi insine si cu revolutiile noastre personale ne vom intalni. Lectia, dorinta, dorul, fiorul sunt atat de intense incat ceea am ales in viata pana in acel moment nu mai conteaza. Caci, dupa cum zicea Mihalkov: "a fugi de iubirea solicitanta care cere sa-i dat totul- din comoditate, teama, lasitate- inseamna a-ti modifica propria existenta!" Astia sunt rusii si n-ai cum sa nu-i iubesti! Asa cum ii iubesti pe toti cei care se incumeta sa mearga pana la capat. Caci pe drumul care duce pana la capat e cu noroi, cu rugina, cu crivat si varsare de sange!
Dar dupa aceasta intalnire cu noi insine- intalnire de rascruce- ceva esential legat de intimitatea noastra se schimba. Bineinteles ca se schimba. Dar ce se schimba? Sotia ar zice- probabil- ca parfumul trupului: "mirosi altfel". Adica, da, pielea are un alt parfum. Un parfum nou (sau poate ca nu) care deranjeaza, caci miroase a fior strain... Sau poate ca pur si simplu miroase a iubire adevarata si nu putem suporta acest miros. Caci el ne aminteste de fiecare data de cei care dorim sa fim dar nu suntem! Asadar, s-a furisat un fior strain in corpul nostru, in sangele noastru, in pulsul nostru. Iar daca acest fior strain se identifica cu cea mai intima latura a noastra, problema devine de capatai. Minunata aceasta scena, cum minunata este remarca Toniei, sotia lui Yura, care intelege ca intalnirea cu Lara nu este una intamplatoare: "Nu stii ca nimic nu se petrece din intamplare? Nimic! Care erau sansele sa te intalnesti cu ea dupa atatia ani? Sunt semne, din moment ce, oriunde ai merge, te intalnesti cu ea!"

Aerul care pluteste deasupra Moscovei si al Rusiei e aerul Marii Revolutii. Dar revolutia nu poate fi doar una exterioara caci e imposibil ca acest aer al schimbarii sa nu te afecteze pana in substratul cel mai adanc al fiintei. Si cu siguranta ca nu intamplator actiunea se petrece la un moment dat in Siberia- taramul sufletelor inghetate- unde, a-ti jupui inamicul si a-i turna apa fiarta pe rani devine modul cel mai crud de intimidare si de razbunare. La fel va fi si chipul poetului Yura la intoarcere: din lucirea vie si nebunatica a ochilor tanarului student de la medicina a mai ramas doar o privire franta, oarba, impietrita si inasprita de crivat si foamete, caci sufletul a fost la randul sau jupuit iar pe rani nu se putea aplica in acele vremuri decat apa fiarta... Si totusi, cat de diferit este el primit si ingrijit de cele doua femei din viata sa, de sotia Tonia iar mai apoi de Lara, de cealalta.
Din nou ni se ingaduie sa tragem cu coada ochiului in ascuns si sa intelegem cine pe cine (se) iubeste! Si poate ca nu doar eu mi-am pus intrebarea daca se poate sa existe o dragoste mai mica sau mai mare sau pur si simplu dragostea exista sau nu exista. Si desigur ca nu intamplator punctul culminant al iubirii e lectia sacrificiului de sine, cand prin acest sacrificiu speri ca celuilalt sa-i fie mai bine! DA, asta cred si eu despre iubire! Iar cine nu e capabil de un astfel de sacrificiu se iubeste mai degraba doar pe sine.

De pe marginea unui scaun si legata la maini, revolutionara simpatica de la inceput filmului care, in nebunia si in frumusetea tineretii atarna de candelabre, acum, in acest prezent incrancenat- se prabuseste! Pe un alt drum, mana vatmanului inchide ochii intepeniti ai unui strain care ceva mai devreme a fost dat cu capul de un perete si obligat sa vada aceasta prabusire, a celor vii si indrazneti. Pe trupul extenuat al fetei, calaul arunca o galeata cu apa rece. Aceeasi apa cade insa oparita pe rana sufletului celui ce priveste aceasta nebunie. Acesta e pretul pe care il platesti pentru (ne)sansa de a te naste poet intr-o lume meschina.
In acest crivat care imi tulbura sufletul si in absenta gesturilor de umanitate, caut disperata o farama de speranta... si ea revine in memorie ca un pas mic, de copil, scartaind sfios si inocent pe zapada inghetata din sufletele celor care impart cativa cartofi la o masa:
"- Am niste vesti pentru tine, Averky.
- Mi-e plina gura de nisip. N-ai curatat bine cartofii.
- Tarul si intreaga lui familie au fost impuscati de bosevici, inclusiv copiii. De ce nu spui nimic?
- Si ce ai vrea sa spun?!
- Cum adica? Stiai?
- Bineinteles ca am stiut. Toata lumea stie.
- Si?
- Si ce? Nimic.
- Nu iti pare rau?
- Nu.
- La dracu, chiar nu inteleg. Intreb si eu: chiar nu-i pare nimanui rau ca s-a intamplat asta?
- Mie imi pare rau! (copilul)"

Va doresc vizionare placuta. Cred, totusi, ca ar fi mai bine sa cititi intai cartea :) Dar asta e doar parerea mea. O seara minunata tuturor! Si DA, jos palaria in fata lui Oleg Menshikov!



Gasiti celelalte 10 parti pe You Tube, in cazul in care doriti sa-l vedeti.