lyubimyĭ poet

sloboade din mine, copile de aur

albastrele rani, ale suflului curgeri

coboara Poete! si tulbura-mi anii

dar nu-mi lecui nici visari si nici plangeri

caci pacle stelare vegheaza, urnind

acelasi dor aspru pe nouri de cantec

ciopleste-mi adancul rusescului gand

dorogoĭ Serioja- cu barda-ti din pantec.

sa-adoarma povara seninelor seri-

si-n dangatul sau, orologiul chemat

minutul sa-l prinda, pandeasca din umbra

magia clipitei ce-n veci s-a pastrat

sculpteaza in taina; latrat  nedresat

tic-tac invocat sa rapuna seninul

ma arde un dor ce pe dor s-a-'mpregnat

un caine cu ochiul albastru de tigru

o lingura cade trezind visatorii

si-n dor de al vietii inghet- zornaie-

nu plange, Serghei, mai bine indeamna-l

sa-mi cante o singura dat': Oci ciornie

si stinga-se-apoi incantarea dintai

ramana doar clipa- momentul ivit

si umbrele reci, desantat iscodind

priviri ce vorbesc intr-un grai nerostit

tacerile-s aur, Sergei, cand renasc

trecuturi din vieti scufundate-n uitare

taceri mai raman, lyubimyĭ Poet

cand noaptea ce vine podoaba nu are

ma-nchid in tacere cum lacrima grea

se-nchide-ntr-o pleopa prea aspra-a iubi

ma-nchin intr-un vis cum se-nchina-ntr-o glastra

un alb ghiocel din zapada ivit

prin visu-mi trec caii pascand sub mesteceni

zapezile lunii din ceruri cernesc

aceleasi manunchiuri de aprige versuri

coboara hoteste din verile verzi

pasesc indraznet catre luna lui marte

si-un puls, ce crezusem ca-i stins canta-un cant;-

Ochi chornyye- sopteste duios - ochi strastnyye

-"Do svidaniya, mister!" 

- Pe curand!