duminică, 13 ianuarie 2013

sa pot. sa te aud.


invata-ma sa calc sfios pe spinarea pamantului
fara sa-i tulbur suspinul
invata-ma sa pasesc indraznet pe muchia aspra 
a discermantului
intre o lacrima zvantata- 
dar trimis Cerului
si lacrima deznadejdii
rapita piezis 
de umbra adancului

invata-ma sa tac
mai ales atunci cand ma auzi vorbind
si invata-ma sa-ti vorbesc
mai ales atunci cand simti-
sau crezi
ca mi-am prins glezna
in capcana trecutului rascolit

invata-ma taina lui unu
tu-
care din taina lui unu
ai rasarit candva din neantul-adancul
din mine
pentru a te scufunda iar si iar
acolo unde nu poti ajunge
decat 
prin curate 
negraite suspine

stiu unde esti
desi cred ca am ratacit iarasi
calea spre tine

incep sa cred in umbrele noptii
care mosmondesc adormitii
spre orele reci
aspre
mult prea tarzii

mi le imaginez 
crosetand draperii goase
pentru a ne departa de drumul drept 
si promis

altfel nu-mi explic
altfel nu-mi explic cum e posibil
asa
dintr-o data
sa nu te mai simt
desi imi doresc
desi
mi-e dor
atat de dor 
de tine

altfel nu-mi explic

am adormit cand nu trebuia
am uitat sa-mi sprijin 
sageata ascutita de copilareasca barbie
s-o indemn sa-mi trezeasca somnul adanc
cand peste ochiul de somn aburit
visul cu par auriu
peste capul meu obosit

reinvie

am uitat alarma
am uitat parola
sau visul treaz si lucid
si acum
dimineata
nu-mi pot aminti mai nimic
iata umbrele!
au venit sa-mi rapeasca
merele aurii

umbre cu buze rosii
a uitare duhnind
crosetand printre noi
peste noi
pe sub noi
draperii prafuite si groase
spre a ne uita unii pe altii
spre a nu ne aminti 
niciodata
nicicand
de noi insine
de noi, 
copii curati fiind

la noapte 
am sa ma ascund 
in cel mai frumos vis
trebuie sa dau de el
nu se poate altfel

cand dorul de lumina e mai puternic
decat uitarea
ne trezim dimineata cu surasul cel tainic
pe chip

atunci nu mai e nevoie de cuvinte asezate logic
de insemnari pe ziduri
de poeme
un simplu cantec intru amintire e
de-ajuns

poate ca maine
am sa-l aud iar
cine stie?!

poate nu am coborat intrebarea
in inima
spre a primi
asteptatul raspuns:

tu pe unde mai umbli,
suflet al meu?!
ce mai scrii?
ce mai simti?
ce mai faci?
ce mai indragesti?
ce mai suferi?

Mi e dor de tot
sa pot
sa te aud

Prietene
Suflet
...



Asculta Radio Vocea Sufletului

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu