"Imi spunea:
- Mai intai sunt basmele- vechi istorii ce vin din timpul oamenilor de pe Pamant. Ei nu traiau decat in simturi, nu stocasera inca noian de cunostinte rationale, nu foloseau constiinta drept filtru... Povestile lor vorbeau asadar despre adevarurile simturilor. Basmele erau preocuparea oamenilor adunati pe timpul noptii in jurul focului, si dispareau la ivirea zorilor. Si unele si altele sunt fiinte vii- la fel de vii ca noi.
Ma minunam auzindu-l vorbind astfel. Aveam sentimentul ca, in fine, indrazneam sa gust dintr-o cunoastere prezenta dintotdeauna in mine.
- Cu ce seamana povestile?
- Ele sunt ca formele luminoase ale diferitelor culori, dupa cum sunt batrane sau tinere, trecatoare sau durabile. Uneori le poarta pasarile, alteori frunzele moarte. Uneori calatoresc simplu in zgomotul vantului si zboara deasupra satelor. Toate ne cauta compania. Cand una dintre ele descopera un om care-i place, vine sa se aseze pe umarul lui si incearca sa-l seduca. Omul o goneste- sau o asculta. Daca o alunga, povestea se nelinisteste. Pleaca, rataceste dintr-un loc in altul, nu stie unde sa se duca, e in pericol sa se piarda.
Daca o asculta, omul crede ca inventeaza sau ca-si aminteste el insusi ceva. De fapt, povestea vorbeste prin gura lui. Cand a terminat, lasa o urma in el- cum toate fiintele care i-au traversat drumul au facut-o inaintea lor, si zboara spre alte sate. Povestile au nevoie de noi pentru a trai. Fara forta pe care le-o dam, ar disparea in cer ca fumul
- Sunt acum prin aer, imprejurul noastru?
- Sunt o gramada: vesti, povesti si informatii despre tot felul de toane ale unora, si noutati despre prieteni indepartati."
Henri Gougard, "Cele sapte pene ale vulturului"
Inteleg de ce spunea Borges ca nu atat de important sa citesti, cat sa recitesti... :)
Asculta Radio Vocea Sufletului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu