daruri si chemari

Dupa "Sfantul Inchisorilor" a ajuns la mine o alta carte... 

Nu mai am niciun dubiu! Energia acestor carti vorbeste cu noi. Sfintii se pogoara din inalturi si ne mangaie ingaduitor fruntea in vreme ce incercam sa deslusim cuvintele lor. Rugandu-se pentru noi, aprind lumanari in intunericul inimilor noastre. Nu se poate altfel! Nu ai cum altfel sa te infiori pana in adancuri si sa simti cum patrunde in mintea si in inima ta o scanteie de lumina! Nu ai cum altfel, nu ai cum... Se indura Ei de noi, caci Ei sunt cei care au invatat blandetea, gingasia, smerenia, iubirea...

"Intamplarea" prin care cartile ajung la noi, momentul exact, dar exact in care ele ajung... felul cum lucreaza Dumnezeu... nu cred ca pot sa vorbesc despre asta! Incep tot mai mult sa-l inteleg pe Blaga, nu intamplator numit Poetul Luminii... La ce sa strivim corola de minuni a lumii? La ce sa ucidem cu mintea tainele ce le-ntalnim in calea noastra, in flori, in ochi, pe buze ori morminte? Lumina altora sugrume vraja nepatrunsului ascuns in adancimi de intuneric... eu vreau doar sa sporesc a lumii taina...caci eu iubesc si flori, si ochi, si buze si morminte... 

Mai jos, din "Rugaciunea lui Iisus si experienta Duhului Sfant"- Dumitru Staniloae:

"Dar cuvintele Sfintei Scripturi au putere asupra noastra atunci cand le simtit drept cuvinte ale lui Dumnezeu pe care ni le adreseaza in momentul citirii. Atunci prin ele il intalnim pe Dumnezeu Insusi, ne simtim atinsi de chemarea Lui potrivit cu imprejurarile si nivelul nostru duhovnicesc. Atunci in aceste cuvinte descoperim o mare putere si un sens mereu nou. Astfel citirea se uneste cu rugaciunea. Trebuie sa-i cerem lui Dumnezeu sa ne deschida interiorul cuvintelor, facandu-se El Insusi transparent si simtit in ele. De aceea Isaac Sirul recomanda: Ia seama, omule, la ce citesti. Caci de nu te vei nevoi, nu vei afla. Si de nu bati cu caldura si de nu bati la poarta neincetat, nu vei fi auzit."

"Dar daca meditatia ni-L descopera pe Dumnezeu in cuvintele Scripturii, ea ni-L descopera si in lucrurile lumii. Caci toate cuvintele Sfintei Scripturi nu ne vorbesc despre Dumnezeu in Sine, ci despre legatura Sa cu noi prin intermediul lucrurilor lumii si al aproapelui nostru; astfel, cuvintele Scripturii ne vorbesc despre lucrurile lumii, ni le reveleaza ca pe fapturile lui Dumnezeu pe care El nu inceteaza sa le sustina. Cuvintele Scripturii si lucrurile lumii, inclusiv persoanele apropiatilor nostri si propriile noastre persoane, cu gandurile si problemele lor, se afla intr-o legatura indisolubila intre ele si cu Dumnezeu: toate sunt intr-un anume fel adresate constiintei noastre si date ei ca tot atatea daruri si chemari ale lui Dumnezeu, prin care imprejurarile mereu schimbatoare ne solicita sa ne aratam modul nostru de vietuire dupa voia lui Dumnezeu. Astfel, suntem chemati sa ne maturizam fiinta noastra, sa sporim duhovniceste spre o intelegere mereu mai deplina a bogatiei gandirii divine si a profunzimii iubirii lui Dumnezeu fata de noi;"

"Noi nu ne putem curati privirea, deci imaginile lucrurilor si persoanelor si relatiile noastre cu ele, daca nu ne curatim propria noastra persoana. Nu-i putem darui lui Dumnezeu lucrurile noastre, daca nu ne putem darui pe noi insine. Este un lucru de prima importanta ca in tot ceea ce facem sa ne vedem pe noi insine cu referire la Dumnezeu, sa fim mereu constienti de aceasta dimensiune profunda si tainica a persoanei noastre. Si aici ne vine in ajutor Dumnezeu Insusi venind aproape de noi, asumandu-si umanitatea si daruind-o Tatalui."