asta este

In seara asta sunt trista... 
Imi dau seama ca unii oameni dragi chiar nu sunt dispusi sa afle cu adevarat cine sunt, ce gandesc, ce cred, ce simt, ce ma intereseaza. Cata vreme ma incadrez in "patul lui procust"- masura mintii lor, totul e bine... Daca cumva am picioarele mai lungi, zambetul mai larg, ideea mai 'cuantica', vor taia fara mila din mine, altfel masura in care ma incadrez ii va deranja mult prea evident si prea mult. Cata vreme stiu sa tac, e bine! Sau nu, e mai degraba trist... As vrea ca celor apropiati sa le fiu draga pentru ceea ce sunt... Altfel, la ce bun?! ...

Noroc ca ninge si, vorba poetului cel ESenin:

"Nu-i nimic, m-am impiedicat de-o piatra
Pana maine nu se mai cunoaste nimic."

As fi putut sa plang... pentru ca am realizat de cata lipsa de intelegere si toleranta dam dovada. Zi de zi... da! Cam zi de zi... Uneori chiar ma simt ca un copil... si as putea sa plang exact ca un copil. Noapte buna, asadar... noapte buna!

"Maria mergea in lungul zidurilor, intre norii inalti si ceturile joase. Mergea in ritmul sau propriu, fara oprire; cu cat ma straduiam s-o urmez, cu atat se indeparta de mine. Apoi am pierdut-o din vedere. Briza culmilor m-a racorit, intr-un sfarsit. Am ridicat fruntea si am vazut-o in picioare, in plin cer, la marginea prapastiei, ocupata sa-si innoade parul la spate. Mi-a intins mana, am refuzat-o voiniceste si m-am pravalit fara nici un ajutor langa ea. Ne-am regasit suflul, dupa un lung moment de tacere."

"Uita-ti fricile, uita-ti necazurile si incurcaturile, uita totul despre tine si poate ma vei vedea. (...) Nu trebuie sa te inchizi in asteptare. Nimic nu vine cand e asteptat; de altfel, ce-ar fi putut veni? Totul e acolo intotdeauna! E suficient sa te deschizi si sa captezi, asta este." Henri Gougard

Asculta Radio Vocea Sufletului