Eu nu mai stiu cum sa-i multumesc lui Dumnezeu ca m-am nascut pe pamantul acesta, ca mi-a dat Dumnezeu aceasta posibilitate de a-i asculta pe acesti Parinti in limba 'ceasta romaneasca... Si parca de fiecare data cand ii ascult inteleg iar si iar de ce acest pamant a fost numit Gradina Maicii Domnului.
"Mintea cand se pogoara in inima intalneste doua vami, doua statii.
Prima statie e statia imaginatia, inchipuirea.
La poarta inimii intalnim alta statie: vama ratiunii.
Cand mintea vrea sa coboare in inima, o ataca dracii numiti teologii iadului si filosofii intunericului. Si ce face vrajmasul? Cand vede ca vrei sa te cobori cu mintea in inima,
iti da ratiuni dumnezeiesti, nu pacatoase. Dracii teologi... Cand ajungem la poarta inimii, ne dau cuvinte duhovnicesti dracii, ca sa stam cu gandul la ei ... Cand te rogi, sa nu vorbesti cu gandurile, ca esti batjocorit de draci. Sa nu le dam atentie cu argumentele duhovnicesti pe care le aduc ei atunci.
Cand s-a pogorat mintea in inima, s-a intalnit sufletul noastru, mirele, Hristos, cu mireasa. Primul semn ca s-a pogorat mintea in inima apare in tata stanga. Apare un cui de foc. Se infierbanta inima. Si de la inima se infierbanta umerii, se incalzeste coloana vertebrala, se incalzeste tot corpul, ca focul. In inima se naste atunci o caldura dumnezeiasca care nu se poate explica prin cuvant..."
"Si daca moare cineva pe treptele cele mai de jos ale rugaciunii cu dor de a ajunge mai sus, acela se duce-n Rai"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu