"În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea."
"Aceasta curatie dumnezeiasca, desavarsita nu face numai sa trezeasca rusinea noastra, ea ne si atrage. Nu produce numai frica, ci si bucurie, caci despuierea fiintei noastre a descoperit o data cu pacatul si ceea ce este bun in noi; a trezit vointa noastra de a ne curati de pacat pentru a placea constiintei divine. Ne simtim fericiti pentru ca Dumnezeul cel Sfant ne-a dat posibilitatea de a ne curati, de a iesi din rautate; putem parasi somnul pentru o existenta vie, scoasa din izvorul intregii existente, persoana lui Dumnezeu in ardoarea iubirii Lui. Ne simtim fericiti pentru ca Dumnezeu cel Sfant nu ne-a alungat definitiv, ci a trezit in noi dorinta de a ne curati. Ne simtim fericiti pentru ca suntem despovarati de o greutate purtata inconstient si eliberati de o piedica in calea vietii noastre depline. Ne simtim fericiti pentru ca nu mai jucam un rol lipsit de sinceritate care ne face sa nu ne mai recunoastem si sa nu mai avem curajul de a fi noi insine de teama de a nu fi data in vileag rautatea noastra.
De aceea, fiinta noastra se gaseste eliberata pentru o viata adevarata intr-o comunicare reala. Cei care se simt iertati de constiinta lui Dumnezeu si eliberati de starea de pacat au indrazneala (parrhesia) inaintea lui Dumnezeu si a semenilor, au constiinta deschisa si o mare libertate in relatii; nu exista nimic temerar in aceasta, doar sinceritatea inocenta a copilului care nu se simte atins de pacat. E o eliberare imprimata de o mare incredere deopotriva in Dumnezeu si in semeni: omul iese din sine si se lipeste de Dumnezeu si de ceilalti; in acest fel, Dumnezeu si semenii ii deschid usa lor. Sfantul este departe de indoiala care il inchide pe om in el insusi. Indrazneala nevinovata a curatiei si a increderii este mijlocul unirii."
Dumitru Staniloae, Rugaciunea lui Iisus si experienta Duhului Sfant
Dumnezeu sa ne ajute!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu