Unii zic ca adevarul nu iti bate la usa...
Eu ma mir in continuare de discernamantul acestor oameni, mai ales pentru ca imi sunt dragi si vreau sa-i inteleg, nicidecum sa-i judec. Trist e ca sar ei repede sa-i judece pe cei care deschid usa si, surpriza! dau nas in nas cu propriul lor adevar. Pai cu cine altcineva sa dai nas in nas, daca nu cu adevarul sau minciunica din tine? Fiecare pe directia pe care alege sa lucreze. Desigur, nu poti sa judeci decat ceea ce nu cunosti ... clar!
De cand citesc articolul acesta imi vine mereu in minte o anume scena din filmul "Constantine"... daca o gasesc o postez, daca nu, asta e! Nu am chef in seara asta sa vorbesc despre scena asta. De fapt, de la o vreme incoace nu prea mai am chef sa vorbesc.. Stau in camera, citesc, ma minunez, il privesc pe yemayu cel mayas alb si pufos cum se uita si el mirat la mine, ne miram amandoi cand de una cand de alta, in general 'miraturi' sau mai bine zis 'miau-uraturi' legate de magie si de frumos... mai zambesc ghidus cand aud glasul bunicii care spune: "nimeni nu vorbeste in casa asta!". Atunci las sa treaca un anume timp, apoi ma duc la ea si ea imi spune povesti, uneori privim cerul si rugam zapada sa coboare si sa ne mangaie, desi stim ca deocamdata zapada nu are niciun chef sa se desprinda de inaltul cerului pentru a ne mangaia noua tamplele ...
Am sa va recomand un articol... am sa vi-l recomand si atat:
"Cel Bun, Cel Simplu si Cel Frumos" - Matei Florian
Apoi am sa ma duc sa citesc si apoi am sa incerc sa-l pictez pe Inger... pe Ingerul cel mai drag sufletului meu, cu crinul cel alb in mana... Si recitind acest articol imi reamintesc ca am visat intr-o noapte o lumina si dincolo de ea era un chip de om drag si am crezut o vreme ca poate fi o ispita, dar pe urma am inteles ca ispita vine cu tot felul de stari si capcanele sunt multe, rafinate si felurite... dar totusi, poate ca exista una pe care ispita nu o poate imita! Si de atunci ma gandesc mereu cum ar fi daca am vedea in fiecare om din viata noastra un posibil Inger, cum ar fi daca am gasi in noi puterea de a-i iubi intr-o asa masura pe oameni ca prin aceasta iubire sa ne amintim reciproc de aripa aceea pe care noi toti am pierdut-o candva... apoi si de cealalalta... si de inca una si inca una si inca una... cine mai stie cate perechi de aripi am putea avea?!? Dar, hmmm, pentru a putea face asta iti dai brusc seama cam cat mai ai de lucru la tine... :) Tot e ceva...
Ma tot gandesc de cateva zile sa-l pictez pe Inger, dar parca am asteptat cumva ingaduinta Sa. Si acum, citind acest articol minunat, am senzatia ca am primit unda verde... Si , desi dupa o anume noapte apa din mine putin s-a tulburat- se spune ca asa se intampla cu balta cand in ea se revarsa un izvor proaspat si viu de putere- uite cum oamenii cei care lupta cu ei insisi pentru a-si intalni Inaripatii apar precum felinarele de lumina intr-o noapte adanca, fara de luna...
Nimic nu ma induioseaza in aceste zile mai mult decat lupta omului cu sine insusi, cu slabiciunile lui, cu neputintele lui, cu temerile lui, cu tristetile lui... lupta aceasta, pe care cei puternici si cu credinta refuza a o abandona si cu cat e mai crancena lupta, cu atat ispitele si provocarile cresc, se inmultesc, gasesc cai de acces din ce in ce mai rafinate si mai subtile... Dar noi, noi o sa ne amintim, cu ajutorul lui Dumnezeu, ca putem alege in fiecare clipa sa fim pentru semenii nostri un fel de Ingeri... nimic nu-mi pare a fi mai nobil... nimic... nimic... dar nimic!
Sa ne ajute Dumnezeu sa reusim! Noapte buna, prieteni dragi!
Asculta Radio Vocea Sufletului
Daca nu ati vazut inca filmul "Constantine" parca m-as incumeta sa vi-l recomand ca tema de meditatie pentru intrarea in 2013. Poate ca ar fi bine sa-l revad si eu!
Si "GH. COSER- 2013 sau eu sunt propriul meu obstacol"
"Fii tu schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu