poezia

 "Atunci a fost, în epoca aceea

când poezia a venit în căutarea mea...
Nu ştiu, nu ştiu de unde ieşise,
din vreo iarnă, din vreun râu...
Nu ştiu cum, nici când,
nu, nu erau voci, nu erau
vorbe, nici tăcere,
dar mă chema dintr-o stradă,
dintre ramuri de noapte,
parcă dintre ceilalţi,
dintre focuri violente,
acolo era, neînfăţişată
şi mă atingea.

Eu nu ştiam ce să zic, gura
nu îmi ştia numi,
ochii îmi erau orbi,
şi ceva mă zguduia în suflet,
febră ori aripi pierdute,
şi treptat m-am făcut singur,
descifrînd arsura
aceea,

şi aşa am scris primul rând vag,
vag, fără corp,
o inepţie pură,
o înţelepciune pură
a neştiutorului,
şi-am văzut curând
cerul
desţelenit
şi deschis,
planete,
plantaţii palpitante,
umbra peforată,
ciuruită
de săgete, foc şi flori,
noaptea inexorabilă, universul.

Iar eu, fiinţa minimă,
ebriu de enormul neant
constelat,
cu imaginea şi
similitudinea misterului,
m-am simţit atunci parte
pură a abisului,
am început să mă rotesc
cu stelele,
iar inima mi s-a dezlegat în vânt." - Pablo Neruda "Poezia"

Asculta Radio Vocea Sufletului