ce zi, prietene!
ce zi, omule!
cata lumina strafulgerand creasta prezentului timp
daca-as avea o inima
cat o particula de lumina rapita din soare
as cuprinde fiecare faptura
intr-o neimpovaratoare imbratisare
fiintele pe loc si-ar reaminti
lumina din lumina
ca sunt
simt cum plec din mine
cu fiecare secunda
pe care o respir
plec
doar pentru a reveni aici
mai imbogatita
mai necuprinsa, cumva
mai fireasca
mai patrunzatoare
ametesc
iar
ma pravalesc
iar
lesin
si apoi ma trezesc
in plin zbor
si iata-ma din nou
in camera ce are pe perete
umbra unui soare imens
cu sapte raze arzand
intr-un singur dor
si nu mai stiu nici eu
daca am visat cumva ca sunt lumina
sau lumina din mine a visat
ca e om
nu stiu unde sunt
nici cine a provocat aceasta splendoare
aceasta cadere
aceasta murire
dar ce bucurie
ca esti aici-
langa mine
ca suntem impreuna
iar si iar
in visul
aceluiasi
zbor
Asculta Radio Vocea Sufletului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu