"Acum ca niste pietre blande
ne vom lasa de apa sa fim cursi
precum albastrul cer al nimanuia
sta prabusit in ochi de ursi.
Asa cum greutatea este cerul
u-m-a-r-u-l-u-i- rupt si apasat,-
asa cum imparatul, frigul, gerul,
e 1 intamplat.
Ma strange noaptea care va sa vina,
nici mort intr-un mormant nu o sa-ncap,
e cerul care cade peste mine
rupandu-ma de lume si de cap.
Of, dupa ce cadea-vor toate
m-or pune luminos inel
a tot ce este si se poate,-
si poate nu se poate sa se poata."
"Caderea Cerului" - Nini cel Stanesc
Asculta Radio Vocea Sufletului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu