pesemne ca da... desigur

Inima
fii simpla ca moartea
Lucrurile simple nu se pot dovedi
si sunt atatia morti in jur... - Nichita Stanescu - "Gand"

Probabil invatam cu adevarat sa traim doar dupa ce am invatat cu adevarat sa murim.

"Moartea e însoţitorul nostru etern, a spus don Juan cu un aer foarte serios. Se află întotdeauna la stânga noastră, la o lungime de braţ. Ea te privea când urmăreai şoimul alb; ţi‑a şoptit la ureche şi i‑ai simţit fiorul, aşa cum l‑ai simţit şi astăzi. Ea te‑a urmărit întotdeauna. O va face până în ziua în care te va atinge." C. Castaneda

Cred ca a venit vremea sa revad filmul acesta:



Asculta Radio Vocea Sufletului

Intamplator sau nu, am redescoperit postarea aceasta... pentru care multumesc!
Pauza de blog! Altfel explodez ...

Tainele morţii...

de Daniel Roxin

"Indiferent de cine suntem sau ce suntem, indiferent de speranţe, de vise şi împliniri, de succese şi înfrângeri, undeva pe drumul sinuos al vieţii ne aşteaptă, implacabilă, moartea... Paşii noştri nu vor putea găsi în praful materialităţii nici măcar o potecă secretă pe care să nu fi umblat şi pe care să nu fie în permanenţă prezentă. Căci marea şi fatala întâlnire cu ea ne-a fost programată încă înaintea primului scâncet cu care ne-am dat bună-dimineţa propriei naşteri.

Undeva în timp, aşadar, pe ultima filă din agenda vieţii noastre, stă scris că nimic nu este aşa cum pare a fi şi că indiferent de câţi bani albi am strâns pentru zilele noastre fără culoare, totul trebuie înapoiat lumii acesteia, până la ultimul cent, pentru a putea să ne întoarcem în ţărână aşa cum am venit: goi şi stingheri...

 

Şi totuşi, această întâlnire să fie pentru desacralizarea viselor noastre? Căci cei care pretind că se trag din maimuţă ne-au încolăcit cu liane speranţele şi ne-au sădit gânduri pline de nesiguranţa junglei din care au venit. Ei i-au făcut statuie atomului primordial, ridicându-l la rang de Alfa şi Omega, şi au râs superior la marginea fiecărui val transcendent pe care emoţia mistică ne-a împins corabia...

De aceea, întreb: această întâlnire să fie pentru desacralizarea viselor noastre?... Şi dacă, în realitate, e o poartă de intrare într-o poveste încă mai mare decât tot ce-am putut să imaginăm?

Undeva, în apropierea unor răscolitoare emoţii, o voce tainică mi-a vorbit, într-un ceas al înseninării, despre drumuri misterioase între vămile Cerului şi zboruri nesfârşite care ne aşteaptă entuziasmul; şi, mai ales, m-a făcut să am încredere...

Aşa că, suflete drag, eu îţi spun: împodobeşte-ţi viaţa cu cele mai extraordinare speranţe! Construieşte-ţi corăbii, învaţă să navighezi pe oceanele spiritului şi, mai ales, crede! Pentru că dacă, într-adevăr, „Nimicul” e cununa acestei existenţe, atunci nu ai pierdut nimic, oricum! Iar dacă nu, ai pierdut totul!...


preluat de la Daniel Roxin "Eseuri, aforisme, fabule..."