"Draga Titu, cine crede ca taina artei sau insasi poezia este o afacere personala sau individuala, vai lui! Taina artei sau insusi harul poeziei sunt ale unui nat intreg, daca nu cumva ale omului in genere. Ma intorc si zic: cel putin poezia, daca nu cumva chiar si profunzimile ei nu au natura concurenta si catusi de putin natura clasamentelor. Orice artist adevarat e mai bun sau mai putin bun decat sine insusi si niciodata mai bun sau mai putin bun decat alt artist adevarat. Bucuria de a compune un vers este asemuitoare cu fericirea de a saruta o femeie iubita. La urma urmelor, cum de nenumarate ori ti-am zis si ti-am zis, arta este o culme a moralei. Sau, mai bine spus, frumosul este surasul puritatii.
Draga Titu, nici nu stiu ce m-a apucat sa-ti scriu aceasta scrisoare. Nu cred ca ti-am scris-o nici din singuratate si nici din melancolie. Mi s-a facut pur si simplu dor de versurile tale si, atunci, cu grabire, ti-am spus si eu cateva cuvinte cunoscute si de care sunt sigur ca exprima adevarul. Tu ce mai scrii?
Al tau, batranul Nichita"
Vietate (II)
Asculta RADIO VOCEA SUFLETULUI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu